PR-ul politic folosit ca instrument eficient de manipulare

0

Manipulare sau PR? Este o dezbatere veche, reanimată de fiecare dată când în Republica Moldova au loc alegeri. Orice scrutin – fie el local, parlamentar sau, mai nou, prezidențial – scoate la vedere toate fricile, ura și gradul de divizare a societății, dar și abilitatea politicienilor de a utiliza aceste sperietori în scopuri electorale și de a le transforma în voturi. Ce poate fi mai ușor decât să manipulezi în baza emoțiilor unui anumit segment de populație? Și cât de greu poți să manipulezi în baza unor argumente raționale?.. Moldovenii votează cu inima sau cu mintea? Sunt întrebări retorice de… încălzire.

Campania electorală pentru Președinția Republicii Moldova a fost una anemică, isterică și lipsită de conținut. În același timp, din ambele tabere au zburat cele mai diverse sperietori. Pe de o parte – sirienii, corporațiile, NATO, LGBT, Unirea, legumele modificate genetic… etc.; pe de altă parte – război, tancurile rusești, sfârșitul parcursului european, blocarea relațiilor cu vecinii… etc. Au fost însă lucruri destul de relevante pentru susținătorii candidaților – poate, uneori, lipsite de orice raționament, uneori destul de veridice, dar eficiente.

Războiul dezinformării

La modul practic, toată anti-campania PSRM îndreptată în direcția Maiei Sandu a atins rezultatul scontat. Sunt convins că, la un moment dat, chiar și în staff-ul socialiștilor era confuzie și uimire: cum de oamenii înghit aceste „sperietori”?

Pornim de la o idee majoră, cu care PSRM a început pregătirile de campanie. Pe 6 octombrie a.c., apare sondajul IRI, iar presa titrează: doar 15 % din moldoveni ar vota o femeie în fruntea țării.

Puțin mai târziu, după desemnarea candidatului comun, Maia Sandu devine automat ținta tunurilor socialiste. Comunitățile de susținători, ziarul de partid al PSRM, unele „fețe bisericești”, „ambasadorii PSRM”, membrii activi ai acestei formațiuni au pornit o campanie de manipulare rudimentară, dar eficientă.

Pe rețelele de socializare circula o listă, la prima vedere, hazlie:

„Daca votați Maia Sandu vă așteaptă:

  • golirea subsolului de zăcăminte în folosul multinaționalelor
  • scumpirea combustibililor și a serviciilor comunal
  • pedofilie
  • homosexuali
  • distrugerea familiei
  • intoxicare cu organisme modificate genetic
  • otrăvire cu pesticide și ierbicide prin legumele de import
  • distrugerea sistemului de sănătate
  • distrugerea sistemul de învățământ
  • distrugerea naționalității prin colocarea ( „popularea”, n.red) forțată cu imigranți 
  • forțarea propriilor militari să moară pentru interesele statelor vest-europene și ale SUA. Și multe altele! Succes!”

Chiar dacă, pentru o perioadă, cei de pe Facebook încep o cruciadă împotriva votanților de pe Odnoklasniki și își propun să combată falsurile și manipulările cu care operează susținătorii PSRM (în acest scop este creat și grupul Adoptă un Odnoklassnik, rezultatul se lasă așteptat. Să revenim însă la sperietorile noastre…

Pe 24 octombrie, site-ul Guralumii.net publică un pamflet: Angela Merkel a avut o înțelegere clară cu Maia Sandu. Dacă Maia ajunge președinte de țară, se obligă, în prima etapă, să primească în Republica Moldova 30.000 de refugiați musulmani.

Într-un timp foarte scurt, acest pamflet a fost transformat în știre și preluat pe larg de către o listă de media acolite PSRM. Pe fundalul materialelor difuzate cu regularitate în presa rusă (uneori preluate și de media din Moldova, la TV sau uneori pe site-uri false), despre dezmățul pe care îl fac refugiații (violuri, jafuri, atacuri teroriste etc.) în Europa, pamfletul cu pricina capătă, brusc, o relevanță specială în ochii alegătorilor. Este un caz antologic în care propaganda rusească a demonstrat încă odată cât e de eficientă, și cât de incontrolabile și devastatoare pot fi urmările expunerii frecvente la produsele mediatice de calitate discutabilă.

Epopeea sirienilor care-și așteaptă biletul norocos pentru Moldova nu se încheie aici. Dimpotrivă, ea abia începe. Pe 4 noiembrie, pe Youtube apare canalul Kat politician. Tocmai acel canal unde a fost postat un filmuleț în care apar trei studenți sirieni de la USMF „Nicolae Testemițanu”, care își exprimă sprijinul pentru Maia Sandu și care menționează că și-ar dori ca în Moldova să vină mai mulți sirieni.

Video devine viral pe Odnoklasniki și este distribuit de susținătorii PSRM, ca și confirmare a pamfletului de pe Guralumii.net. Bineînțeles că filmul, din nou, este preluat masiv de instituțiile media simpatizante lui Igor Dodon, oferind astfel relevanță și veridicitate unei glume care se îngroașă pe zi ce trece. Coincidență? Nu cred. Mai ales că, ulterior, acest material video, care trezește multe semne de întrebare, ajunge subiect de știre și în buletinul de la Prime TV.

Pe finalul celui de-al doilea tur al alegerilor mașina propagandistică ajunge la turații maxime, „pericolul refugiaților sirieni” pare tot mai real, iar discuțiile de pe rețelele de socializare par a fi desprinse dintr-o piesă din teatrul absurdului, să zicem, din „Așteptându-l pe Godot Sirian”. Aceasta, chiar dacă, în zilele ce urmează după difuzarea filmului, unul dintre tinerii care apare în video, Ahmed Al-bakour, vine cu anumite precizări și menționează că răspunsurile lui au fost interpretate greșit. Este prea târziu, subiectul capătă tot mai multă popularitate și credibilitate….

Așadar, strategia aleasă de liderul socialist a avut succes și, pe fundalul fricilor și al confuziei din campania electorală, au învins, manipulând abil. Este un fapt condamnabil, nu neg, dar în același timp suntem în drept să revenim la începutul articolului și să ne întrebăm, fie și retoric: Manipulare sau PR?

Până răspundeți, vă invit să urmăriți o secvență din emisiunea „Diplomația populară”. Este o istorie de succes în care manipularea a avut efect. Vizionare plăcută!

Cristian Saulea, consultant în comunicare și PR

_____________________

Articolul a fost realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent în cadrul Campaniei media împotriva informației false și tendențioase STOP FALS!, desfășurată de Asociația Presei Independente (API), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Asociația VIP a Telejurnaliștilor Independenți din Moldova (ATVJI).

Lasa un raspuns