Educația pentru media în școli: „Cel mai important lucru pe care îl învață elevii este să gândească diferit”

0

Începem lecția de azi cu o scurtă discuție. Vreau să-mi spuneți ce credeți despre Covid-19. 

  • Am auzit că nu există acest virus.
  • Că are diferite forme – una mai gravă, una mai puțin gravă. 
  • Că mulți oameni au decedat din cauza acestui virus. 

Bine. Dar ce ne face pe noi să credem că e real, adevărat? 

  • Numărul de cazuri. 
  • Știrile. (…) Noi nu avem destule cunoștințe în acest domeniu. 
  • Dovezile și faptul că sursa din care ne informăm este una veridică. 

Până acum trei ani, n-ai fi auzit astfel de discuții în școlile din Moldova, chiar dacă și credibilitatea informației, sursele, falsurile, dar și trolli, clickbait ori cyberbullying nu mai sunt o noutate de mult timp. Fără a înțelege ce-i cu toate aceste noțiuni și fără să știm cum să alegem grâul de neghină, mai toți le-am căzut în plasă. Dar ce-ar fi fost dacă și tu, și eu am fi învățat, încă din școală, cum să ne descurcăm cu avalanșa de informații neverificate și manipulatoare? Păi uite, astăzi, elevii au șansa să-nvețe aceste lucruri. 

Salut! Sunt Ana Sârbu și în această ediție a podcastului cuMinte te invit să afli cum anume. 

Din anul 2017, profesorii din Moldova pot preda disciplina Educația pentru media în toate școlile din țară. E o disciplină la alegere. Cei care vor să predea acest curs, beneficiază de manuale, concepute pe înțelesul elevilor, dar și de traininguri care îi ghidează cum să-i împrietenească pe cei mici și pe adolescenți cu noțiuni complexe, de la deontologie, echidistanță, dezinformare, la netichetă, instrumente digitale sau hărțuire online.  

Până acum, Centrul pentru Jurnalism Independent, care a adus acest curs în școli, a instruit peste 300 de profesori din toată țara. Îți pare puțin? Dar să știi că, datorită acestor profesori, cursul a ajuns pe băncile a tocmai 6.000 de elevi în doar trei ani. 

Una dintre cei care au ales să predea această disciplină este Cristina Cernei de la  Liceul „Onisifor Ghibu” din Chișinău, pe care o am alături de mine. 

Ana Sârbu: Tu, de fapt, ești profesoară de limbă engleză. De ce ai decis, doi ani în urmă, să predai și opționala Educație pentru media? 

Cristina Cernei: Acest curs opțional de Educație pentru media, care a fost lansat de CJI, m-a intrigat foarte mult prin faptul că abordează niște teme pe care le abordez și la lecțiile de limbă engleză, doar că în limba engleză. Mass-media pentru mine, atunci când predam, era mai mult în termeni, în articole pe care le citeam cu elevii, fără a dezghioca acest articol sau a spune de unde el vine. Nu știam că există surse. Realizam că poate fi o minciună, dar nu mă întrebam exact de unde, ce și cum. Dibuiam. Atunci când am ales această disciplină și am fost la aceste cursuri, am găsit răspuns la multe întrebări pe care le aveam în cadrul predării limbii engleze, mi s-au deschis căile spre acest curs opțional.

Dar cât de multe cunoșteai tu despre educație media, gândirea critică, dezinformare și altele până a ajunge să predai? 

Pentru mine, mass-media se rezuma mai degrabă la un articol pe care îl citești, îl înțelegi. Nu exista pentru mine un articol care ar putea dezinforma, care ar putea să mă facă să gândesc altfel. Un alt moment care m-a fascinat în contextul cursului a fost să înțeleg cum funcționează trollii, cum este atunci când ești atacat, cum să acționezi și dacă, în general, trebuie să reacționezi – lucru pe care l-am învățat deja după curs, prin mai multe experimente cu elevii. Nu știam că influencerii au atâta influență, de fapt. Știam că ei ceva fac și, având diferite canale, cumva influențează, dar anume prin ce – nu conștientizam în totalitate. Aici, formatoarele au fost foarte darnice cu informații și sfaturi. Multe lucruri le-am luat de la curs. 

Până să predai, ai fost și tu elevă pentru câteva zile, atunci când ai participat la instruirile CJI, acolo unde profesorii sunt pregătiți pentru a preda acest curs. Ce ai mai învățat? 

Acest curs a fost unul mai puțin teoretic și mai mult practic, a fost axat pe a ne dezvolta gândirea critică și complexă prin foarte multe exemplificări și activități. Ne-am ridicat de pe scaun, am lucrat. A fost mai puțin obișnuit pentru noi, profesorii, care de obicei ne ducem cu pixul în mână, caiețelul și notăm tot ce ni se spune despre tehnici și activități. Mi-a plăcut foarte mult că doamna Handrabura și doamna Grâu [formatoarele instruirilor în domeniul educației pentru media, n.r. ] au fost foarte deschide cu noi și ne-au permis să greșim și să nu ne fie rușine că greșim. 

Au fost foarte multe activități în cadrul cărora mi-am dat seama că, de fapt, chiar și având dreptate, argumentele pe care le aduceam nu erau foarte bune, pentru că sunt niște argumente care confirmă ce gândesc eu. Foarte multe activități pe care le-am realizat au fost, deși trei zile, dar au fost atât de multe și de interesante, încât noi, revenind în sala de clasă, am reușit să le implementăm timp de câteva luni, aducându-mi aminte ce-am făcut eu și cum mă simțeam eu. De exemplu, o imagine pe care o consideram adevărată, de fapt era falsă, ni s-a explicat fiecare aspect. Același lucru l-am făcut cu elevii. Desigur, am adaptat, ajustat, dar elevii au avut aceleași reacții: de surprindere, șoc sau dezamăgire că nu au vrut sau nu s-au gândit așa cum, probabil, este mai bine sau corect.

Cum au fost primele lecții? Tu le predai celor mai măricei, preponderent din clasele liceale. S-ar părea c-ar fi mai simplu… 

Eu lucrez cu elevii din treptele de gimnaziu și liceu și am reușit să observ că elevii au niște păreri prestabilite. În timpul lecției, eu nu sunt profesorul care predă, ci profesorul care ascultă. Lansez o idee și zic: Uite, cred în ea. Și atunci elevii vin cu diferite păreri. Unii, care simt uneori că sunt mai respectuoși față de mine, vor să fie de acord cu mine. Alții, care sunt mai curajoși, mă contrazic, aduc argumente. La fiecare temă pe care o aduc în discuție, întotdeauna le cer copiilor să îmi dea argumentele și mă interesez de unde ei știu asta, cum au găsit, cine le-a spus sau de unde s-au informat. Și atunci putem să facem un brainstorming sau un asalt de idei. Nu contează ce disciplină este, orice idee este acceptată. Tu așa gândești, înseamnă că de undeva vine. Hai să ne gândim de ce. Putem să nu fim de acord la mai multe subiecte, dar atât timp cât aducem argumente, ele trebuie să fie bazate pe niște fapte reale, și nu scornite. Foarte mult mi-aș dori să continui cursul și în clasa a 12-a. Acum, la treapta liceală, cursul se predă în clasele a 10-a și a 11-a. Cu cei din a 12-a voi aborda la orele de dezvoltare personală și tema COVID, și cum a fost ea reflectată în presă, și cum am fost noi convinși, de ce mai sunt până acum atâtea persoane dezinformate.

Încurajezi polemicile cu argumente în timpul orelor?

Fără de asta nici nu se poate desfășura vreo lecție, ore în cadrul cărora eu să le scriu un termen pe tablă și să-l analizăm. Este exclus în cazul meu. Nici la orele de engleză nu mă rezum la asta, doar când e vorba de gramatică, bineînțeles. Nu îmi plac orele în care eu sunt protagonista, când trebuie să fiu ascultată. Nu, elevul este important, părerea lui este importantă și cel mai mult ador atunci când, chiar dacă le aduc multe argumente, ei spun nu și explică de ce nu.

Îți amintești vreun moment în care ți-a fost complicat să explici o anumită noțiune sau ceva legat de mass-media și toată această bucătărie? 

Nu pot să zic că mi-a fost greu, pentru că noi cu elevii suntem foarte deschiși și repede încercăm să ne explicăm unii altora anumite lucruri sau, uneori, chiar ei aduc argumente și exemple pe care eu nu le-am luat în calcul. Ce mă deranjează este că elevii uneori îmi dau dreptate și au încredere în mine, sunt sută la sută siguri că spun adevărul; atunci când orice le-aș spune ei confirmă: Da, așa este. Lupt cu asta și încerc să le explic că pot să-i duc în eroare dacă vreau, chiar dacă o fac indirect. Vreau să mai lucrez la acest aspect, ca elevii să înțeleagă că nu trebuie să ai încredere în adult, nu trebuie să ai încredere absolută în cineva. Trebuie să gândești singur, dar și să cauți argumente pentru a-ți crea propria ta concluzie, a-ți construi propriile valori, principii.

Ce instrumente ori aplicații folosești pentru a face informația accesibilă, prietenoasă și mai ușor de memorat? 

Am lucrat cu jocul Kahoot!, bunăoară. Dar copiilor le plac mai mult studiile de caz și capcanele. Atunci când analizăm de ce au căzut într-o capcană, spiritele se aprind și ador aceste momente.Cred că ar fi bine să gândim o echipă care să elaboreze studii de caz, ca să le oferi, elevilor situații concrete de gândire, nu terminologie – X și Y au făcut așa, de ce au procedat anume așa etc. Sigur că ar fi bine ca manualele să fie mai detaliate. Mie îmi ia mult mai mult timp să planific o lecție de educație media decât lecțiile la orice altă disciplină pe care o predau.

Ai sesizat schimbări în gândirea copiilor? 

Cel mai mult mi-a plăcut, la sfârșitul anului, când a trebuit să completăm niște fișe cu informații ce conțineau date cu caracter personal, elevii mei din clasa a 11-a au spus: Nu, nu completăm, dați-ne vreun ordin întâi să vedem. Pentru mine, această reacție a fost un succes enorm, pentru că ei m-au întrebat de ce ar oferi niște informații personale cuiva. Să vedem cine a emis acest ordin! Le-am spus că era vorba de directorul adjunct, iar ei s-au dus și chiar au întrebat pentru ce se colectau acele informații.

Pot să spun că un pic s-a schimbat gândirea, dar nu pot să zic că am făcut schimbări majore în sistemul lor de principii și valori, de încredere sau de alegere, pentru că un an sau doi e puțin, trebuie să dezvoltăm gândirea critică permanent, împreună cu elevii, la toate orele pe care le predăm. Îmi plac exemplele din Norvegia și Finlanda, în care disciplina Educația pentru media  nu este una exclusiv opțională, ci este implementată la toate disciplinele. Atunci elevul gândește și învață să gândească critic și complex la fiecare lecție, la școală.

La final de an, simți cum elevii pot diferenția noțiunile de cyberbullying, trolling și altele?

Da, pentru că atunci când le trimit pe grupul nostru comun din Messenger variate linkuri cu informații, dacă ceva nu este bine, ei imediat scriu că este fake news, trolling. Există reacția, copiii sunt buni. Probabil se întâmplă și pentru că multă informație este accesibilă pe Internet. Dar cred că cel mai important lucru pe care elevii îl preiau de la acest curs este să gândească diferit. La acest curs, competența principală este gândirea complexă și critică – un lucru superb.

Te ascult și mă prind la gândul că sunt norocoși elevii tăi, pentru că au șansa să învețe toate aceste lucruri. Aș fi vrut și eu în școală să pot alege această disciplină, poate m-aș fi descurcat mai ușor în toată avalanșa de dezinformare care a năvălit odată cu pandemia. Și nu doar eu… 

Aceste luni de pandemie, când am rămas prinși acasă, cred că a fost o perioadă benefică și pentru elevi, pentru că ei cad mai ușor în capcană: sunt acasă, în familie, cu părinții și știm că fiecare gândește diferit. Atunci când vorbeam cu elevii, discutam ce se întâmplă, expediam informații, cred că undeva rămânea o semință de neîncredere, or noi trebuie să înțelegem că acești copii nu sunt doar niște produse pe care le-am creat în sistemul educațional, că trebuie să gândească ca mine – profesorul sau ața cum cred eu – părintele. Ei sunt copii care trebuie să aibă propriile păreri, o generație care trebuie să gândească diferit și mult mai complex decât noi. Părerea mea este că acești copii, trecând prin acest curs, au luat mult mai mult decât termeni ce vizează educația media, dar au înțeles că mass-media este și ea influențabilă dacă tu nu faci discernământ informațional.

Cristina, sunt sigură că ceea ce ne-ai împărtășit astăzi i-a ajutat pe ascultătorii noștri să înțeleagă cât de importantă este educația media pentru viitoarele generații. Mulțumesc că ne-ai fost alături.

***

Acum, odată ce ai aflat mai multe despre cursul de Educație pentru media, pun pariu c-ai vrea ca și copiii tăi sau viitorii tăi copii să-l studieze la școală. N-avem decât să profităm de ocazie și să sperăm că noile generații vor ști să aleagă mai bine cum și de unde să se informeze. Până una-alta, ai grijă ce alegi să consumi. Iar dacă nu ești sigur, Mediacritica.md și podcastul cuMinte îți vin în ajutor. Filtrează cuMINTEa trează! 

Podcastul cuMINTE poate fi ascultat direct de pe telefoanele voastre mobile, prin intermediul aplicațiilor SoundCloud, Apple Podcasts și în curând pe Google Podcasts și Spotify.

_____________________________

Podcastul cuMINTE este realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent cu sprijinul Ambasadei Finlandei la București, în cadrul proiectului „Instrumente inovatoare de educație media pentru cetățeni bine informați”. 

Lasa un raspuns