Doi cetățeni, Socrate și ce înseamnă să gândești critic

0

Salutare și bine te-am regăsit într-un nou sezon al Podcastului cuMINTE. Sunt Ana Sârbu și mă bucur foarte mult că vom continua, alături de cei mai valoroși profesioniști din țară, cât și din afară, să ne dezvoltăm gândirea critică și să devenim cetățeni responsabili în raport cu tot ceea ce gândim și facem. Sper că, în aceste luni cât am lipsit, nu te-ai relaxat și ai ținut cont de sfaturile invitaților din primul sezon al podcastului nostru. Ține-te bine – urmează noi ediții la fel de interesante.

Apropo de cetățeni…

Astăzi vreau să te invit să facem un mic exercițiu de imaginație.

Să ni-l închipuim, bunăoară, pe Diego. Dimineața, Diego deschide telefonul și trece rapid prin rețelele sociale preferate. Pe TikTok, el vizionează un video publicat de un canal anonim, despre faptul că la granița regiunii transnistrene ar fi fost observați militari americani și români. Pe newsfeed-ul de pe Facebook îi apare o știre, de pe un site mai puțin cunoscut, despre faptul că Moldova va găzdui Jocurile Olimpice. Iar pe Instagram, o influenceră îi spune că a slăbit 20 de kilograme după ce a consumat niște pastile-minune. Diego, totuși, le pune pe toate la îndoială și accesează imediat câteva portaluri cunoscute de știri, ca să verifice și să se convingă dacă cele văzute pe rețele sunt adevărate sau ba. Nu găsește nimic. În schimb, distribuie o știre la subiectul aprovizionării cu gaze, care face trimitere la 3 surse oficiale diferite.

Diego pornește spre serviciu și, în transportul public, aude o doamnă fără mască spunând că ele nu sunt necesare pe timp de pandemie. Cetățeanul nostru imaginar o sfătuiește respectuos să consulte datele Ministerului Sănătății și ale altor organizații acreditate în domeniul medical.

La muncă, în pauza de masă, Diego îi explică colegului său de ce nu ar fi trebuit să insulte, în comentarii, autorul unei postări cu care nu este de acord, ci să recurgă strict la argumente, iar seara, la cină, el le vorbește copiilor săi despre faptul că zvonul auzit la școală, de la alți colegi, nu trebuie crezut orbește, ci verificat – la părinți, învățători sau alte persoane de încredere.

La două cartiere distanță locuiește un alt cetățean, Carlos, care își începe dimineața la fel ca Diego, doar că primul lucru pe care-l face e să trimită o pretinsă știre exclusivă în chaturile cu prietenii săi și familia. El nu cunoaște cele mai importante site-uri de știri din țară, la radio ascultă doar muzică și spune că televizorul amăgește populația. Tot ce urmărește și de unde se informează sunt rețelele.

Carlos poartă mască doar pentru că este impus atunci când vrea să intre într-un local ori alt spațiu închis și zice că se va vaccina doar dacă nu va mai avea încotro. De altfel, l-a auzit în troleibuz pe Diego vorbind ceva despre „instituții medicale acreditate”. N-a înțeles însă termenul și nici nu știe unde să-l verifice. În schimb, cât a mers în transportul public, a tot comentat și criticat la tot felul de postări despre cum nu este de acord și nu-i plac variate opinii. Fără argumente logice. Faptul că nu-i plac i se pare suficient.

La birou, Carlos încearcă să-și convingă colegii că Moldova pe bune nu va mai fi aprovizionată cu gaz, căci văzuse asta nu mai știe unde pe Internet, iar la revenirea acasă rămâne debusolat când fiica îi spune că a învățat, la ora de Educație pentru media, ce înseamnă un zvon și că nimic nu trebuie împărtășit dacă nu este verificat. Ah, uitasem să vă spun: Carlos nu a participat niciodată la alegeri. „Toți sunt răi!”, obișnuiește el să spună la fiecare scrutin.

Deosebirile dintre cei doi cetățeni sper că-ți sunt evidente. Surpriză sau nu, astfel de personaje trăiesc printre noi, sunt fiecare dintre noi și tot noi avem libertatea să alegem cui să semănăm, lui Carlos sau Diego.

Și nu e doar despre verificarea informației, punerea la îndoială a ceea ce citim în presă sau auzim la TV și radio, evitarea site-urilor de tip clickbait sau phishing. Comportamentul nostru zilnic, atitudinea față de anumite persoane, comentariile pe care le scriem, gândurile pe care le expunem într-o discuție – fiecare detaliu ne arată dacă avem sau nu o gândire critică.

Gândirea critică ține în mare parte de abilitatea noastră de a alege, modul în care noi percepem lucrurile, modul în care noi le interpretăm, modul în care le expunem. De multe ori, oamenii confundă gândirea critică și capacitatea de a face alegeri cu aspectul de «a critica» sau dezbate cu scop de denigrare. A avea o gândire critică înseamnă a-ți forma o părere pe care nu o impui din punct de vedere personalizat, făcând etichete oamenilor din jurul tău. Esențial este să putem face distincția dintre gândirea critică și a critica, sunt două lucruri total diferite. Gândirea critică impune într-un mod direct procese de analiză, de sinteză, de comparație, de a analiza lucrurile având un suport științific, un suport pragmatic, un suport logic, care să aducă argumente. Nu doar o părere oarecare, impusă de cineva”, ne explică experta în psihologie, Ecaterina Moga.

Psihologa Dorina Vasilache afirmă că gândirea critică ține și de sistemul nostru de valori, de modul în care am fost educați și mediul din care provenim.

În primul rând, gândirea critică vine pe fundalul sistemului de valori pe care și-l formează omul or prin prisma stilului de viață, a familiei din care provii, într-un cuvânt – sistemul de valori care te ghidează în viață și ți se formează un anumit soi de a gândi, de a veni cu o reacție, de a-ți expune punctul de vedere. Tocmai de aceea, de cele mai multe ori, știrile sau informațiile pe care le auzim din anumite surse vin să contureze sau să accentueze felul încare noi gândim sau, din contră, provoacă reacții din partea noastră. Plus, aici putem menționa și atitudinea pe care o ai vizavi de un anumit subiect. Spre exemplu, eu am studenți bravi și responsabili la disciplinele lor de specialitate, însă atunci când ajung să discut cu ei despre homosexualitate, despre aspectul gender, unii dintre ei devin foarte agresivi. Și atunci eu încerc să explic că este ok să gândești așa, dar este iresponsabil și expunându-ți punctul de vedere într-o manieră agresivă ar putea ca să instigi la ură, ar putea ca ceilalți să-și schimbe părerea despre tine. Dacă îți exprimi părerea în așa mod și ești mai puțin tolerant la alte fenomene sociale”, precizează Dorina Vasilache.

Probabil, te întrebi ce legătură există între gândirea critică și sexism, homofobie sau discursul de ură? „Comportamentul nostru zilnic ne demonstrează nivelul de gândire critică pe care îl avem. Ceea ce avem, ceea ce comentăm, ceea ce vorbim spune cum gândim noi. Inclusiv atunci când facem un comentariu și discriminăm, avem un comportament sexist sau unul rasist. Iar asta depinde, iarăși, de nivelul nostru de gândire critică”, completează psihologa Ecaterina Moga.

O persoană care gândește critic este și o persoană care manifestă un comportament tolerant față de preferințele și deciziile oamenilor. Despre asta ne vorbește activista civică Diana Guja, care susține că, în Republica Moldova, „gândirea critică este foarte puțin dezvoltată”. 

 „Gândirea critică se datorează, în ghilimele, cred că educației, sistemului nostru de învățământ învechit și istoriei noastre. Am trăit decenii într-un stat totalitar, în care nu era voie să gândești. Dacă gândeai critic și dădeai dovadă de o gândire critică puteai să ai probleme. Asta ni se trage de atunci și, din păcate, lucrurile nu s-au schimbat. Copiii noștri nu sunt încurajați să analizeze, nu sunt încurajați să pună întrebări, nu sunt încurajați să sistematizeze informația. Noi nici nu avem de unde să avem o gândire critică. Discriminarea, discursul de ură, sexismul și toate celelalte fenomene din această categorie vin din faptul că noi avem o optică îngustă și nu ne putem imagina, nu vrem să acceptăm că în lumea mare există oameni de tot felul, lumea este diversă și fiecare om are același drept la viață și la demnitatea umană pe care noi pretindem să o avem. Gândirea critică înseamnă deschidere, să fie deschis la tot felul de informații, fără a avea niște preconcepții în cap. Informația să vină la tine într-o formă neutră. Și deja după ce o citești să o analizezi, să o compari cu ceea ce ai mai citit. Să îți găsești niște repere în sistemul tău de coordonate, după asta să ajungi la o concluzie”, a subliniat activista.

Unii experți în comunicare susțin că mintea noastră nu mai are timp pentru reflecție din cauza avalanșei informaționale și, de multe ori, reacționează bazându-se pe propriile convingeri, fără ca să analizeze. „Creierul nostru este bombardat zilnic de informații care provin din toate direcțiile, iar acest lucru înseamnă că și mintea noastră suferă modificări în felul în care percepeaceastă informație. Asta înseamnă că mintea noastră nu are timp de reflecție, ci doar timp de reacție. Ceea ce ar trebui să ne ajute, și anume gândirea critică, a căpătat și ea mutații. De cele mai multe ori, persoanele care consideră că au o părere critică, de fapt vin cu niște opinii subiective bazate pe convingerile proprii. A gândi critic nu înseamnă doar a te informa din mai multe surse. A gândi critic înseamnă a analiza profund. Și pentru că din cauza vitezei nu dispunem de suficient timp pentru a reflecta autentic asupra subiectelor ce ne interesează în mod direct, de cele mai multe ori reacțiile noastre sunt limitate în a ne arăta acordul sau dezacordul. Sau cum se întâmplă de multe ori, persoanele devin violente în mediul online și recurg la discursuri de ură, pentru a-și impune părerile lor, care sunt în contradicție. Acest lucru înseamnă că nu mai asistăm la o gândire critică, dar într-un război al opiniilor într-un mediu necontrolat”, precizează expertul în comunicare Vasile Micleușanu.

Psihologii spun că obiectivitatea este o parte fundamentală a gândirii critice. Asta înseamnă să analizezi problema fără a permite opiniilor personale, emoțiilor sau presupunerilor să influențeze modul în care gândești. Un gânditor critic puternic va analiza o problemă doar pe baza contextului și faptelor colectate după efectuarea unei cercetări amănunțite și imparțiale.

Dar ce putem face pentru a avea o gândire critică dezvoltată? O modalitate eficientă este metoda lui Socrate, ne sfătuiesc experții. Această tehnică implică identificarea unor puncte slabe în propriile teorii și eliminarea lor printr-un șir continuu de întrebări. Să explicăm lucrurile printr-un exercițiu practic.

Gândește-te la un lucru pe care cineva ți l-a spus recent și l-ai crezut, după care ai distribuit informația prin intermediul comentariilor sau chiar în discuțiile offline. Iar acum întreabă-te: Cine a spus asta? Ți-a oferit fapte concrete sau doar opinii personale? A furnizat toate faptele? Unde ți-a fost spusă această informație? S-a întâmplat în public sau în privat? Când au spus-o? A fost înainte, în timpul sau după un eveniment important? De ce au spus-o? A explicat el/ea raționamentul din spatele acestei opinii? A pus pe cineva într-o lumină bună sau proastă? Cum a spus-o? Era fericit sau trist, supărat sau indiferent?

Cam multe întrebări? Dar anume datorită faptului că adresăm multe întrebări, afirma Socrate, ajungem să gândim critic în raport cu o situație. De exemplu, în cazul lui Carlos, atunci când se afla la birou și încerca să-și convingă colegii că Moldova pe bune nu va mai fi aprovizionată cu gaz, cetățeanul imaginar ar fi trebuit să-și adrese următoarele întrebări, înainte de a vorbi cu atâta certitudine despre această informație: De unde cunosc această informație? Sunt echidistante sursele care mi-au oferit această informație? Pot să am încredere în sursele de unde m-am informat? Care ar fi scopul diseminării? Care ar putea fi persoanele sau actorii interesați de răspândirea unei astfel de informații? Cine ar putea profita în final? Și altele.

Un cetățean cu o gândire critică dezvoltată va adresa întrebări, va aduna răspunsurile și va evalua informațiile relevante, le va interpreta în mod eficient, ajungând la concluzii și soluții bine motivate, testându-le în raport cu criterii și standarde relevante. Nu este simplu, dar amintindu-ne de impactul nefast al dezinformării și falsurilor la nivel global, e un efort care merită.

Filtrează, în continuare, cuMINTEa trează! Urmărește-ne pe Google Podcasts, Apple Podcasts și SoundCloud. Mai mult, acum poți asculta toate edițiile podcastului nostru și pe Youtube. Noi ne reauzim în decembrie și în fiecare ultimă zi de vineri a fiecărei luni.

—————————————————————————————————–

Podcastul cuMINTE este realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent cu sprijinul organizației Black Sea Trust, un proiect al Fondului German Marshall al Statelor Unite. Opiniile exprimate în acest material nu le reprezintă neapărat pe cele ale Black Sea Trust sau ale partenerilor săi.

Lasa un raspuns