Prezidențiale 2020: cum ne informăm în prag de alegeri

0

Urmărește-ne pe Google Podcasts, Apple Podcasts și SoundCloud 

Șase zile până la alegerile prezidențiale – atât a mai rămas până vom decide cine ne va fi președintele pentru următorii patru ani. Sau, cel puțin, care doi dintre candidați vor lupta pentru acest fotoliu în al doilea tur de scrutin.

Campania electorală a început pe 2 octombrie și chiar de atunci, ba chiar de mai devreme, suntem inundați zilnic de articole propagandistice și tendențioase despre alegeri și candidați – cu acuzații fără replică, cu cifre ce manipulează, cu realizări inventate și laude peste laude despre cine-i cel mai bun. Mulți dintre noi nu reușesc să facă față fluxului imens de dezinformare. Totuși, nu putem să ne deconectăm de la știri, or informarea este esențială ca să evaluăm candidații, să analizăm ceea ce spun, să cunoaștem ceea ce fac și să alegem, conștient, cel mai bun președinte.

Și atunci, cum să ne informăm corect despre alegeri și să facem față luptelor informaționale care acompaniază, de obicei, orice campanie electorală? Bună, sunt Ana Sârbu și în cea de-a patra ediție a podcastului cuMINTE discutăm la subiect cu Viorica Zaharia, jurnalistă și președintă a Consiliului de Presă din Moldova.

Ana Sârbu: Bună, Viorica! Campania electorală pentru alegerile din 1 noiembrie e pe ultima sută de metri. Cum ți s-a părut până acum lupta pentru fotoliul prezidențial din punct de vedere informațional?

Viorica Zaharia: Deocamdată, dacă să mă raportez la campania prezidențială, nu prea au fost chestii mizere, cum au existat anterior. Dar avem foarte multă manipulare, o parte din portalurile care transmit știri pot scoate declarații ale politicienilor din context, pot să răstălmăcească unele declarații, astfel încât acestea capătă un cu totul alt sens.

Primul pas al politicienilor ca să-și informeze potențialii votanți este să-și publice programele electorale, să-și publice declarațiile de avere. Practic toți au făcut-o. Nu știu câți dintre cetățeni s-au interesat de acestea, dar un sfat ar fi ca, atunci când vrei să te informezi corect într-o campanie electorală, să deschizi informația primară, din prima sursă despre candidații respectivi. E bine ca omul să se uite la programele electorale, la declarațiile de avere. Cum au luptat candidații între ei? Deocamdată, nu aș zice că avem atacuri foarte dure, care să pornească exact de la candidați. Cum am zis, presa care sprijină acești candidați sau presa care este finanțată de acești candidați își permite să manipuleze, să încadreze greșit anumite declarații sau informații.

Cât de proactive au fost și sunt autoritățile la capitolul informării despre scrutinul prezidențial? Ce notă le-ai oferi?

Nu prea am văzut deschidere din partea unor politicieni atunci când erau întrebați la emisiuni cum au trăit cu atâția bani sau cum a fost finanțat grupul de inițiativă pentru a strânge semnături.  În unele cazuri, politicienii se mai enervau când primeau astfel de întrebări din partea jurnaliștilor. Este un detaliu din care publicul ar trebui să-și facă o părere despre un anumit politician. La capitolul deschidere și informare corectă, dacă ar fi să fac o medie, ar fi un șapte. Dar trebuie să spunem că există politicieni care au deschidere și transparență totală, nu fug de jurnaliști, nu evită anumite întrebări dificile.

În perioadele electorale, și cea de acum nu e o excepție, în presă apar numeroase articole denigratoare la adresa unui candidat sau altul. Cum să ne dăm seama că această știre sau acest material este unul scris cu rea-intenție și ce facem în momentul în care am citit un astfel de articol?

Aici formula este simplă: un jurnalist onest, care nu vrea să manipuleze publicul, ci urmărește doar informarea lui, nu va apela la calificative, mai ales în materiale informative. Va relata doar faptele, se va abține de la aprecieri. Jurnalistul trebuie să relateze doar fapte. Doar așa ne dăm seama. Dacă vedem că sunt aprecieri, note negative, atunci mai bine să ne ferim de astfel de articole.

Apelul pe care îl facem tot timpul despre faptul că oamenii trebuie să se informeze din mai multe surse are două tăișuri. De ce? Omul de acasă nu are timp să consulte mai multe surse. El are dreptul la o informare corectă. Totuși, realitatea din Moldova arată că, atunci când o declarație ni se pare ciudată, atunci merită să căutăm. O simplă căutare pe Google – dacă declarația respectivă este un fals, pe o sursă de informare sigură va exista o dezmințire. Avem destui jurnaliști care dezmint rapid.

Și dacă nu avem acces la Google? Ce facem?

Există presa credibilă în afara Google-ului, care respectă standardele profesională, care și-a construit o reputație în timp și tocmai spre această presă încercăm să-i orientăm pe consumatori.

Am mai observat o multitudine de știri în care, de exemplu, celebrități, oameni de cultură și artă își exprimă susținerea față de un candidat sau altul. Sau știri cu opiniile a tot felul de experți și pseudo-experți. Este acesta un instrument la care se recurge pentru a da mai multă credibilitate informației? Cum să filtrăm tot ce spun acești oameni mai mult sau mai puțin notorii?

Este un instrument de promovare neonestă în politică. Mă rog, să atragi diverse persoane publice, să spui că te susțin poate fi și un caz real – există vedete care au simpatii politice și acest fapt nu este un delict, desigur. Dar când ceea ce se afirmă ni se pare ciudat sau contrar convingerilor pe care noi le cunoaștem despre un actor, verificarea este soluția. Dăm o căutare pe Google. De obicei, când e vorba de un fals, persoana vizată reacționează, anunță fie pe Facebook, fie în presa independentă. Omul de acasă va vedea că această informație a fost dezmințită. Dacă știrea apare pe cele mai importante portaluri informaționale, atunci este o știre adevărată.

La ce alte instrumente se recurge în presă pentru a conferi credibilitate unei informații? Ca să știm de ce să ne mai ferim…

Apelul la emoție este o componentă importantă a propagandei și dezinformării. Emoțiile puternice deconectează creierul și asta nu o spun eu, o afirmă specialiștii. Atunci când simțim o emoție puternică, ni se deconectează gândirea critică. În știri suntem supuși permanent unor emoții. Fie că suntem revoltați de cruzimea cuiva care bunăoară a bătut un copil sau și-a bătut joc de un animal – asta ne creează un sentiment de revoltă -, fie ni se generează sentimente de milă sau de compasiune față de cineva căruia, de exemplu, i s-a făcut o nedreptate. Este firesc să avem emoții. Dar, cuprinși de o emoție negativă sau pozitivă, noi uităm să mai includem și filtrul critic, să verificăm dacă ceva este adevărat sau nu. Sfatul este ca după ce trăim emoția din plin, după ce să zicem că s-a încheiat buletinul de știri, să facem o pauză și să analizăm critic ceea ce am auzit sau văzut.

Și zvonurile devin foarte populare în perioadele electorale. Cunoaștem exemple când știri bazate pe zvonuri și meme-uri au devenit virale în trecut, în special pe rețelele sociale, și au influențat semnificativ opiniile alegătorilor. Sunt și în această campanie astfel de exemple? Care este impactul lor?

Chiar și în 2016, când au fost precedentele alegeri prezidențiale, nu s-au făcut măsurători ca să putem spune exact că acestea au fost influențate. Noi putem bănui, dar măsurări sau sondaje de opinie care să arate impactul acelui celebru fals cu migranții nu există. Un fals care a revenit este că „pământurile vor fi vândute străinilor”. A apărut și în 2016, l-au folosit și de data aceasta. Un alt fals – că „președintele care va veni va da mai multe drepturi persoanelor LGBT”, chiar dacă nu înțeleg de ce acest lucru l-ar face președintele. Iar se speculează cu stereotipuri.

Cred că astfel de exemple modelează gândirea alegătorului, a unei părți din electorat, cu siguranță. Mai ales că ele sunt repetate, iar atunci când repeți o informație de mai multe ori, ea poate fi luată drept un adevăr. Acesta e pericolul cel mare.

Dacă am tot pomenit de rețele… De multe ori, oamenii distribuie un articol de presă doar după ce au citit titlul, fără a vedea conținutul știrii. Evident, nu este o idee bună să distribuim un link dacă am citit doar titlul. Ce riscuri își asumă o persoană când face acest lucru?

Standardele jurnalismului profesionist spun că titlul trebuie să conțină esența materialului, cel mai bine – să fie o propoziție cu subiect și predicat. Această propoziție trebuie să fie neutră, fără aprecieri sau cuvinte din seria „șocant, „exclusiv” și altele. Atunci când cineva doar scanează vizual un titlu și îl distribuie, riscul este că astfel poate multiplica un fals sau o informație care manipulează.

Pe rețelele sociale am observat o serie de materiale distribuite de pe site-uri dubioase, care încurajează modalități alternative de votare. Ca de exemplu, informații eronate precum că vom putea vota prin mesaje text sau prin intermediul rețelelor sociale. Cum să ne dăm seama că e vorba de falsuri?

Nu am văzut astfel de mesaje, dar bănuiesc că este o inițiativă a cuiva de a se distra. Nu cred că în staff-ul unui politician, chiar și al celor care folosesc metode mai puțin oneste de promovare în campanie, stă cineva să inventeze astfel de lucruri. Dimpotrivă, politicienii ar trebui să fie interesați ca oamenii să se prezinte la urne cât mai mulți. Cum să ne dăm seama? Deschidem știrea și căutăm să vedem dacă se face trimitere la vreo decizie a Comisiei Electorale Centrale despre schimbarea modalității de vot sau implementarea unei alte modalități de votare. Tot timpul trebuie să căutăm sursa oficială a unei informații.

Viorica, au mai rămas câteva zile până duminică, 1 noiembrie, când ne vom prezenta la urne. Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da ascultătorilor noștri despre cum să consume informația în acest scurt timp rămas?

Nu vă lăsați copleșiți de emoții, de titluri care vi se par intrigante sau interesante. Încercați să vă informați din media credibilă, le avem în Moldova. Da, sunt puține, dar ele nu vor minți niciodată, vor prezenta informații despre toți candidații și o vor face neutru. Vor lăsa consumatorul să-și creeze singur o opinie, dar nu să-i influențeze subtil alegerea.

Viorica, îți mulțumim pentru discuție și sfaturile prețioase pe care ni le-ai oferit. Dragi ascultători, cel mai probabil, în următoarea perioadă, tematica politică va domina pe ecranele televizoarelor, în ziare și pe site-uri, dar și în feed-urile noastre din social media. Nu vă lăsați duși de nas, iar dacă dați peste un fals sau un articol ce manipulează, nu-l propagați, raportați, avertizați-i și pe ceilalți. Rămâneți sceptici și aveți grijă ce alegeți să consumați. Iar dacă nu sunteți siguri, Mediacritica.md și podcastul cuMinte vă vin în ajutor. Filtrează cuMINTEa trează! Urmărește-ne pe Google Podcasts, Apple Podcasts și SoundCloud.

___________________

Podcastul cuMINTE este realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent cu sprijinul Ambasadei Finlandei la București, în cadrul proiectului „Instrumente inovatoare de educație media pentru cetățeni bine informați”.

Lasa un raspuns