„Senzaționalul” din materialele de presă: cine câștigă și cine pierde

0

Șocant, macabru, sinistru, sângeros – acest gen de calificative țin loc de frunte aproape de fiecare data când în spațiul public apar știri despre o crimă. În timp ce unele redacții se mulțumesc cu titluri șocante, altele aleg să descrie cu lux de amănunte detaliile sângeroase ale unor infracțiuni. Cum găsim echilibrul între datoria presei de a informa și interesul publicului pentru detalii – și s-o facem astfel, încât să nu încălcăm normele etice? Această dilemă nu este deloc ușoară, iar cei care găsesc soluția au de câștigat în materie de reputație profesională.

În luna octombrie a.c. mai multe instituții de presă au publicat știri despre o tânără care a fost omorâtă de fosta concubină a iubitului său. Astfel, am aflat că fata de 19 ani ar fi fost maltratată și strangulată, că făptașa i-a dat foc, după care ar fi stat în preajmă ore în șir, iar la final a îngropat cadavrul în pădure. Emisiunea „Vorbește Moldova”, citată de portalul Știri.md, a mers mai departe în prezentarea detaliilor crimei, mama fetei declarând că „am primit câțiva saci de scrum, cu un singur os”, și că „este imposibil să arzi un cadavru și să nu rămână mai multe oase întregi”.

„Armele secrete” ale „șocantului”

Detalii inadmisibile într-un text jurnalistic se regăsesc și într-un alt material – „Și-a ucis soția și cei trei copii, unul nenăscut, pentru amantă. Ce a povestit bărbatul”, publicat de portalul Publika.md, pe data de 25 octombrie 2019. Articolul, preluat de la Realitatea.net, abundă în detalii șocante despre un bărbat care și-a ucis familia și descrie pe pași felul în care a acționat asasinul și cum a încercat să șteargă urmele crimei. Texul, care pare desprins dintr-o poveste de groază, este periculos pentru că poate servi drept „instrucțiune” pentru alți potențiali asasini.

Tot la sfârșitul lunii octombrie, în spațiul public a apărut informația despre doi adolescenți care au fost bătuți crunt, în chiar centrul Capitalei, de un grup de tineri în stare de ebrietate. Cazul a avut o rezonanță puternică în societate, ajungând la majoritatea posturilor TV, dar și pe portalurile online. Cu regret, unele media au ales să nu blureze fața plină de vânătăi a uneia dintre victime, prezentând aceste imagini inclusiv în orele de maximă audiență, când la știri se pot uita și copiii.

În afară de detalii și fotografii șocante, unele redacții utilizează în titluri cuvinte scrise exclusiv cu majuscule, și asta ca să accentueze starea de șoc și să determine cititorul să deschidă știrea. Fotografiile sunt și ele o „armă” secretă a celor care exploatează latura senzaționalului. Majoritatea dintre aceste imagini sunt preluate de pe Internet și ne prezintă cuțite stropite cu sânge, pumnale sau țevi de pușcă îndreptate spre cititori. Unii jurnaliști „uită” să menționeze că este vorba despre imagini-simbol. Există și cazuri când unele redacții publică imagini de la locul crimei, cum ar fi un cadavru într-o baltă de sânge, blurând doar o parte din ele.

Detaliile sângeroase, incompatibile cu deontologia profesională

Totuși, echipele media ce respectă Codul deontologic al jurnalistului nu vor admite astfel de abordări. Documentul are prevederi foarte explicite pentru cazurile în care redacțiile au dilema ce trebuie și ce nu trebuie publicat atunci când au de relatat despre o crimă. Codul stipulează clar că jurnalistul nu este în drept să furnizeze publicului detalii morbide ale crimelor, accidentelor și catastrofelor naturale sau detalii privind tehnicile suicidale. Regulile se aplică atât textelor scrise, cât și materialelor vizuale – fotografii, materiale video, dar și știrilor difuzate de radio.

Jurnaliștii trebuie să respecte și Legea cu privire la protecția copiilor împotriva impactului negativ al informației. Documentul este în vigoare din anul 2013 și conține prevederi clare despre informațiile ce nu trebuie făcute publice la orele la care știrile ar putea fi urmărite și de copii. La categoria  dată se înscriu materialele despre violență, cele care încurajează agresivitatea și disprețul față de viață, care încuviințează deteriorarea sau nimicirea bunurilor. La fel, este interzisă publicarea informației cu caracter pornografic, precum și aducerea în prim-plan a cadavrelor sau a corpurilor persoanelor în agonie ori mutilate ca urmare a unui tratament crud.

În cazul buletinelor de știri TV, când este vorba despre subiecte legate de omoruri sau de alte crime grave, redacțiile sunt obligate să-și avertizeze telespectatorii că urmează detalii și imagini care îi pot afecta emoțional. Și pentru televiziuni, este obligatorie blurarea imaginilor de la locul crimei. Totodată, jurnaliștii ar trebui să știe că pentru cititor nu este relevant de câte ori a fost lovită victima cu cuțitul, câți centimetri avea lama acestuia sau în ce poziție a fost găsit cadavrul la locul crimei. Detaliile sângeroase în știri sunt incompatibile cu deontologia profesională.

Informăm, nu facem spectacol

Ca să nu greșim, trebuie să ne punem mereu întrebarea „de ce?” am ales să scriem despre asta. Răspunsul corect ar fi: pentru a informa, nu pentru a face spectacol. Reflectarea senzațională a unei crime, oricare ar fi aceasta – omor, violență fizică sau sexuală – nu este niciodată o alegere bună din partea unei redacții. Pe termen lung, efectul s-ar putea să fie exact invers, și anume, adulții ar putea înceta să mai vizioneze buletinele de știri în orele de prime-time, adică atunci când sunt acasă împreună cu copiii. Astfel, în loc să mărim audiența, riscăm să pierdem din public.

Unii colegi ar putea reproșa că știrile senzaționale despre crime, omoruri, accidente sunt cele mai căutate de consumatori. Nu trebuie să uităm, însă, că media au mai multe roluri, nu doar cel de a informa. Respectiv, noi putem educa treptat, zi de zi, interesul publicului pentru subiecte care nu „sângerează” și nu produc stări de șoc.

 

Natalia Porubin, membră a Consiliului de Presă

Sursa foto: https://www.360training.com

Lasa un raspuns