Un an de Podcast cuMINTE. Ce lecții am învățat?

0

Ne asculți din septembrie 2020 și, timp de un an, alături de jurnaliști, cercetători și experți media, te-am ghidat prin labirinturile dezinformării, falsurilor și manipulării din presă ca să te ajutăm să le distingi, să le înțelegi, să nu le promovezi și să contribui, astfel, la o societate informațională mai sănătoasă. Astăzi, în ultima ediție a primului sezon al Podcastului cuMINTE, îți propun să facem o retrospectivă a celor mai importante lecții și sfaturi pe care le-am preluat de la invitații noștri. Să începem.

În debutul seriei noastre de podcasturi ai învățat că opiniile jurnaliștilor nu își au locul în știri. Știrea relatează pe scurt despre un fapt sau eveniment, iar părerea autorului lipsește de acolo cu desăvârșire. „Jurnaliștii încă nu pot face diferența dintre un material de opinie și o știre. Mai bine spus, ghidați de intenții ascunse, ei nu vor să facă această diferență. Este o abatere nocivă și periculoasă pentru că impune o anumită părere consumatorului și nu-l lasă pe el să gândească, să analizeze, să-și formeze propria opinie. Altfel spus, îl manipulează și îi insuflă opiniile altcuiva”, explica cercetătorul media Victor Gotișan. 

Ai aflat și despre faptul că o parte dintre articolele pe care le citești sunt departe de a fi corecte, iar cu ajutorul nostru ai descoperit cum să-ți dai seama care portaluri informaționale sunt de încredere și care nu. Cercetătoarea media Aneta Gonța a făcut lumină la acest capitol. „Orice redacție care pretinde a fi credibilă și respectă cititorii își va prezenta politica editorială în compartimentul «Despre noi». Astfel, beneficiarul sau beneficiara de știri vor ști la ce să se aștepte de la un site sau altul. Urmează numele și datele de contact ale autorilor/autoarelor materialelor, sunt ei personaje reale, pot fi identificați? Dacă aceste date lipsesc sau nu sunt suficiente, atunci trebuie să ne punem întrebări. La fel, gradul de actualizare a site-ului – dacă sunt sau nu suficiente materiale, atunci trebuie să ne punem întrebări. De asemenea, titlurile în acord sau dezacord cu textul sau semnarea de către redacție a Codului deontologic al jurnalistului sunt și ele indicii pentru credibilitate”.

Iar directoarea executivă a Centrului pentru Jurnalism Independent, Nadine Gogu, a venit cu un set de sfaturi care să te ajute să determini care ar trebui să fie nivelul tău de credibilitate față de anumite instituții de presă. „Pentru a determina dacă un material este calitativ sau mai puțin calitativ, acesta este evaluat pentru a vedea dacă corespunde anumitor rigori. În primul rând este evaluat pentru a vedea dacă subiectul este de actualitate și de interes public, dacă are impact asupra majorității populației. De asemenea, sunt evaluate sursele citate, dacă sunt citate, ar trebui să fie surse diverse. Atunci când avem materiale controversate, este obligatoriu să fie citate ambele părți. Urmează imparțialitatea din partea redacției sau autorului, mai ales când vorbim de știri – ele trebuie să se bazeze pe fapte, nu trebuie să conțină opinii, adjective, etichete. Și o altă rigoare – materialul trebuie să fie semnat de un autor, redacție. Doar întrunind toate aceste rigori, putem să spunem că un material este calitativ”.

Într-un alt podcast ai aflat de la Viorica Zaharia, jurnalistă și președintă a Consiliului de Presă din Moldova, la ce alte instrumente se recurge în presă în încercarea de a conferi credibilitate unei informații. „Apelul la emoție este o componentă importantă a propagandei și dezinformării. Emoțiile puternice deconectează creierul și asta nu o spun eu, o afirmă specialiștii. Atunci când simțim o emoție puternică, ni se deconectează gândirea critică. În știri suntem supuși permanent unor emoții. Fie că suntem revoltați de cruzimea cuiva care bunăoară a bătut un copil sau și-a bătut joc de un animal – asta ne creează un sentiment de revoltă, fie ni se generează sentimente de milă sau de compasiune față de cineva căruia, de exemplu, i s-a făcut o nedreptate. Este firesc să avem emoții. Dar, cuprinși de o emoție negativă sau pozitivă, noi uităm să mai includem și filtrul critic, să verificăm dacă ceva este adevărat sau nu. Sfatul este ca după ce trăim emoția din plin, după ce să zicem că s-a încheiat buletinul de știri, să facem o pauză și să analizăm critic ceea ce am auzit sau văzut”.

În multitudinea de site-uri pe care le accesezi zilnic, cu siguranță, te-ai ciocnit cu site-urile de tip clickbait. Titlurile cu elemente șocante nu te-au lăsat să treci pe alături, nu? Din podcastul nostru ai aflat că, de fapt, creatorii acestor conținuturi fac bani din vizualizările pe care le adună atunci când noi le cădem în plasă. Mai multe click-uri înseamnă mai mulți oameni care au accesat site-ul și, respectiv, cu atât mai mare va fi suma pe care o vor cere pentru plasarea publicității pe acest site. Acest fenomen a fost analizat de către experții de la Centrul pentru Media, Informații și Societate al Universității Central Europene, care a publicat rezultatele cercetării în februarie 2020. „Publicitatea sub formă de bannere, ferestre pop-up și conținut sponsorizat este atât de întâlnită, încât pe unele din aceste site-uri nici măcar pagina de contact nu este accesibilă, din cauza cantității uriașe de advertising. Din 50 de site-uri analizate în profunzime pentru acest studiu, aproximativ 16 erau parte dintr-o astfel de familie”, se menționează în analiza experților.

Tot în lumea virtuală, pe rețelele sociale, te-ai ciocnit cu profiluri false. Ascultând podcastul nostru ai aflat că este vorba de trolli. Termenul ți-a fost explicat de către Victor Spînu, creatorul extensiei Trolless. „Noțiunea de troll, la origini, este foarte departe de explicația pe care o folosim noi astăzi, aici, în această emisiune. Troll-ul este un personaj din mitologia greacă, pe culmile Internetului a ajuns pornind de la ideea că este o persoană căreia îi place să ducă cu zăhărelul și să creeze un pic de conflict în chaturi, în forumuri și el primește plăcere de la acest lucru. Noi astăzi discutăm despre trolli ca fiind postaci: un grup de persoane care lucrează în cumul pentru a distorsiona câmpul informațional, pentru a manipula și a promova anumite interese obscure de cele mai multe ori.”

Iar sociologul Nicolae Ţîbrigan, cercetător în cadrul Laboratorului de Analiză a Războiului Informaţional şi Comunicare Strategică de la București, a venit cu sfaturi despre cum te-ai putea proteja de trolli. „Instrumentele nu sunt sofisticate, ele se află la îndemâna oricăruia dintre noi. Ce putem face la nivel individual este în primul rând să identificăm trollul sau roiul de trolli insistenți și care au năvălit pe wall-ul nostru – ei pot fi identificați ușor, adică ei comentează mult, ei sunt în afara contextului, manifestă semne de agresivitate în argumentare și în discurs și unii chiar comit niște erori de expresie sau erori gramaticale”. 

Tot cu ajutorul Podcastului cuMINTE ai aflat care este impactul manipulării și fake news-ului asupra drepturilor omului. Precizările și sfaturile au venit de la jurista Tatiana Puiu, reprezentanta Freedom House în Republica Moldova: „Cu adevărat, răspândirea dezinformării poate provoca daune unei game variate de drepturi ale omului – fie că vorbim despre drepturile civile sau politice, fie că vorbim despre drepturile sociale, economice și/sau culturale, în anumite situații – acestea pot provoca daune foarte mari”. 

Într-o ediție a podcastului am explicat cele mai frecvente tehnici de manipulare din presa noastră. Despre când și cum anume riști să fii manipulat a vorbit Victor Gotișan, cercetător media și expert în comunicare. „Explicația clasică din dicționar ar fi că este un proces de a manevra cu mintea cuiva, de a-l face să creadă în ceea ce vrem noi sau a influența opinia publică prin intermediul unor mijloace prin care se face apel la subconștient, impunându-se anumite idei și comportamente. Deci, manipularea este o abatere de la prezentarea unei informații veridice, corecte și obiective prin care cineva urmărește să ne convingă să gândim și să acționăm în felul în care vrea acesta. Manipularea prin intermediul mass-media ar însemna când cineva își dorește să influențeze societatea, un grup social sau un anumit individ și se folosește de aceste instrumente pentru ca să-și atingă scopul.”

După manipulare, ai învățat și despre propaganda informațională. Expertul media Ion Bunduchi a trecut în revistă inclusiv efectele pe termen lung ale acestui fenomen. „Pericolul cel mare este că acea parte a populației care a fost influențată de propagandă nu poate fi mobilizată în atingerea scopului de țară. Uitați-vă că de orice s-ar întâmpla Moldova, de fiecare dată vinovat a fost președintele ori primarul, orice s-ar întâmpla. Oamenii nu se întreabă ale cui sunt atribuțiile, pur și simplu cineva trebuie să fie vinovat. Nu căutăm soluții ca să ne simțim toți bine, nouă ne trebuie un dușman și atunci vom fi toți împăcați. Iată care sunt efectele propagandei. Pe termen scurt sunt de obicei alegerile… și nu doar la noi. Știm ce s-a întâmplat în SUA, știm de Brexit. Dar pe termen scurt, efectele se duc departe și spuneam că antidotul este gândirea critică.”

Pentru că ne-am întrebat și despre legătura dintre informare și inteligență artificială, am discutat cu Vitalie Eșanu, antreprenor IT, co-fondatorul Privesc.eu și creatorul mai multor aplicații mobile, în dorința de a înțelege impactul acestui fenomen asupra vieților noastre. „Inteligența artificială, matematic, este doar o fire de matrice. Tot acest sistem matematic, mâncând oarecum date care sunt generate de oameni, încearcă să scoată niște legități pe care le aplicăm ulterior asupra altor acțiuni asupra oamenilor. El încearcă din toată informația pe care noi o dăm să scoată niște legități. (…) Nu există un creier pe Internet care să te urmărească peste tot, fiecare companie are sute de creierașe care prezic informația și ele nu sunt interesate să le ofere cuiva. Mai mult decât atât, oamenii au comportamente diferite pe diferite rețele sociale și ele nu pot fi asemănătoare. Instagramul nu poate să ofere celor de la Youtube anumite informații și așa mai departe, dar sunt unele site-uri care vând sau dau gratuit creiere învățate de-a gata.”

În cadrul acestui sezon am abordat și subiecte legate de popularitatea pe social media, odată ce tot mai mulți adolescenți și tineri din țară, dar și de peste hotare, sunt gata să meargă la orice doar ca să adune cât mai multe like-uri și vizualizări pe rețele. Psihoteraupeta Inga Russu a explicat care sunt limitele goanei după popularitate. „Unii dintre ei nu înțeleg care este limita și până unde se poate de mers, asta devenind destul de riscant, inclusiv pentru viață. Persoana conștient se implică în niște riscuri, considerând că asta ar merita. La asemenea lucruri recurg și ajung tinerii sau adolescenții care au avut nevoie – și le mai au – nevoi emoționale neîndeplinite, pentru că această popularitate deseori este doar o iluzie: poți să fii popular pentru 30 de persoane, poți să fii popular pentru 300 de mii de persoane și uneori cei 300 de mii sau cele 3 milioane ar putea fi încă insuficiente”.

Iar influencera Ana-Maria Ion a remarcat că nu toți tinerii ar fi gata de orice pentru vizualizări și aprecieri: „Când oamenii sunt gata la chestii pentru mine inacceptabile, ca să-și mărească auditoriul, când este vorba de hype murdar, când oamenii nu au principii – pentru mine este inacceptabil. Dacă vrei să-ți faci auditoriu printr-un anumit talent, el o să se tragă la tine, dar dacă nu se trage, posibil ceea ce faci nu ți se potrivește. Nu alerg după urmăritori ori după vizualizări”.

De la Cristina Durnea, jurista Centrului pentru Jurnalism Independent, ai aflat că online-ul, chiar dacă nu este reglementat, nu-ți garantează libertatea de a spune orice, oriunde și oricum ți-ai dori. „În Republica Moldova, dacă răspândești informații mincinoase ce defăimează o altă persoană ori îi adresezi expresii injurioase, fie într-un discurs public sau pe rețelele de socializare, te poți trezi cu o plângere la poliție sau cu o cerere de chemare în instanță din partea persoanei vizate. Deși mulți consideră că exprimările inacceptabile făcute în mediul online nu presupun vreo consecință juridică, acest fapt nu corespunde sub nicio formă realității. Asta pentru că atât Legea privind libertatea de exprimare, cât și Codul contravențional îi penalizează pe cei care ofensează sau denigrează alte persoane, inclusiv în fața ecranului calculatorului. Bunăoară, pentru plasarea pe Facebook a unui simplu comentariu injurios, care lezează onoarea şi demnitatea unei persoane, riscați o amendă de la 450 la 900 de lei, iar în cazul răspândirii unor informații mincinoase ce defăimează o altă persoană, poate urma o amendă mai usturătoare, ce variază între 2.400 și 3.600 de lei.”

Când este vorba de jurnaliști, regulile pe social media sunt și mai stricte. Viorica Budu, cercetătoare în digital media, a explicat dacă un jurnalist încalcă normele etice atunci când își expune preferințele politice pe pagina de Facebook sau Instagram. „Rețelele sociale sunt doar un instrument de manifestare fără cenzură sau fără de a fi filtrate de către un editor, respectiv comportamentul tău offline trebuie să corespundă cu comportamentul tău oriunde. Mediul online este doar o reflecție a vieții noastre, este o reflecție a ceea ce suntem noi, nu este paralel, noi suntem conectați, respectiv ceea ce spui tu pe rețele nu este diferit de ceea cum te percepe lumea în afara rețelelor sociale. Respectiv, eu cred că Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova, cât și alte coduri deontologice din întreaga lume se bazează pe anumite criterii și anumite valori comune în care ar fi incluse echitatea, credibilitatea jurnalistului, neutralitatea și de aici vine și dreptul jurnalistului de a monitoriza realitatea și de a fi canalul prin care lumea vede societatea. Neutralitatea și independența politică sunt pilonul de bază, mai ales în preajma alegerilor, atunci când omul de rând își manifestă în mod primordial obligația față de statul în care locuiește. Jurnalistul cred că are rolul central de a păstra acea credibilitate față de audiența sa, respectiv să zici „Votează pe cineva” este deja propagandă. Și am mai zis – obligația jurnalistului este să îndemne omul să voteze, să ajute cetățeanul să conștientizeze rolul de a vota, rolul de cetățean activ, cetățean care înțelege care este situația politică în țară, cetățean care știe cine este un partid politic sau altul, respectiv jurnalistul trebuie să reflecte echidistant și neutru toate partidele politice.”

La final de podcast, îmi rămâne să sper că acest an cuMINTE te-a lăsat cu multe lecții noi, ce te vor ajuta să navighezi în continuare prin abundența de informații care circulă zilnic. Și nu uita că vacanța de vară nu e prilej de relaxare atunci când este vorba de gândirea critică. Filtrează, în continuare, cuMINTEa trează! Urmărește-ne pe Google Podcasts, Apple Podcasts și SoundCloud.

—————————————————————————————————–

Podcastul cuMINTE este realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent cu sprijinul Ambasadei Finlandei la București, în cadrul proiectului „Instrumente inovatoare de educație media pentru cetățeni bine informați”.

Lasa un raspuns