Studiu de caz nr. 1. Elemente de propagandă, dezinformare și război informațional în spațiul mediatic autohton

0

Prezentul studiu de caz se întemeiază pe mai multe mesaje mediatice, răspândite în spațiul informațional autohton în luna noiembrie 2015. Vom analiza mesajele, raportându-le la următoarele definiții:
a) propagandă – promovare sistematică a unei doctrineideologii, idei, concepții, opinii etc. cu scopul de a determina auditoriul să adopte un nou fel de a gândi. Propagandă nu este un act singular, ci unul repetat și de durată. Propaganda are ca principal țel obținerea de sprijin emoțional. Pentru ca propaganda să aibă eficiență, ea trebuie să fie:

  • Continuă (fără a-i acorda subiectului „pauze de trezire”)
  • Simfonică (transmisă pe toate canalele de comunicare aflate la dispoziția propagandistului)
  • Pe termen lung
  • Partizană (prezintă un singur punct de vedere, niciodată două puncte de vedere aflate în competiție sau dispută)
  • Afirmativă dar nu și documentată (propagandistul afirmă răspicat ceva, dar nu indică niciodată sursa din care știe acel ceva).

b) dezinformare – tehnică ce permite furnizarea de informații generale eronate unor terți, determinându-i să comită acte colective sau să difuzeze judecăți dorite de dezinformatori; manipulare a opiniei publice, nu a indivizilor, în scopuri politice, economice, militare, sociale, fără a se folosi de tehnici clasice de publicitate, prin alte mijloace de tratare decât propaganda, a unei informații veridice sau nu, neacordându-se importanță veridicității informației respective, ci felului în care e prezentată. Dezinformarea are scopul de a manipula audiența la nivel rațional, fie prin discreditarea unor informații ce se contrazic, fie prin sprijinirea unor concluzii false.

Moduri de a trata o informație astfel, încât ea să devină aptă pentru o acțiune de dezinformare:

  • negarea evenimentului sau a faptelor;
  • inversarea faptelor;
  • amestecul între adevăr şi minciună;
  • modificarea motivului;
  • schimbarea circumstanţelor;
  • estomparea;
  • camuflajul;
  • interpretarea;
  • generalizarea;
  • ilustrarea;
  • împărţirea responsabilităţii sau plasarea ei doar pe seama uneia dintre părţi etc.

c) Război informațional sau mediatic – acțiuni desfășurate în timp de criză sau de război și care sunt îndreptate împotriva informațiilor sau a sistemelor informaționale ale adversarului în scopul atingerii unor obiective sau influențării anumitor ținte adverse. Agresiunile informaționale iau în calcul conceperea mesajelor astfel, încât acestea să aibă efectul scontat, precum și folosirea presei pentru a transmite mesaje manipulatoare. Agresiunile au nevoie de condiții pentru că ele să poată avea efect, inclusiv: canale de informare şi accesul liber al oamenilor la ele, în paralel cu un discernământ redus al oamenilor. Prin controlul mass-media cetățenii pot fi manipulaţi pentru ca atitudinea acestora față de anumite probleme să fie favorabilă manipulatorului. Avantajul folosirii presei este că ea, din start, aceasta primește prezumția de nevinovăție din partea publicului.

În cele ce urmează, vom analiza ce mesaje au transmis publicului, cu referire la câteva evenimente, mai multe media.

Subiectul 1. Vizita Preşedintelui Parlamentului la Bruxelles

Pe 16-17 noiembrie 2015, Andrian Candu a întreprins prima sa vizită oficială la Bruxelles în calitate de spicher. Vizita, în comparație cu altele de genul acesta, a fost una deosebită, dat fiind că, în premieră, europarlamentarii i-au adresat întrebări dureroase, foarte directe și concrete, inclusiv despre lupta cu oligarhia din Republica Moldova. Respectiv, mai multe instituții media au scos în evidență anume elementele inedite, care lipseau anterior la întruniri de acest rang.

Jurnal TV, bunăoară, titra: „Candu, pus la zid de europeni”; Ziarul Național – „Jenant// Candu, întrebat în Parlamentul European cum va lupta cu „oligarhul Plahotniuc” care îi este naș”; ziarul „Panorama” – „Deputații Parlamentului European și-au exprimat dezamăgirea cu referire la situația din Moldova”. Totodată, postul de televiziune RTR Moldova, deși a inserat un subiect cu un titlu la fel de incitant – „Канду устроили разнос в Европарламенте” , a ocolit întrebarea europarlamentarului Cristian Preda despre „oligarhul Plahotniuc, fianțatorul PD”. Altfel spus, televiziunea a utilizat un procedeu din arsenalul dezinformării – negarea sau tăinuirea unor fapte.

Sputnik.md a tratat evenimentul ca pe unul de duzină, intitulând știrea: „Candu la  Bruxelles: dacă nu schimbăm sistemul, nu vom avea rezultate”. Autorul știrii oferă spațiu masiv spicherului moldovean, în special, declarațiilor ce se refereau la: unele rezultate înregistrate mai ales la nivel economic și comercial; necesitatea unei serii de reforme structurale profunde; agenda de priorități ce include reforma justiției, asanarea sectorului financiar-bancar, racordarea sistemului energetic național la cel european, crearea unui mediu propice de afaceri și lupta eficientă cu corupția; necesitatea creării majorității parlamentare proeuropene care va învesti Guvernul și va relua discuțiile cu Fondul Monetar Internațional; și excluderea ideii alegerilor anticipate și a formării unei majorități parlamentare cu partidele care nu îmbrățișează perspectiva europeană a țării.

Totodată, portalul îi citează sumar pe europarlamentarul Andi Cristea, președinte al Comitetului parlamentar de asociere UE-Moldova, care „a declarat că Uniunea Europeană a sprijinit și sprijină în continuare Republica Moldova, dar că ajuns să fie criticată pentru faptul că sprijină o țară nereformată”, iar „Chișinăul a avut o fereastră de oportunități care, la moment, pare a fi închisă”. Tot aici este citat raportorul Parlamentului European pentru ţara noastră, Petras Auštrevičius: „Ne dorim o Republică Moldova angajată spre o perspectivă europeană. UE nu-și dorește o criză regională în plus și nu vrem ca Republica Moldova să se îndrepte încolo”.

Astfel, sputnik.md citează puțin și selectiv din spusele europarlamentarilor care, trebuie menţionat, n-au împărtășit optimismul lui Candu și au adresat întrebări tranșante şi care, deși interesează întreaga societate, au rămas fără de răspuns. Dacă luăm în calcul faptul că cel puțin cinci europarlamentari au adresat întrebări (alături de Petras Auštrevičius, au vorbit deputaţii europeni Andi Cristea, Gabriele Zimmer, Cristian Preda, Andrej Plenković, Mark Demesmaeker), constatăm o reliefare vădită a unei surse de informații și neglijarea altora, relevante, ceea ce conduce la prezentarea unei realități eronate. Putem astfel constata că autorul subiectului a utilizat tehnici mai apropiate de propagandă și dezinformare, decât de jurnalismul de informare. Câte un subiect la temă a plasat, în principalul său buletin de știri din 16 și 17 noiembrie, Prime TV. Subiectele – intitulate, respectiv, „Candu: Moldova are nevoie de o majoritate parlamentară” și „Oficial european: Moldova are nevoie de o schimbare” – pun accentul pe optimismul şefului legislativului în ceea priveşte stabilizarea situației din țară și pe experiența dezvoltării relațiilor dintre Chișinău și Comrat. Subiectul a fost prezentat ca unul de rutină, fără să se amintească de îngrijorările majore ale UE față de clasa politică și față de criza din țară. Și, ca să ne ducă și mai departe de discuţiile tensionante de la Bruxelles, ni s-a amintit că anume la inițiativa lui Candu a fost creat un grup de lucru care se va ocupa de problemele ce apar în relația dintre Chișinău și Comrat. Nu se știe dacă grupul va fi funcțional, nu se cunoaște eficiența lui, dar televiziunea în cauză îi şi atribuie merite spicherului. Telespectatorii, însă, aşa şi n-au aflat răspuns la întrebările legiuitorilor europeni, cum nu le-au aflat nici înşişi deputaţii. Putem deduce că scopul reportajului nu a fost informarea veridică a publicului despre eveniment ci, mai degrabă, camuflarea lui.

Subiectul 2. Decizia CCA de a sancționa radiodifuzorii care nu au prezentat declarații privind proprietari beneficiari

În luna noiembrie 2015, în conformitate cu modificările operate la Codul Audiovizualului, radiodifuzorii, în premieră pentru Republica Moldova, urmau să prezinte Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA) declarații pe propria răspundere cu privire la asigurarea transparenței proprietății. Pe 17 noiembrie, în ședință publică, CCA a constatat că mai mulți radiodifuzori nu s-au conformat legislației și le-a aplicat sancțiuni – avertizare publică. Evenimentul este unul relevant, pentru că opinia publică urma să afle beneficiarii finali ai posturilor de radio și tv. Anume pe aceasta a insistat şi majoritatea instituțiilor media care au reflectat evenimentul.

Deschide.md, de exemplu, comunica: „…Din declarațiile depuse până acum reiese că posturile de televiziune Publika TV, Prime, Canal 2 și Canal 3 aparțin fostului vicepreședinte al Partidului Democrat, Vladimir Plahotniuc; postul Jurnal TV îi aparține omului de afaceri Victor Țopa; posturile TV 7 și TNT Bravo îi aparțin deputatului PLDM, Chiril Lucinschi”. Iar Ziarul Național preciza: „… s-a aflat că cele mai multe posturi TV și radio, în Moldova, le deține controversatul om de afaceri Vlad Plahotniuc, care este fondator a patru posturi TV și trei posturi radio”.

Prime TV, în principala ediție informativă din aceeași zi, îi dedică evenimentului subiectul intitulat „Nouă televiziuni și trei posturi de radio, sancționate de CCA”. Totuşi, din cei 12 radiodifuzori sancționați, Prime TV amintește de TV „Vocea Basarabiei”, făcând trimitere la declarațiile anterioare ale ex-deputatului Valeriu Saharneanu, care afirma că respectivul post de televiziune a fost preluat abuziv de Vlad Filat. Pe acest segment de text este proiectată imaginea ex-premierului alături de mascații de la CNA. Prime TV pune pe post opinia CCA la temă, dar „uită” să prezinte și opinia „Vocea Basarabiei”. Pe final, suntem informați că, potrivit declarației depuse de General Media Grup SRL, din care fac parte patru posturi de televiziune – Prime, Publika, Canal 2 și Canal 3 – proprietarul acestora este „omul de afaceri Vlad Plahotniuc”. În imagini apare declarația scanată cu semnătura proprietarului – imagine puternică, asociată cu forța documentului. Posturile TV 7 și TNT, continuă autorul subiectului, sunt controlate integral de către deputatul PLDM Chiril Lucinschi (în imagine apare o poză în care, pe planul doi, este deputatul, iar pe primul – cunoscuta moderatoare de la TV 7, Natalia Morari). După care, în acelaşi material se menţionează că proprietarul postului de televiziune Jurnal TV este „oligarhul Victor Țopa (în imagine apare o poză a acestuia), condamnat la zece ani de închisoare pentru șantaj. El a fugit peste hotare ca să scape de pedeapsă…”, încheie subiectul Prime TV.

Modul în care a fost reflectat acest subiect este unul de referință, care îmbină mai multe elemente ale propagandei și dezinformării. Un privitor neavizat urma să înțeleagă că parte din televiziunile importante au ajuns în proprietatea fie a unui bănuit de corupție, fie a unui deputat, fie a unui șantajist, dar că sunt și proprietari onești – bunăoară, „omul de afaceri Vlad Plahotniuc”. Prime TV a trecut sub tăcere următoarele amănunte: Vladimir Plahotniuc este proprietar nu doar la patru televiziuni, ci și la trei posturi de radio; cele patru televiziuni au acoperire națională, în situaţia în care, în republică, există în total cinci televiziuni cu acoperire națională; atunci când își crea televiziunile, Plahotniuc era deputat și persoană importantă într-un partid de guvernământ; în iulie 2010 Codul Audiovizualului a fost modificat astfel, încât să permită unei persoane deținerea a cinci frecvențe în aceeași unitate teritorial-administrativă, iar către alegerile parlamentare ordinare din anul 2014 televiziunile în cauză deja erau gata să influențeze electoratul aşa precum dorea stăpânul; în cadrul ultimelor alegeri parlamentare și generale locale respectivele televiziuni chiar au influențat votanții în favoarea unui concurent electoral, lucru demonstrat inclusiv de monitorizările CCA; a deține patru din cele cinci televiziuni cu acoperire națională constituie un pericol real de a influența opinia publică și de a îngusta drastic pluralismul mediatic; la respectiva ședință publică a CCA membrii lui, cu majoritate (simplă) de voturi, au decis să sesizeze în acest subiect Consiliul Concurenței etc. Aspectele enumerate mai sus sunt relevante și cruciale pentru dezvoltarea audiovizualului autohton pe principii democratice. Din păcate, telespectatorilor li s-a servit o informație eronată, însă ușor de perceput: cât de răi sunt unii și cât de buni sunt alții.

Subiectul 3. Relațiile dintre Chișinău și Tiraspol

În noiembrie 2015 portalul novostipmr.com din stânga Nistrului a publicat mai multe știri care au oferit informați partizane, trunchiate ori trucate. Bunăoară, pe data de 19 noiembrie, apare știrea „Șeful MAE: împotriva Transnistriei sunt utilizate presiuni pentru a semăna între locuitorii ei nesiguranță în propria alegere”. Este, de fapt, o reacție la problema controlului vamal comun moldo-ucrainean la granița transnistreană. Întreaga știre este o „cutie de rezonanță” a regimului de la Tiraspol: este învinuită Moldova și Ucraina, fără a dezvălui și poziția acestora cu referire la necesitatea controlului comun la frontieră. Pe 23 noiembrie acelaşi portal publică o știre similară, intitulată: „Reprezentanții Transnistriei cheamă din nou Moldova și Ucraina să nu blocheze expedierea mărfurilor din stația „Slobodka-Export””. Drept motiv pentru știre a servit întâlnirea de rând a grupurilor de experți în problema transportului feroviar, desfășurată la Tighina, în oficiul OSCE. Autorul știrii utilizează doar o singură sursă de informații – un comunicat al centrului de presă al MAE transnistrean. Din nou, opinia reprezentanților Moldovei și a Ucrainei lipsește în știre, iar cititorului i se impune doar ceea ce consideră reprezentanții transnistreni. La 22 noiembrie portalul publică o știre cu titlul „CEC din Moldova împiedică alegerile din Transnistria”. Este un ecou la raportul președintelui CEC, Iurie Ciocan, prezentat în Parlament. Citându-l pe Ciocan, autorul știrii îl citează și pe deputatul Grigori Novac din partea PSRM, care a criticat CEC pentru faptul că, la alegerile parlamentare din 2014, în Rusia au fost deschise prea puține secții de votare, comparativ cu alte țări. Este un exemplu, când autorul știrii alege sursele de informație care-i convin și care să sprijine ideea impusă cititorului, chiar cu pericolul ca titlul si conținutul știrii să intre în conflict. De notat că portalul scrie aproape cu regularitate știri despre Moldova, plasându-le, ce-i drept, la rubrica „În lume”. Este și acesta un element propagandistic, prin care cititorului i se inoculează ideea că Transnistria și Moldova sunt două state distincte.

Subiectul 4. Intervenția militară a Rusiei în Siria

În luna noiembrie 2015, televiziuni din Rusia cu acces în spațiul informațional autohton ne-au comunicat, aproape zilnic și nu doar în edițiile informative, despre acțiunile forțelor aero-cosmice ale Federației Ruse în Siria. După cum se cunoaște, de la sfârșitul lunii septembrie 2015, aviația rusă a început a bombarda obiective ale organizației „Statul Islamic” (SI) din Siria. Ce au aflat telespectatorii canalului rusesc Ren TV, de exemplu? Iată câteva titluri grăitoare de știri:

Pentru a conferi mai multă credibilitate informației, publicului îi sunt oferite știri cu trimitere la surse ce nu pot fi contestate, de exemplu:

La prima vedere, s-ar părea că trebuie să aflăm cum decurge operațiunea militară împotriva islamiștilor, astfel încât să avem certitudinea unei perspective fără terorismul emanat în prezent din regiunea dată. De fapt, însă, aflăm cât de distrugătoare și de eficiente sunt loviturile forțelor aeriene ruse; cât de moderne sunt armele rusești; cât de mult salută opinia mondială acțiunile ruşilor în Siria; cât de multe obiective ale islamiștilor sunt distruse de precizia bombelor și rachetelor rusești etc. Faptul că nimeni nu poate verifica veridicitatea informației e altă problemă. În legătură cu aceasta, analistul rus Vl. Rîjkov constata cu ironie, în cadrul emisiunii „Osoboe mnenie” de la Radio „Ăho Moskvî”, că, privind televizorul, ți se creează impresia că „Statul Islamic” este format doar din puncte de comandă, pe care Rusia le distruge cu sutele zilnic. Același analist, referindu-se la rachetele de croazieră, lansate de flotila caspică spre pozițiile islamiștilor, constata: „a fost „împușcat” bugetul anual al orașului Barnaul din preajma Caspicii, oraş cu 700 de mii de locuitori. O salvă – și a zburat bugetul Barnaulului”. Dar telespectatorul – şi propagandistul știe! – nu trebuie să aibă „pauze de trezire”, ca să se gândească la acest fapt. El trebuie doar să fie mândru că marina rusă poate lovi de la o asemenea distanță teritorii din Siria”.
La fel, de la Ren TV mai aflăm cât de ineficientă este coaliția anti-islamică în frunte cu SUA; cât de mult SUA împiedică reușita operațiunii rusești din Siria; cât de perfidă este NATO (Klințevici: SU-24 a fost doborât la indicațiile NATO din cauza succesului FAC ale FR în Siria) dacă, din invidie pentru măiestria militară a rușilor, a doborât un bombardier rus la graniță cu Turcia. Altfel spus, știrile Ren TV sunt despre măreția Rusiei și josnicia Occidentului – a SUA, înainte de toate.
Evident că incidentul cu avionul doborât este regretabil și periculos. Dar pentru propagandă și război informațional acesta este şi un bun prilej de a „stoarce emoții”. Tocmai de aceea, alături de știri despre succesele „de pe front”, telespectatorilor li se dau şi altele, menite să-i facă solidari și să ridice ratingul autorităților în fața propriilor cetățeni care, cu siguranță, nu se vor întreba de ce feciorii lor mor departe de casă. Și apar știri de genul: „Sunt cunoscute numele eroilor decorați post-mortem pentru operațiunea din Siria”; „În guvern au promis să-i lichideze pe teroriștii care l-au împușcat pe pilotul rus în Siria”; „La Moscova părinții și-au numit fiica nou-născută Siria”; „Învățătorul despre marinarul căzut în Siria: el a murit pentru Rusia” (de fapt, Rusia, ca şi orice țară, are nevoie de eroi vii); „O școală va purta numele marinarului căzut în Siria”; „Militarii forțelor aero-cosmice din Siria vor obține statut de veterani ai acțiunilor de luptă”. În concluzie, asemenea mesaje lovesc trei ținte: ridică în slăvi forțele armate rusești; diminuează rolul coaliției occidentale anti-SI, mențin sprijinul societății pentru „grija paternalistă” a statului.

Ion Bunduchi

___________________

Articolul a fost realizat în cadrul Campaniei media împotriva informaţiei false şi tendenţioase – STOP FALS!, desfăşurată de Asociaţia Presei Independente (API), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) şi Asociația VIP a Telejurnaliștilor Independenți din Moldova (ATVJI).

Lasa un raspuns