Mistificarea evenimentelor din trecut în folosul discursurilor politice actuale

0

În textul de față ne vom referi la răstălmăcirea și abuzarea de istorie în presa de limba rusă din Republica Moldova. În ultimele luni, mai multe teme istorice importante au fost reflectate manipulator, fiind discutate atât la modul direct, cât și tangențial – Războiul al Doilea Mondial, deportările, anexarea Basarabiei la 28 iunie 1940, atacul Germaniei naziste asupra aliatului său Uniunea Sovietică la 22 iunie 1941, precum și alte subiecte ce țin de viața politică internă de partid în RSSM. Înainte de a trece la retrospectiva propriu-zisă a denaturărilor care apar în diverse subiecte istorice, vom nota că o parte din vină o poartă și istoriografia națională, care nu a reușit în ultimii 25 de ani să reflecte decât parțial unele perioade istorice. Astfel, publicul larg, jurnaliștii sau bloggerii se confruntă adesea cu o sărăcie de resurse atunci când trebuie să apeleze la lucrări științifice serioase în ceea ce privește subiectele disputate simbolic și periodic.

Pentru început ne vom referi pe scurt la două articole ce vizează Războiul II Mondial, care conțin atât abordări superficiale pe alocuri, cât și susținerea unor teorii diferite de cele cunoscute până în prezent. Un prim text din kp.mdaceastă serie l-a constituit interviul cu Boris Șapovalov, apărut în nr. 15/2017 al ziarului Argumentî i Faktî, cu un titlu expresiv – Fascismul de neînchipuit… și obișnuit. Printre ideile susținute apar următoarele: la 1 iulie 1945, 47 de divizii europene și americane ar fi planificat atacarea Armatei Roșii; fascismul ar fi fost european și nu german, deoarece de partea Germaniei oficial au luptat opt state; pactul Ribentropp-Molotov ar fi o invenție propagandistică a Occidentului. După aceasta, prin extrapolare, a fost pus în discuție Sfatul Țării ca fiind un organ „nelegitim” și anterior, pacea de la București din 16 mai 1812, care nu ar fi dus la divizarea Principatului Moldovei, ci ar fi un act perfect legal care nu a fost contestat în Europa.

Pe aceeași linie, un alt text semnificativ l-a constituit interviul cu istoricul rus Spițân, publicat în Komsomolskaia Pravda v Moldove la 4 mai 2017. Chiar titlul interviului e o falsificare radicală – Americanii l-au pregătit pe Hitler de războiul cu URSS, dar Stalin le-a luat-o înainte. În textul interviului multe fapte istorice sunt prezentate eronat, iar state ca Polonia, Franța, Marea Britanie sunt investite cu calificative acuzatoare. Conform materialului, împărțirea Poloniei din septembrie 1939 s-ar fi făcut tot din vina polonezilor; strategii din Londra și Paris s-ar fi așteptat că după Polonia Hitler va ataca URSS; Stalin ar fi învins diplomația și strategia europeană încă până la război, și așa mai departe.

Pe scurt, din cele semnalate mai sus, rezultă că statele occidentale din acea perioadă interbelică sunt demonizate, în timp ce se ignoră complet faptul că URSS a cooperat cu SUA și Marea Britanie în lupta cu Germania nazistă (după 22 iunie 1941). Totodată, calificativul de fascist este aplicat mai multor state europene pentru respectiva perioadă (1941-1945), chiar dacă unele din statele respective se aflau sub ocupația germană, iar altele erau conduse de guverne satelit ale naziștilor.

Ipoteza absurdă precum că SUA și Marea Britanie l-ar fi pregătit pe Hitler pentru a distruge Uniunea Sovietică a fost reluată de curând (ca să dăm doar un exemplu) și în emisiunea „Mehanism deistvia” de la postul NTV. În ediția cu discuția cu scriitorul și publicistul post-imperial Nikolai Starikov, după minutul 19.23, Starikov falsifică complet realitatea. Acesta pretinde că Pactul Riventropp-Molotov nu a existat și ignoră ocuparea Poloniei de Est de către URSS în cooperare cu Germania nazistă la 17 septembrie 1939, atacarea Finlandei în decembrie 1939, distrugerea Franței de către Germania nazistă în iunie 1940 – moment de care URSS a profitat pentru a ocupa Țările Baltice și Basarabia cu Bucovina de Nord – și ocuparea sângeroasă a Iugoslaviei de către aceeași Germanie nazistă în aprilie 1941, la care URSS nu a avut obiecții. Mai mult decât atât, istoricul trece cu vederea atât pactul de neutralitate al URSS cu Japonia, care în acel moment ocupa militar litoralul Chinei, cât și faptul că acel pact i-a permis ulterior să intre în război contra SUA. În plus, acesta nu spune că presa și audiovizualul sovietice până în noaptea de 21/22 iunie 1941 au negat avertismentele agențiilor de presă britanice că URSS va fi atacată de Germania nazistă.

În ceea ce privește istoria Basarabiei, în contextul zilei de 28 iunie, Komsomolskaia Pravda v Moldove a publicat mai multe texte care au avut menirea de a denatura realitatea. La data de 28 iunie 2017 a fost scris un articol scurt care extrapolează o opinie particulară (atribuită bunelului autoarei, așa cum ar fi fost spusă mamei acesteia) asupra perioadei interbelice, ocupației de la 28 iunie 1940 și perioadei sovietice:

„– Olea, ai avut noroc că au venit rușii! Datorită lor tu ai primit educație pedagogică și muzicală (doi din zece copii kp.mdau terminat școala, mama mea și un frate de-al ei, restul fie nu puteau citi și scrie în genere, fie la nivelul clasei I). Dacă ar fi rămas românii, în cel mai bun caz ai fi lucrat slugă, în cel mai rău – ai fi păscut vaci sau oi!”

Prin apelul aparent inofensiv la o amintire cu încărcătură emoțională, ce ține de destinul particular al unei familii cu 10 copii, autoarea stigmatizează întreaga perioadă interbelică românească și idealizează puterea sovietică – o putere care în acel moment era în alianță cu Germania nazistă. Or, URSS a informat conducerea nazistă de la Berlin, cu câteva zile înainte de a-i înainta României ultimatul din 26 iunie 1940, că intenționa să preia Basarabia și Bucovina, primind acordul acestora (deși partea germană își exprimase rezerve în privința Bucovinei).

Pentru a păstra aparența pluralismului, peste două zile redacția KP v Moldove a publicat opinia unui cititor care și-a exprimat dezacordul față de articolul precedent în câteva comentarii. Cititorul afirmă că patru clase românești erau egale cu opt clase sovietice; că românii îi băteau, însă doar pe cei care nu lucrau; că în URSS puteai să mori în cămine așteptând o viață să primești un apartament. Prin aceste două opinii, diametral opuse, redacția a reușit de altfel să distragă atenția de la ceea ce s-a întâmplat în ziua de 28 iunie 1940 – și anume, cu acordul Germaniei naziste, ca urmare a ultimatului pe care Consiliul de Coroană al României până la urmă l-a acceptat, Basarabia și Bucovina au fost cedate Uniunii Sovietice, ceea ce a constituit o tragedie umanitară pentru populația acestor două provincii, care a culminat cu deportările din iunie 1941.

Punctul în polemică a fost pus de redacție la 4 iulie 2017, prin textul intitulat „Două ‘ocupații’ ale Moldovei: ‘În timpul românilor purtam haine uzate și dormeam în păpușoi, iar sub Soviete au apărut cămășile și cearșafurile!’”. Autorul textului îndeamnă să nu mai fie scrisă istoria conform interesului și să nu le fie predate copiilor neadevăruri, însă în loc de argumente obiective, recurge din nou la opinia unei cititoare. Aceasta face trimitere la amintirile bunicii sale, care ar fi asistat la omorul unui soldat basarabean de către un ofițer român. În încheiere, este dată o apreciere a a ceea ce trebuie să creadă tinerii despre epoca sovietică:

„E păcat că tinerii de azi nu au prins respectiva epocă. Cu atât mai mult că Brejnev niciodată nu a lăsat Moldova fără ‘atenția’ sa, noi am avut de toate, pe când în Rusia, în provincie, nu aveau nici smântână și nici gaz natural”.

Din cele semnalate mai sus, rezultă o reinterpretare completă a trecutului, fără a intra în detalii, prin extrapolarea inclusiv a unor întâmplări emotive, prin care unii publiciști dau verdicte definitive perioadei de aflare a Basarabiei în România și administrației sovietice.

Cu regret, aceste speculații sunt posibile și datorită faptului că în istoriografia națională lipsesc lucrările bine kp.mdarticulate despre ceea ce s-a întâmplat. Altminteri, interviul apărut în Komsomolskaia Pravda v Moldove la 10 iulie 2017 nu ar mai fi avut sens dacă exista o lucrare care să reflecte științific ce s-a întâmplat în RSSM în anii 1980-1988, până la apariția Cenaclului Alexe Mateevici. În interviu, jurnalistul l-a ales pe post de interlocutor pe al doilea secretar al CC al PCM în anii 1984-1988, Victor Smirnov. Fără a da o notă activității acestuia, putem atrage atenția asupra manipulării ce apare datorită manierei în care sunt formulate întrebările. Astfel, jurnalistul întreabă dacă secretarul Smirnov ar fi avut de luptat cu naționalismul în republică. Întrebarea falsifică realitatea RSSM-ului, deoarece redactorii KP v Moldove ar fi trebuit să știe că spre deosebire de țările baltice și de țările caucaziene, în RSSM a existat o singură limbă oficială – limba rusă. Manipularea e cu atât mai evidentă, cu cât în anii ‘80 la Chișinău începuse transformarea școlilor moldovenești în școli mixte, iar a școlilor mixte în școli ruse. Invocarea naționalismului este în acest caz un pretext fals, care de fapt în construcția generală a materialului anticipează învinuirea moldovenilor pentru anii 1988-1992. Etichetele sunt lipite și camuflează nevoia de argumente: moldovenii vorbitori de limba română sunt de vină, după cum se arată și într-un articol recent dintr-o altă publicație („Aici nu-i acolo”, Argumentî i Faktî).

Concluzia inoculată de aceste șiruri de denaturări ale istoriei e simplă – românii au fost răi, iar moldovenii sunt nerecunoscători, naționaliști și caută să dea vina pe ceilalți.

Marius Tărîță, doctor în istorie

_______________

Articolul a fost realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent în cadrul Campaniei media împotriva informației false și tendențioase STOP FALS!, desfășurată de Asociația Presei Independente (API), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Asociația VIP a Telejurnaliștilor Independenți din Moldova (ATVJI).

 

 

Lasa un raspuns