Manipularea în presă: tehnici și exemple

0

Manipularea. Cu siguranță ai auzit acest cuvânt nu o singură dată. S-ar putea să-l fi auzit chiar cu referire la jurnaliști sau mass-media și… pe bună dreptate.  Din păcate, pe lângă rolul de informare sau educare, pe care îl are presa, unele televiziuni, site-uri, ziare au scopul să ne implanteze o anumită idee, să ne facă să devenim susținătorii unui punct de vedere, să ne convingă să gândim într-un fel anume.

Ceea ce la prima vedere pare o știre inocentă, poate ascunde în spate o mașinărie complicată. Se numește manipulare, presupune niște strategii și niște tehnici, iar foarte puțini înțeleg ce e asta, dar mai ales cum să o identifice și să nu-i cadă pradă. Tocmai de aceea, astăzi, la Podcast cuMINTE, am ales să vorbim cu Victor Gotișan, cercetător media și expert în comunicare, ca să te ajutăm să înțelegi când și cum anume riști să fii manipulat.

Victor, ce este manipularea mass-media?

Victor Gotișan: Explicația clasică din dicționar ar fi că este un proces de a manevra cu mintea cuiva, de a-l face să creadă în ceea ce vrem noi sau a influența opinia publică prin intermediul unor mijloace prin care se face apel la subconștient, impunându-se anumite idei și comportamente. Deci, manipularea este o abatere de la prezentarea unei informații veridice, corecte și obiective prin care cineva urmărește să ne convingă să gândim și să acționăm în felul în care vrea acesta. Manipularea prin intermediul mass-media ar însemna când cineva își dorește să influențeze societatea, un grup social sau un anumit individ și se folosește de aceste instrumente pentru ca să-și atingă scopul.

Cât de mult manipulează presa din Republica Moldova? Unde suntem supuși mai mult manipulării (TV, presa online, presa scrisă)?

Nu știu dacă putem cuantifica asta, cantitativ, cum ai spus, însă eu de vreo 5-6 ani monitorizez mass-media și încerc să văd care este situația în acest sens. Un răspuns simplu ar fi că se manipulează mult, în special de când am început să asistăm la un boom al online-ului care, de fapt, a adus această mare bătaie de cap sau a amplificat manipularea în acest sens. Cea mai mare durere de cap în tot acest haos a manipulării prin intermediul media nu e atât manipularea însăși, cât mai ales faptul că majoritatea presei moldovenești este controlată de politicieni și de aici apare și principala problemă, pentru că proprietarii care dețin instituțiile media respective sunt, în mare parte, politicieni sau oameni de afaceri și ei încearcă prin intermediul mass-media să-și construiască imaginea lor politică și să o discrediteze pe a adversarilor politici. Bineînțeles, cel mai bun mod de a face asta sunt tehnicile de manipulare lansate prin intermediul mass-media. Și mass-media mai degrabă poate fi un instrument în acest puzzle și este probabil cel mai bun instrument pentru a face această manipulare. Dacă vorbim unde suntem mai mult expuși sau manipulați. atunci voi încerca să-ți răspund bazându-mă pe propriile mele expertize, observații și experiențe și concluzia mare este că, cu cât mai popular este canalul media sau sursa de informare, cu atât este mai mare și manipularea prin intermediul acesteia. Și aici putem să ne referim la sondajele de opinie care arată că cea mai credibilă sau cea mai des folosită sursă de informare este televiziunea, după care online-ul, presa scrisă, apoi radioul. Păi iată, cele mai multe manipulări se întâmplă în cazul televiziunii și online-ului. Eu aș da prioritate aici online-ului, adică online-ul ar fi pe primul loc și ulterior TV-ul. În cazul online-ului, nu există niște instituții de reglementare care să monitorizeze și penalizeze aceste manipulări sau abaterile care se comit. În cazul televiziunii, există Consiliul Audiovizualului, dar aici vorbim despre eficiența și utilitatea acesteia, iar noi știm că, în cazul respectiv, avem o instituție amorfă, care trece cu vederea foarte multe din gafele și din tot ceea ce se numește manipulare.

Care sunt cele mai frecvente tehnici de manipulare utilizate în știrile mass-mediei de la Chișinău?

Voi face un pas în spate și voi spune că avem două direcții – tehnicile de manipulare și abaterile deontologice. Abaterile deontologice sunt foarte ușor de identificat pentru că există Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova care stipulează despre amestecul faptelor cu opiniile, lipsa dreptului la replică și multe altele. Și avem, cum spuneam, tehnicile de manipulare, o nouă direcție în procesul de manipulare. Eu cred că ele trebuie puse în aceeași oală, atât tehnicile de manipulare, cât și abaterile deontologice, pentru că ambele, în cele mai multe cazuri, sunt folosite cu bună știință. Mie îmi este foarte greu să înțeleg când cineva încearcă să se justifice că nu a observat și i-a scăpat, bunăoară, amestecul faptelor și opiniilor sau a uitat să ofere cuiva dreptul la replică. Asta nu cred că poate fi o scuză pentru că, în primul rând, avem câteva filtre prin care trece informația: jurnalistul, care publică sau care scrie o știre, și editorul. Dacă jurnalistului i-a scăpat, există editorul, care este un filtru, și eu nu cred că doi oameni pot să facă aceeași scăpare. Revenind la tehnicile de manipulare, am să fac un top 5 ale celor pe care le analizez din 2016.

Prima ar fi tehnica „dușmanului intern sau extern” și ea vine la pachet cu cea „a salvatorului național” – o tehnică mult admisă în instituțiile din Republica Moldova și se bazează pe un mit politic. Această tehnică îmi amintește de scenariul Polițistul bun versus Polițistul rău. Unele instituții media ne prezintă în știri anumiți politicieni, partide sau persoane publice într-o lumină atât de negativă, încât aceștia apar în postura de inamici ai poporului. De exemplu: „Maia Sandu – un președinte fără empatie față de popor”; „Maia Sandu scoate armata în stradă”; „PAS, un partid care face haos în țară prin susținerea alegerilor parlamentare anticipate”; „UE dorește să transforme Republica Moldova într-o  uniune a refugiaților”. Deci sunt niște falsuri și prin aceste procedee oamenilor li se induce sentimentul de pericol și de neliniște care vin de la anumiți politicieni sau instituții. Ca mai apoi, exact aceeași instituție media, să vină în aceeași știre sau în următoarele știri cu un fel de „salvator național”, prezentat într-o lumină pozitivă, în contrapunere cu ceea ce am menționat mai sus. De exemplu: „La inițiativa sau cu suportul persoanei X au fost majorate pensiile”; „Rusia creștină este protectoarea valorilor tradiționale și autentice”. În mod normal, asta nu ar trebui să se întâmple, pentru că așa cum spuneai tu, presa trebuie să fie independentă, adică să ofere obiectiv și echidistant toate știrile.

A doua tehnică care am observat că își ia turație din ce în ce mai mult este estomparea. Se caracterizează prin faptul că unele instituții media prezintă o informație despre un anumit subiect într-un mod subiectiv și incomplet, omițând cu bună știință o anumită informație și, astfel, îi privează pe consumatorii media de o informare obiectivă și exhaustivă. Exemple de estompare avem câteva recente și anume:

    • Decizia Curții Constituționale privind dizolvarea Parlamentului – un post TV a prezentat doar declarațiile celor care au condamnat această hotărâre, a PSRM, și nu au inclus opinia unor partide politice care susțin corectitudinea unei astfel de decizii;
    • Cazul știrii despre instituirea stării de urgențe, când unele televiziuni au prezentat evenimentul doar din perspectiva declarațiilor premierului interimar, Aureliu Ciocoi, din Parlament. Dacă privim în general ce s-a întâmplat în ziua respectivă, atunci avem și dezbaterile din Parlament, în care unele instituții sau expus foarte critic pe marginea acestei decizii, și avem informații pe care trebuiau explicate publicului larg, precum ce înseamnă sau care sunt prevederile acestei stări de urgențe. Astfel de informații nu s-au prezentat, s-au dat informații la unele posturi TV doar cu țârâita și nu s-a prezentat un tablou general. Deci, consumatorii au fost lipsiți sau privați de o informație obiectivă și exhaustivă, adică s-a estompat o informație.

O a treia tehnică de manipulare ar fi generalizarea,  prin care opinia unei persoane este prezentată drept opinie susținută de o majoritate. În multe cazuri, identitatea persoanei nici nu este precizată și am să dau aici câteva exemple: „Președintele Maia Sandu nu poate dizolva Parlamentul întrucât în țară este instituită starea de urgență, de această părere sun experții”. Care experți? Cine sunt aceștia? De ce se spune experții la general, ca o categorie? S-ar da senzația că toți experții sunt împotriva acestei decizii, ceea ce nu este corect. Sau: „Noile restricții, impuse odată cu instaurarea stării de urgență, îi sperie pe cetățeni”. Dar poate nu pe toți? Deci se generalizează și se impune faptul că aceste decizii sunt susținute de majoritatea unui grup social: experți, oameni, analiști politici.

O a patra tehnică de manipulare ar fi etichetarea – atunci când unui eveniment, unui fapt sau unei persoane i se dau caracteristici. De regulă, acestea sunt subiective și peiorative, adică cu subtext negativ, și avem aici exemple de genul: controversatul om de afaceri; raiderul nr.1 din CSI, coaliția roș-albastră. Una din cele mai recente pe care le-am identificat eu este chiar foarte nouă – aripa dreapt. Vine de la acel „pravîi sector” din Rusoia, iar următorul pas ar fi catalogarea drept fascist, așa a evoluat această tehnică în Ucraina. Dreapta de obicei duce spre fascism. Acesta a fost următorul pas și eu anticipez că și la noi ar putea să evolueze în sensul ăsta.

A cincea tehnică ar fi sugestia – când se sugerează o idee, se încearcă să se facă niște comparații, implicit transfer de imagine de la cineva către altcineva, fără a se menționa din urmă că acel cineva este partea unor scheme. Însă prin modul în care este prezentat, i se sugerează că acesta ar fi un fapt adevărat și am să vin cu un exemplu. În cadrul unei televiziuni s-a prezentat o știre despre furtul miliardului și devalorizarea celor trei bănci. Jurnaliștii au făcut practic un fel de istoric al acestui eveniment, că furtul s-a întâmplat în 2014, când la guvernare era PLDM, după care au trecut ușor spre ideea că potrivit acesteia, Vlad Filat, fostul premier și lider al PLDM, a fost vinovat sau a fost recunoscut vinovat, a fost condamnat și a făcut pușcărie, fiind parte a furtul miliardului, iar la final s-a menționat că Maia Sandu a fost parte a acestei guvernări și membră PLDM. Deci jurnaliștii au sugerat, indirect, faptul că Maia Sandu a fost și ea implicată în furtul miliardului, manipulând și prezentând-o pe cea din urmă într-o lumină negativă.

Cunoaștem că manipularea a existat practic de la începutul lansării presei scrise, ulterior în radio și la TV. Amploarea manipulării a sporit sau, totuși, ea a existat dintotdeauna și pur și simplu noi am început să analizăm mai mult?

Bineînțeles, manipularea după părerea mea ea a existat dintotdeauna, dar noi am început să deconspirăm, să tragem atenția mai mult la ea și asta s-a întâmplat în ultimul timp, abundența ei a devenit mai vizibilă și noi am încercat să ne dăm seama că suntem manipulați, duși de nas și, respectiv, să deconspirăm aceste tehnici de manipulare.

Nu au devenit oare autorii articolelor manipulatoare mai buni în asta?

Da, sigur. Cel puțin eu mi-am dat seama de acest lucru monitorizând pe parcursul ultimilor 5-6 ani. Tehnicile au devenit mai sublime, pentru că în momentul în care noi, cei care verificăm faptele, deconspirăm falsuri sau tehnici de manipulare folosite de către alte instituții mass-media, cei care manipulează și încearcă să facă asta s-au prins că sunt deconspirați și astfel încearcă să identifice, să adopte noi tehnici mult mai complexe, mult mai subtile, ca noi să nu ne dăm seama că suntem manipulați. Ei se reinventează și noi exact asta trebuie să facem: să ne reinventăm și să-I deconspirăm prin identificarea informației și prezentarea lor către public.

Tu monitorizezi periodic instituții media de la noi ca să depistezi toate aceste tehnici. Și alți experți/organizații o fac, publică cercetări cu concluzii în care arată cum anume ne manipulează un post TV sau un site. Care este impactul acestor monitorizări? Spre exemplu cei care sunt vizați în toate aceste cercetări – țin cont de ele? Își schimbă politica editorială? Manipulează mai puțin?

Da, impactul există, deși nu este cel care mi-l doresc prin aceste monitorizări. Ceea ce-mi lipsește mie în acest proces este faptul că instituțiile de reglementare nu-și fac treaba și aici mă refer la CA. Logic ar fi ca aceste instituții să se sesizeze și să-i penalizeze pe cei care admit abateri și tehnici de manipulare. Eu, bunăoară, prin ceea ce fac nu este altceva decât că le fac treaba lor. Adică ei nu trebuie să se mai implice, să urmărească sau să monitorizeze anumite instituții media, noi le punem totul pe tavă: „Poftim, astea au admis unele abateri, doar luați-le și verificați pe diagonală și aveți produsul gata”. Ceea ce facem ar trebui să fie ca o picătură chinezească, ea picură, nu putem să vedem un impact acum și aici, dar eu pe parcursul acestor ani am văzut că situația se schimbă. Și am să aduc un exemplu cu etichetările. Cu 3-4 ani în urmă acestea erau practic cele mai admise tehnici, la moment ele au scăzut, dar una din constatările mari este faptul că instituțiile media care cel mai des manipulează sunt apropiate de partidele politice și mai ales de cele care se află la guvernare.

Am avut o etapă a PDM-ului și a instituțiilor media care sunt afiliate acestui partid, din 2015-2019, care au fost în top în ceea ce privește abaterile deontologice și tehnicile de manipulare. În prezent, suntem într-o etapă când catalizatori ale tehnicilor de manipulare sunt instituțiile afiliate PSRM. Când vom avea un sector media independent și în afara controlului oligarhilor și politicienilor, va descrește și numărul tehnicilor de manipulare, dar trebuie să ținem cont că impactul studiilor noastre este foarte benefic, pentru că din ce în ce mai multe instituții mass-media urmăresc rapoartele noastre, întreabă, încearcă să-și dea seama de ce au greșit, adică oarecum ei se prind că au greșit, probabil a fost o greșeală fără intenție, și încearcă să înțeleagă asta. Este păcat că ei înțeleg asta doar când finanțatorii politici se retrag și ei își dau seama că rămân descoperiți financiar, își dau seama că pentru a câștiga granturi și a susține și a supraviețui ei au nevoie de granturi și de suportul donatorilor media. Aici intervin rapoartele și studiile noastre de monitorizare, pentru că un donator nu o să-i dea bani niciodată unei instituți media care are probleme grave cu etica și deontologia profesională, respectiv ei sunt forțați să se întoarcă la un jurnalism corect. Acesta și este impactul studiilor și monitorizărilor noastre pe partea de deontologie.

Crezi că publicul nostru poate să distingă aceste tehnici? Este pregătit să facă față manipulării căreia este supus zilnic? 

Dacă vorbim de publicul larg, nu sunt sigur că el poate distinge clar tehnicile de manipulare și asta din motiv că nu este educat mediatic, nu poate să gândească critic informația, dar nu aș vrea să vorbesc atât de publicul larg, pentru că și eu, în calitate de cercetător, mă prind la gândul că, ascultând sau citind o știre, ulterior îmi dau seama că am fost manipulat și nu am înțeles asta din prima, nemaivorbind de publicul larg. Prin urmare, nu, încă nu suntem pregătiți să facem față manipulării. Unor țări asta le-a luat foarte mult timp, dar asta vine și dintr-o democrație, pentru că suntem o democrație tânără și sunt țări care au implementat cursuri de educație mediatică deja de zeci de ani. Noi suntem abia la început. Rezultatele apar, nu sunt pe măsura așteptărilor noastre, dar asta ia timp. Cum spuneam, este un proces și trebuie să ne dăm seama că o să ia timp, dar nu avem ce face. Ceea ce trebuie să înțelegem este că trebuie să gândim critic și să nu credem totul din prima, deci căutăm în altă parte, comparăm cu alte surse.

 

Victor, îți mulțumesc foarte mult. Sper că cei care ne ascultă au aflat lucruri utile de pe urma discuției noastre și că generațiile care vin din urmă vor fi tot mai greu de dus de nas și de controlat prin intermediul informației. Suntem în continuare în situația de a recepționa cât mai critic mesajele care ajung la noi. Așa că, dragă ascultător, fii tot timpul pe fază. Filtrează cuMINTEa trează! Urmărește-ne pe Google Podcasts, Apple Podcasts și SoundCloud

—————————————–

Podcastul cuMINTE este realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent cu sprijinul Ambasadei Finlandei la București, în cadrul proiectului „Instrumente inovatoare de educație media pentru cetățeni bine informați”.

Lasa un raspuns