Despre text, imagine și bun simț în materialele jurnalistice

0

Pe timpuri, când presa scrisă mai era o putere mediatică, am realizat un interviu cu un tânăr scriitor din Moldova. I-am solicitat și o fotografie cu care să-mi ilustrez materialul. A doua zi, când am deschis ziarul, am fost pur și simplu uluită: eroul interviului meu avea o mare pată de cerneală drept în moalele capului. Din câte știam, îmi dăduse o imagine foarte bună, așa că am mers la secretariatul redacției după explicații. Mi s-a spus că pata care îl desfigura pe interlocutorul meu era din vina… tipografiei. Părea curios că celelalte poze arătau normal și că tipografia „îngroșase” culorile doar în cazul celei a poetului. Ulterior, aveam să rezolv enigma: o persoană din secretariatul redacției, poet și el, dar nu atât de recunoscut ca eroul interviului meu, deteriorase intenționat poza acestuia. Mă rog, atât putea face și el pentru a se răzbuna pe succesul camaradului de generație.

A fost una din primele lecții pe care mi le-a dat profesia și anume că noi, jurnaliștii, avem în mâini arme foarte puternice – cuvântul și imaginea, dar care pot deveni periculoase atunci când nu sunt însoțite și de bunul simț. 

Astăzi, pe Internet, vedem sute de cazuri de astfel de „răzbunări”. Și nu doar pe rețelele sociale, unde găsești de toate, a la Kilometrul 7 din Odesa, ci și pe portaluri și site-uri cu pretenții de a fi profesioniste. Persoane publice apar în poze dezgustătoare, de te miri cum au reușit colaboratorii redacției să le transforme în acest hal. Dacă e vorba de Maia Sandu sau Domnica Manole, ținte de atac în presa afiliată lui Igor Dodon, ambele sunt cu cearcăne sub ochi, ridate și coafate neglijent. Dacă e vorba de Igor Dodon, prezent pe site-uri al căror patroni mediatici îl displac, acesta are înfățișarea unui prieten cu paharul, ciufulit și neapărat îmbrăcat neglijent… De obicei, nu doar pozele, dar și textele ce le însoțesc sunt denigratoare. 

Photoshop-ul pe post de manipulare

 Pe 28 aprilie, când soarta alegerilor prezidențiale era decisă la Curtea Constituțională, pe KP.md apare un live text cu titlul: Curtea Constituțională emite verdictul cu privire la legalitatea stării de urgență în Moldova: următorul pas sunt alegerile parlamentare anticipate” (orig. Конституционный суд выносит вердикт о законности ЧП в Молдове: следующий шаг – досрочные выборы парламента). Printre alte poze, care iau în derâdere evenimentul și protestatarii veniți să sprijine CC, este și una intitulată: „Sanduliștii în Republica Dominicană. Cum două cetățence ale României decid soarta Moldovei”(orig. Сандулисты в Доминиканской Республике. Как две гражданки Румынии решают судьбу Молдовы). Atât poza, cât și textul poartă un evident caracter denigrator. Cititorul nu este informat în mod obiectiv, așa cum recomandă normele deontologice, cu privire la evenimentul prezentat în articol. În loc de informația propriu-zisă i se oferă un surogat, o idee de-a gata, pe care redacția ar vrea să i-o infiltreze în minte.  

Pe 31 martie, portalul Telegraph publică poza președintei Republicii Moldova alături de a unui bărbat care are probleme dermatologice. Titlul vine să explice: FOTO// Vaccinul J&J, cerut și de Maia Sandu, provoacă reacții adverse severe: unui bărbat i-a căzut pielea”. Pe lângă faptul că provoacă panică, știrea face transfer de imagine negativă. 

Președintele PSRM, Igor Dodon, este la fel vizat în poze descalificante. De exemplu, în știrea Frate, frate, dar brânza-i pe bani! Rușii REFUZĂ să doneze R. Moldova vaccinul Sputnik, așa cum au procedat românii” (TIMPUL.md din 3 aprilie 2021) sau în materialul „Aureliu Ciocoi desființează declarațiile populiste ale lui Dodon: Nu există nicio confirmare că Moscova ar dona un lot de vaccinuri” (Dosar Media, 8 aprilie 2021). Atât pozele, cât și textele propriu-zise conțin mesaje subiective, care îl prezintă pe liderul socialiștilor în culori negre. 

Pe lângă poze cu chipuri deformate, online-ul este plin de titluri senzaționale, unele dintre care calomnioase, care atacă fără să lase loc pentru dreptul la replică. Adesea, știrile sunt axate pe declarații denigratoare făcute de unii politicieni la adresa altora, pe care autorii știrilor le reproduc mot a mot, ca pe niște fapte de interes public. În graba de a fi primii care difuzează astfel de informații, se face abstracție de corectitudine. 

Goana după o audiență mai mare

 Goana după vizualizări sau după o audiență mai mare este o altă cauză care îi face pe unii autori de emisiuni să nu atragă atenție la comportamentul violent sau la limbajul suburban pe care îl practică invitații lor. Imaginați-vă că, în timp ce vă aflați în ospeție la cineva, membrii familiei  încep să se certe și să-și arunce replici usturătoare. Bunul simț vă va îndemna să vă retrageți, pentru a nu participa la un conflict ce-i vizează doar pe ei. Cu totul altfel se întâmplă la emisiunea „Vorbește Moldova”, de la Prime TV. Aici rufele murdare se spală în public, iar cei mai mulți telespectatori nu numai că nu schimbă postul, ci dau volumul mai tare. Vor să afle din ce cauză a pornit scandalul, cine are și cine nu are dreptate. La rândul lor, certăreții din studio sunt conștienți că lumea stă cu ochii pe ei și încearcă să-și facă rolurile cât mai atractive. Unele ediții sunt în continuare percepute de invitați ca niște ringuri în care ei au fost chemați să se bată corp la corp, să strige unii la alții și să se înjure, iar tehnicienii abia de reușesc să le bruieze replicile. La final, nu doar participanții la emisiune, dar și tu, ca telespectator, înțelegi că ai asistat la un spectacol de prost gust.

Realizatorii vor spune că aduc la ecran realitatea așa cum este și fac un act de caritate, ajutându-i în mod concret pe oamenii ajunși în suferință să-și depășească greutățile. Nu-i îndemnăm să fardeze realitatea, dar credem că ar fi de bun simț dacă și-ar preveni invitații cel puțin să se abțină de la violențe și înjurături atunci când se află în studio, pentru că unii dintre ei fac impresia că și-au pregătit repertoriul de acasă și au venit în platou să-și arate mușchii, înlocuind discuțiile cu certurile de mahala. Îmi amintesc o ediție – apropo, sancționată și de Consiliul Audiovizualului la sesizarea unui telespectator pe platforma TV(E) Privește – în care un invitat, înfierbântat de certurile din studio, a părăsit emisiunea, amenințând că va da foc casei. Culmea e că și-a pus imediat planul în aplicare, ajungând apoi la închisoare.  La acea stare emoțională extremă l-au adus și polemicile din platoul emisiunii.

Disputele și încăierările aduc audiență. Dar la micul ecran agresivitatea nu ar trebui să fie nici încurajată, nici prezentă. Nicio audiență nu poate ignora impactul psihologic asupra publicului pe care îl pot avea mesajele violente și discursul de ură. 

Ce și cum preluăm de pe Internet

 Adesea, scenele de violență sunt preluate și de pe Internet. Vă amintiți cazul cu bătaia de la Ciocana, în care erau implicate mai multe eleve de la liceele din Chișinău, care o pedepseau pe o colegă de a lor, pentru că s-ar fi exprimat urât despre mama uneia din ele. Câteva portaluri au preluat  concomitent materialul video, fără să acopere fața victimei și să bruieze cuvintele licențioase. Normele deontologice prevăd asumarea de răspundere inclusiv în cazul preluărilor, deoarece orice produs jurnalistic, indiferent dacă e propriu sau reprodus din alte surse, trebuie să respecte Codul deontologic, precum și prevederile legale/etice privind mass-media.

Preluările de pe Internet sunt binevenite, deoarece ne ajută să diversificăm aria tematică, dar e necesar să dăm dovadă de un discernământ sporit, mai ales pe timp de epidemie. În spațiul virtual circulă tot felul de teorii conspiraționiste și știri false, începând de la bănuielile că de la chinezi se trag toate relele, pentru că ei ar fi răspândit virusul pe întreaga planetă, și până la poveștile despre 5G, cipuri, Bill Gates și mafia planetară, care ar fi pus la cale această pandemie din interese meschine. De atitudinea noastră față de asemenea informații depinde ce stare de spirit va avea cititorul – de panică sau de încredere în sine.

Stereotipuri promovate de media

 O deosebită grijă pentru limbajul pe care îl utilizăm necesită materialele despre persoane cu dizabilități, victime ale catastrofelor/pandemiilor/violențelor etc. Acestea se află într-un context sensibil și au nevoie să fie tratate cu atenție maximă, pentru a nu aprofunda suferințele prin care trec și pentru a nu promova tot felul de stereotipuri în legătură cu ele. 

Iar cât privește stereotipurile, acestea se află uneori și în capul jurnalistului. Într-o știre difuzată recent de KP.md, autorul relata despre campania de vaccinare la Iași a moldovenilor posesori de cetățenie română, numind-o drept „dragoste selectivă”. Astfel, cititorului i se sugera că persoanele care nu dețin  cetățenia română ar fi fost ignorate de organizatorii campaniei de imunizare. Prin urmare, e nevoie ca și jurnaliștii să se elibereze de stereotipurile de gândire, pentru a putea fi corecți și echitabili în raport cu oamenii sau cu evenimentele despre care scriu. 

Întrucât ne aflăm în preajma campaniei electorale, să nu uităm și despre o altă sursă de poluare mediatică –  site-urile posturilor TV afiliate politicienilor. Deși Codul deontologic stipulează că „activitatea profesională a jurnalistului este incompatibilă cu activitatea de propagandă politică, religioasă și de agitație electorală”, iar discursul instigator la ură este interzis de lege, pe site-urile acestor televiziuni se desfășoară un adevărat război, în care adversarii politici sunt pur și simplu desființați. Aici scopul scuză mijloacele –  loviturile sub centură sunt aplicate metodic, iar dreptul la replică și argumentele raționale lipsesc cu desăvârșire. Din păcate, Consiliul Audiovizualului nu poate aplica sancțiuni, deoarece paginile web ale posturilor TV nu cad sub incidența Codului serviciilor media audiovizuale (vezi Articolul 2). Iar prevederile din Codul deontologic, potrivit cărora în administrarea paginilor web instituțiile mass-media nu ar trebui să-și permită  derogări de la normele legale și cele deontologice, sunt trecute cu vederea în asemenea circumstanțe.

Sursele deontologice ne pun la dispoziție un vast arsenal de instrumente capabile să ne ghideze în direcția cuvenită. Mai jos, am spicuit din Codul deontologic al jurnalistului și din Ghidul de stil cu norme etice pentru jurnaliști câteva prevederi, pe care, dacă le-am aplica în practică, am reuși să ne aliniem și la regulile bunului simț.  

Recomandări pentru textele jurnalistice

Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova

  1. Jurnalistul pune titluri care corespund conținutului materialului jurnalistic și le evită pe cele care induc publicul în eroare.
  2. Jurnalistul trebuie să facă o distincție clară între fapte și opinii și să nu prezinte opiniile drept fapte.
  3. Instituțiile mass-media, în administrarea paginilor web, precum și a celor de pe rețelele de socializare, nu-și permit și nu acceptă nici din partea publicului, în reacții (comentarii), derogări de la normele legale și cele deontologice.
  4. Jurnalistul nu furnizează publicului detalii morbide ale crimelor, accidentelor și catastrofelor naturale sau detalii privind tehnicile suicidale. Aceleași reguli se aplică și materialelor vizuale (fotografii, materiale video).
  5. Jurnalistul nu dezvăluie identitatea victimelor accidentelor, calamităților, infracțiunilor, cu precădere ale agresiunilor sexuale. Fac excepție cazurile în care există acordul acestora sau al familiei (când persoana nu este în măsură să-şi dea acordul) sau când prevalează interesul public. Jurnalistul va întreprinde toate măsurile pentru a reduce eventualele efecte negative asupra acestor persoane.
  6. Jurnalistul protejează identitatea copiilor implicați în evenimente cu conotație negativă (accidente, infracțiuni, dispute familiale, sinucideri, violență și abuz de orice fel etc.), inclusiv ca martori. Înregistrările audio/video și fotografiile trebuie modificate, pentru protejarea identității copiilor. Fac excepție situațiile în care identificarea copiilor este de interes public și cele în care jurnalistul acționează în interesul superior al copilului, cu sau fără acordul părinților sau al tutorilor.
  7. Jurnalistul menționează apartenența etnică, opiniile politice, convingerile religioase, orientarea sexuală și alt gen de informații sensibile ale unei persoane doar când acest lucru este relevant din punct de vedere editorial.

Ghidul de stil cu norme etice pentru jurnaliști: 

  1. Vom evita determinativele expresive, de obicei cu funcţiune de adjectiv (epitete), în special la redactarea ştirilor. Vom căuta să fim cât mai laconici şi mai neutri, fără a apela la calificative subiective. Un stil concis e mai eficient decât unul cu înflorituri.
  2. Vom evita substandardele (vulgarismele, argotismele, „mahalagismele”) provenind din limbile rusă, română.  
  3. Fiind în situaţia să alegem între acurateţe şi viteză, vom ţine minte că un material bine documentat cu fapte adevărate scris în decurs de o lună, este mai valoros decât un material scris într-o săptămână despre fapte veridicitatea cărora nu a fost verificată. 
  4. Nu vom dezvălui detalii (nume, adresă, domiciliu, numele părinţilor, rudelor etc.) care ar putea duce la identificarea victimelor. Minorii care figurează în calitate de victimă vor fi intervievaţi numai cu acordul părinţilor, asistenţilor parentali (sociali) sau al tutorilor legali. 
  5. Vom evita utilizarea expresiilor frazeologice, proverbe sau zicale discriminatorii din punct de vedere etnic care duc la perpetuarea stereotipurilor şi prejudecăţilor.
  6. Vom menţiona naţionalitatea, statutul de persoană cu dizabilităţi (nu de invalid, de şchiop, orb, surd – pentru toate acestea există echivalente ce indică deficienţe motorii, de văz, de auz) sau de persoană afectată de HIV/ SIDA, doar dacă acestea sunt relevante pentru textul articolului sau relatării. De multe ori nu sunt. 
  7. Vom evita sufixele feminine (spre exemplu: doctoriţă, şoferiţă, primăriţă etc.), care diminuează statutul femeilor şi creează o imagine dublă. Atunci când limba română nu permite forma de feminin, vom utiliza termenii comuni şi pentru bărbaţi, şi pentru femei (medic, chirurg, pretor ş.a.). 
  8. O întrebare mai veche a unui profesionist media ne ajută să tragem linia dintre ceea ce poate fi publicat şi difuzat în cazul unor fapte de violenţă şi ceea ce nu poate fi prezentat public: „Ţi-ar plăcea ca aceste texte şi imagini să fie văzute de copiii tăi în ziar sau la televizor atunci când luaţi împreună micul dejun înainte de şcoală?”

Recomandări pentru fotografii și alte imagini

Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova

  1. Jurnalistul respectă intimitatea persoanelor şi cere permisiunea de a le fotografia/filma, cu excepția cazului în care acestea se află într-un loc public.
  2. Imaginile trebuie să reprezinte realitatea cu acuratețe. Procesarea electronică nu trebuie folosită pentru a crea o impresie falsă asupra persoanelor și evenimentelor. Fac excepție colajele, care trebuie marcate ca atare.
  3. Imaginile de arhivă sau fotografiile simbol, folosite pentru a ilustra materiale jurnalistice, trebuie să fie marcate corespunzător. Jurnalistul se asigură că imaginile utilizate corespund mesajului materialului jurnalistic.
  4. Folosirea tehnicilor speciale de investigație jurnalistică (cameră video ascunsă, dictafon mascat etc.) este justificată doar atunci când există un interes public şi când informațiile nu pot fi obținute prin alte mijloace. Utilizarea tehnicilor speciale de investigație trebuie să fie menționată explicit în momentul publicării informațiilor.

Ghidul de stil cu norme etice pentru jurnaliști

  1. Aceleaşi principii etice care se aplică textului jurnalistic trebuie aplicate şi fotografiei. 
  2. Fotoreporterul va respecta intimitatea persoanelor şi va cere permisiunea de a le face fotografii, cu excepţia cazului în care persoana se află într-un loc public. 
  3. Nici în cadru privat şi nici în cel public nu avem dreptul să fotografiem un minor fără permisiunea părinţilor, tutorelui sau a altui reprezentant legal, excepţie sunt situaţiile în care surprindem că minorul este agresat, este implicat într-un accident sau i se încalcă drepturile. Însă pentru a publica fotografiile este necesar acordul părinţilor, al tutorelui sau al reprezentantului legal. Avem dreptul să fotografiem minori, fără acordul părinţilor, tu- torelui sau al altui reprezentant legal, în cazul în care aceştia se manifestă într-un loc public, într-o ceremonie sau acţiune publică (concerte, acţiuni etc.). 
  4. Vom avea grijă să fotografiem persoanele de la distanţa de un metru. 
  5. Nu avem dreptul să intrăm pe un spaţiu privat şi să fotografiem fără acordul proprietarului sau al celui care arendează terenul sau încăperea (pentru a fotografia pe cineva la o petrecere vom cere permisiunea celui care a arendat restaurantul). 
  6. 10. Nu vom manipula subiectul sau subiecţii fotografiei pentru a face poza mai spectaculoasă. Fotografiile trebuie să reprezinte realitatea cu cât mai multă acurateţe. Vom folosi tehnica electronică doar pentru a îmbunătăţi calitatea fotografiei (de exemplu, pentru a o face mai clară sau pentru a o mări, dacă este necesar), şi doar până la un punct. Niciodată nu vom folosi programele de lucru cu fotografiile pentru a crea o impresie falsă asupra persoanelor şi evenimentelor reprezentate. 
  7. Vom avea grijă să nu publicăm fotografii şocante, conţinutul violent sau indecent al cărora poate provoca anumite stări psihice negative asupra cititorilor.
  8. Vom folosi mozaicul în fotografii şi fotografierea din spate a victimelor. 
  9. Vom evita publicarea fotografiilor sângeroase de la un accident grav, sau de la locul unei crime. În cazul cadavrelor care nimeresc într-o poză de ansamblu, vom proteja tehnic cadavrul. De asemenea, vom evita sa publicăm nuduri fără protecţie tehnică a zonelor intime. 
  10. Fotografiile trebuie să fie însoţite de text aproape întotdeauna. Excepţie ar putea fi imaginile ilustrative fără legendă din materialele de divertisment, din textele publicitare, din programele TV etc. Vom indica întotdeauna numele persoanelor din fotografie, chiar dacă sunt bine cunoscute.
  11. Vom evita să evidenţiem în legendă anumite trăsături fizice ale persoanei din imagine, particularităţi de gen sau apartenenţa etnică.

_________________

Tatiana Corai, jurnalistă

Realizarea acestui articol a fost posibilă datorită suportului generos din partea poporului american și cel britanic, prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și al UK Aid. Conținutul acestui material ține de responsabilitatea Centrului pentru Jurnalism Independent și nu reflectă în mod necesar viziunea UK Aid, a USAID sau a Guvernului Statelor Unite ale Americii.

Sursa foto: Art Lasovsky/Unsplash.com

Lasa un raspuns