Studiu de caz. Eliberarea aviatoarei ucrainene Nadejda Savcenko: prezentare selectivă, etichetare, discreditare, propagandă anti-Ucraina

0

Context: La 25 mai 2016, președinții Ucrainei și Federației Ruse au semnat decretele de grațiere a trei persoane reținute în timpul luptelor din Donbass și condamnate ulterior la ani grei de închisoare. Vladimir Putin a grațiat-o pe aviatoarea militară Nadejda Savcenko, condamnată la 22 de ani de detenție pentru că ar fi fost complice la omorul a doi jurnaliști ruși, iar Petro Poroșenko a grațiat doi cetățeni ruși, Evgheni Erofeev și Aleksandr Aleksandrov, condamnați de justiția de la Kiev la 14 ani de închisoare, pentru terorism. Evenimentul a fost de interes public major, căci a vizat un schimb de prizonieri, în condițiile în care Rusia neagă că trupele și tehnica sa militară ar lupta în Estul Ucrainei.

Majoritatea portalurilor de știri și a televiziunilor autohtone monitorizate au reflectat evenimentul (unele au publicat și câte patru știri la subiect), difuzând informații preluate de la agențiile de presă din Rusia, Ucraina, România, dar și de la Reuters sau AFP. Astfel, au fost prezentate pozițiile ambelor părți și oferite detalii, inclusiv informație de context, obligatorie pentru subiecte conflictuale.

În cazul a două dintre instituțiile media monitorizate au fost înregistrate, totuși, carențe. Sputnik.md a transmis o singură știre, intitulată „Nadejda Savcenko urmează să ajungă astăzi în Ucraina”, din care lipsesc informații relevante despre schimbul de prizonieri. „Schimbul dintre Federația Rusă și Ucraina o vizează pe Nadejda Savcenko, condamnată de un tribunal rus, precum și pe cetățenii ruși Evgheni Erofeev și Aleksandr Aleksandrov”, au scris jurnaliștii de la Sputnik.md. În continuare, s-a menționat că nu se cunosc detalii despre locul unde ar urma să aibă loc schimbul și că presa din Rusia „deja a început să monitorizeze rutele pe care se presupune să vor fi transportați deținuții spre locul unde ar urma să aibă loc schimbul”. Dacă portalul și-ar fi propus să-și informeze de o manieră completă și corectă cititorii, ar fi inclus în știre toate informațiile relevante disponibile la acel moment pe sursele internaționale (ora 15.42). Concluzionăm că faptele au fost prezentate selectiv, ceea ce reprezintă o încălcare a normelor deontologice și o tehnică de manipulare informațională.

Novostipmr.com de asemenea a difuzat o singură știre la acest subiect, cu titlul „Петр Порошенко помиловал российских граждан Евгения Ерофеева и Александра Александрова”, în care anunță – din spusele avocatului unuia dintre ei – că cei doi cetățeni ruși au părăsit teritoriul Ucrainei. Jurnaliștii au mai notat că eliberarea are loc în schimbul Nadejdei Savcenko, au amintit că Aleksandrov și Erofeev au fost condamnați în Ucraina la 14 ani de închisoare, însă nu au precizat pentru ce infracțiune, unde și când au fost reținuți. La fel, nu s-a spus nimic despre Nadejda Savcenko, nici când și pentru ce fapte a fost condamnată de instanțele din Rusia. Aceste detalii sunt relevante în contextul în care Federația Rusă neagă că militarii săi ar lupta în regiunea separatistă Donbass, iar informații concrete despre motivul aflării celor doi cetățeni ruși în zona de conflict ar confirma prezența militară rusă în Ucraina. Faptele au fost  prezentate selectiv și de o manieră prin care s-a urmărit camuflarea realității.

Posturile rusești RTR și Ren TV, retransmise în Republica Moldova, au prezentat faptele unilateral și selectiv, informația fiind comentată și amestecată cu opiniile reporterilor, în unele cazuri fără probe jurnalistice, folosind etichetări și exacerbând faptele. În principala ediție de știri de la postul RTR, Вести, subiectul a fost tratat într-un material cu o durată de 10 minute și 40 de secunde.

Reportajul a început cu scena în care cei doi cetățeni ruși coboară din avion și își îmbrățișează soțiile. Reporterul anunță că „ei au fost bătuți, torturați, amenințați, dar în clipa în care se apropiau de terminalul de pe Aeroportul Vnukovo asta deja nu mai avea nicio importanță…”. Această afirmație este lipsită de probe, deoarece în continuare acuzația nu a fost susținută cu dovezi, nici în text și nici în cuvintele celor eliberați. În reportaj nu a fost prezentă vocea protagoniștilor, jurnalista nu i-a intervievat și nu a inclus nicio secvență din declarațiile lor. Respectiv, afirmația precum că ei au fost bătuți și torturați nu se confirmă. În atare condiții apar dubii asupra credibilității știrii, de vreme ce sursele directe – persoanele eliberate – nu au fost intervievate și citate în text.

În același reportaj jurnalista a adus acuzații grave la adresa Nadejdei Savcenko – și din nou fără de probe: „Fiind în componența batalionului naționalist AIDAR, ea omora oameni… În Ucraina a devenit cunoscută prin sălbăticiile și cruzimea aplicate asupra populației pașnice… Crimele membrilor AIDAR, respectiv ale lui Savcenko, au fost documentate de organizațiile internaționale… Spioana de o cruzime patologică a fost reținută după trecerea ilegală a frontierei…”. Astfel de acuzații, dacă nu sunt însoțite de exemple pertinente și de probe, se consideră informații false. Jurnalista nu a numit nicio organizație internațională care a fixat „crimele”, ceea ce reprezintă o tehnică de manipulare numită „metoda autorității anonime”. De asemenea, nu a numit cazuri concrete de „sălbăticie”, ce ar proba „cruzimea patologică” a militarei din Ucraina.

Reportajul a continuat cu un alt procedeu de manipulare – interpretarea negativă a faptelor[1]: „Judecătoria de circumscripție de la Kiev i-a găsit pe ambii vinovați, dar dosarul a fost fabricat. Rușilor le-au „agățat” terorism și practicarea unui război agresiv, le-au adăugat păstrarea ilegală de arme și trecerea ilegală a frontierei de stat, și într-un final le-au „umflat” artificial sentința, condamnându-i la 14 ani de închisoare”. Spre finalul reportajului jurnalista a anunțat că cei doi cetățeni ruși, care au recunoscut într-un video că sunt ofițeri ai Armatei Ruse, de fapt au spus un neadevăr, ca urmare a presiunilor la care au fost supuși. „În mod firesc, ulterior ei au dezmințit”, a spus reportera, fără să facă trimitere la mărturii sau documente în care a fost consemnată dezmințirea.

La fel, nu sa spus niciun cuvânt despre modul în care cei doi au ajuns voluntari în Ucraina, unde au fost capturați și cât timp s-au aflat acolo. Din știre au lipsit și alte informații relevante, și anume, dacă cele trei persoane au depus cereri de grațiere, ceea ce ar însemna că își recunosc vinovăția. În cazul Nadejdei Savcenko, jurnalista a spus că grațierea ei i-a fost cerută lui Vladimir Putin de către rudele jurnaliștilor uciși în urma atacurilor aeriene ghidate de aviatoare. Cine a solicitat grațierea cetățenilor ruși condamnați în Ucraina nu s-a anunțat.

În concluzie, produsul reprezintă un material propagandistic și nu unul de informare. A fost prezentat un singur punct de vedere: al autorităților de la Moscova, fără ca acuzațiile lansate la adresa reprezentanților Ucrainei să fie echilibrate sau verificate din surse independente. La prezentarea informației despre Nadejda Savcenko jurnalista a recurs la exacerbarea faptelor, combinată cu acuzațiile fără probe; iar în cazul descrierii procesului de judecată al lui Aleksandrov și Erofeev – la prezentarea opiniilor în locul faptelor; prezentarea selectivă și unilaterală a faptelor a fost utilizată pentru descrierea activității celor doi cetățeni ruși; interpretarea negativă a faptelor și etichetarea – atunci când s-a vorbit despre „spioana” și „ucigașa Nadejda”. Prezența, pe toată durata reportajului, a expresiilor și cuvintelor negative, a acuzațiilor grave și neprobate la adresa persoanelor și instituțiilor ucrainene („i-au bătut, torturat”; „dosar fabricat”, „le-au „agățat” terorism”, „ucigașă de o cruzime patologică”) reprezintă elemente de propagandă[2] anti-Ucraina. A fost folosit un procedeu asemănător celui identificat de Vladimir Volkoff – „discreditarea a tot ce merge bine în țara adversă”. S-a conturat un portret sângeros al adversarului, care torturează oameni, fabrică dosare, susține ucigași „sângeroși”, lui fiindu-i contrapusă „incredibila noblețe, generozitate și bunătate” a rudelor celor doi jurnaliști care au murit în urma atacurilor aviatoarei, dar care au cerut grațierea ei.

Postul de televiziune Ren TV a publicat pe 25 mai, pe pagina sa web, 46 de știri scurte referitoare la subiectul schimbului de prizonieri. Iată câteva titluri: „Самолет с Ерофеевым и Александровым приземлился во Внуково”, „Адвокат Савченко выложил странное сообщение в Twitter”, „Сестра и мать Савченко выехали в аэропорт Борисполь”, „Савченко не будет отбывать наказание на Украине”. Din majoritatea știrilor au fost omise informațiile despre cine sunt cetățenii ruși Erofeev și Aleksandrov, cum au ajuns ei în Donbass, ce au comis și pentru ce au fost grațiați. În niciuna dintre știri nu a fost oferită o informație completă despre faptele și condamnarea Nadejdei Savcenko, dar nici despre Erofeev și Aleksandrov. În schimb, oamenii erau informați despre fiecare detaliu legat de semnarea decretelor de grațiere, despre decolarea avioanelor cu cei eliberați și despre modul în care au fost întâmpinați etc. Aceasta este o formă de camuflare, pe care Vladimir Volkoff o interpretează drept o „înecare” a informațiilor relevante într-o multitudine de alte informații, mai puțin semnificative sau chiar fără legătură cu subiectul[3].

În știrea „Ucrainenii propun înaintarea candidaturii lui Savcenko la funcția de președinte al țării” se spune că pe site-ul Președinției ucrainene a apărut o petiție online, în care se propune adunarea de semnături pentru înaintarea candidaturii Nadejdei Savcenko la funcția de președinte. Știrea induce în eroare prin titlu și prin conținut. Afirmația generalizatoare „ucrainenii propun” sugerează că un număr semnificativ de oameni fac această propunere. În realitate, publicarea unei petiții online de către o persoană care îi îndeamnă pe alții să semneze nu înseamnă „ucrainenii propun”. De asemenea, asocierea acestei propuneri cu informația că ea a apărut pe site-ul Președinției ucrainene poate crea percepția că instituția însăși sprijină o astfel de inițiative. Dacă ar fi fost prezentă o informație de context, în care s-ar fi explicat că petiția a fost plasată de un utilizator de internet la compartimentul „petiții” de pe site-ul Președinției, unde oricine poate plasa așa ceva, ar fi fost eliminate eventualele confuzii.

De asemenea, la fel ca RTR, și în unele știri de la Ren TV au fost prezente elemente ale procedeului de discreditare a adversarului, rezultat obținut prin omisiunea unor fapte și lipsa de echilibru în știri: „Матвиенко предрекла Савченко обвинительный приговор от истории”, „Жириновский: Савченко должна была остаться в тюрьме и сидеть тут 20 лет”.

____________________

Articolul a fost realizat în cadrul Campaniei media împotriva informaţiei false şi tendenţioase – STOP FALS!, desfăşurată de Asociaţia Presei Independente (API), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) şi Asociația VIP a Telejurnaliștilor Independenți din Moldova (ATVJI).

 

[1]VOLKOFF, Vladimir, Tratat de dezinformare. De la Calul troian la internet, https://scorilos.files.wordpress.com/2011/03/vladimir-volkoff-tratat-de-dezinformare1.pdf.

[2] Dicționarul de Sociologie definește propaganda drept „activitatea sistematică de transmitere, promovare sau răspândire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozițiile unei anumite grupări sociale și ideologii, în scopul influențării, schimbării, formării unor concepții, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente”. ZAMFIR, Cătălin, VLĂSCEANU, Lazăr, Dicționar de Sociologie, București, 1998, p. 332., p. 457. http://vignette4.wikia.nocookie.net/nccmn/images/1/1c/Dictionar-de-Sociologie-Catalin-Zamfir-Lazar-Vlasceanu.pdf/revision/latest?cb=20150813042511&path-prefix=ro.

[3] VOLKOFF, Vladimir, Tratat de dezinformare. De la Calul troian la internet, https://scorilos.files.wordpress.com/2011/03/vladimir-volkoff-tratat-de-dezinformare1.pdf.

Lasa un raspuns