În mediul online moldovenesc, mai ales după izbucnirea războiului din Ucraina, s-a intensificat discuția privind corectitudinea și legitimitatea participării unor actori și cântăreți de renume din Rusia la evenimente organizate în țară. Argumentele pro și contra au fost dezbătute intens, iar viziunile au variat în funcție de perspectiva politică și culturală a fiecăruia. Unii au considerat că arta și muzica ar trebui să rămână neutre în fața conflictelor, în timp ce alții au pledat pentru neadmiterea și boicotarea evenimentelor acestora, ca o formă de protest și solidaritate cu victimele agresiunii rusești. Mai multe țări, printre care și Moldova, au refuzat intrarea unor interpreți ruși pe teritoriul lor, aceștia fiind invitați de diverse partide să susțină concerte pentru publicul local.
În context, recent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a declarat inadmisibilă plângerea depusă de Filip Kirkorov contra Lituaniei. Cântărețului rus i-a fost interzisă în 2021 (adică până la începutul războiului) intrarea în această țară pe o perioadă de cinci ani, fiind considerat o amenințare la adresa securității naționale. Autoritățile lituaniene au concluzionat că el era un instrument al propagandei ruse or, prin organizarea regulată de concerte în Crimeea, sprijinea politica rusă de agresiune.
De cealaltă parte, Kirkorov, în fața CtEDO, a menționat că i-au fost încălcate drepturile la libertatea de exprimare și protecția proprietății. El a afirmat că interdicția a fost un mijloc de a-i cenzura opiniile politice, dar și că a pierdut venituri și a trebuit să ramburseze biletele de la concertele anulate.
Cum proceda anterior CtEDO?
Analizând jurisprudența CtEDO, am observat că există puține precedente referitoare la propagandă versus libertatea de exprimare. Definirea propagandei depășește scopul acestui articol, dar Mediacritica a explicat anterior ce presupune acest concept.
Regula generală stabilită de CtEDO este că Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu garantează în mod expres dreptul unui străin de a intra sau de a rămâne într-o țară. Totuși, procedurile de control la frontieră trebuie realizate cu respectarea Convenției.
De exemplu, CtEDO a constatat încălcarea libertății de exprimare prin interdicția impusă unui cetățean german de a intra în Polinezia Franceză din cauza declarațiilor sale critice privind politicile franceze (vezi Piermont v. Franța) sau prin interdicția impusă unei nave și echipajului acesteia de a intra în apele teritoriale portugheze pentru a lansa o campanie în favoarea decriminalizării avortului (vezi Women On Waves și alții v. Portugalia). La fel, refuzul de a elibera unui pastor evanghelic un permis de ședere permanentă „pentru activități religioase” din considerente de securitate națională a echivalat cu încălcarea libertății de religie (vezi Perry v. Letonia).
Constatările CtEDO în prezenta decizie
În cazul care îl vizează pe Kirkorov, CtEDO a menționat că dreptul la libera exprimare a reclamantului a fost afectat, însă autoritățile lituaniene au demonstrat credibil că interdicția impusă era necesară în interesul securității naționale. Curtea a analizat dovezile prezentate și a observat că Rusia utilizează diverse mijloace de „soft power” pentru propagandă în statele baltice: televiziune, site-uri online, rețele sociale, filme și cântăreți de muzică care veneau să susțină concerte. Inițial, propaganda a vizat comunitățile locale, dar a avut și scopul de a influența un public mai larg, inclusiv vorbitorii de limbă rusă și cei nostalgici după „era glorioasă a Uniunii Sovietice”.
Ascultarea pieselor reclamantului prin intermediul Internetului și radioului nu oferea posibilitatea de a difuza explicit propaganda, motiv pentru care reclamantul dorea să călătorească în diverse țări din regiune pentru a organiza concerte și pentru a se întâlni cu mass-media locală. Curtea a subliniat că, prin acțiunile sale deliberate, reclamantul a avut un rol esențial în promovarea agendei Rusiei, contribuind nu doar ca artist, ci mai degrabă ca purtător activ al dezinformării și propagandei. Aceasta l-a transformat într-o componentă vitală și influentă a acestui proces.
Ce ar însemna această decizie ?
Din punct de vedere juridic, decizia CtEDO nu reprezintă o inovație sau o schimbare radicală a practicii Curții. Și înainte statele membre ale Consiliului Europei dispuneau de o marjă largă de manevră în a restricționa accesul străinilor pe teritoriul lor. Totuși, această decizie trebuie analizată și interpretată în contextul și realitățile existente. Chiar dacă evenimentele descrise în decizie au avut loc în 2021, războiul inițiat de Rusia împotriva Ucrainei și războiul hibrid al acesteia împotriva majorității statelor din regiune permit sublinierea de către Curte a necesității de a combate dezinformarea și propaganda.
Precum am menționat, există puțină jurisprudență a CtEDO referitoare la propagandă versus libertatea de exprimare. În acest context, decizia cu pricina chiar devine un precedent.
Cu toate acestea, există nuanțe. Decizia nu presupune faptul că toate persoanele care ar putea fi considerate „incomode” guvernelor pot fi interzise pe motive de securitate. Este responsabilitatea autorităților naționale să demonstreze existența acestui pericol. De asemenea, interdicția de acces în statele profund afectate de războiul hibrid nu se va aplica tuturor cetățenilor ruși (ca măsură de răspundere colectivă). Mai degrabă, se va aplica doar liderilor de „calibru înalt”, care promovează și amplifică dezinformarea și propaganda.
Daniel Goinic,
director al Programului Drepturile Omului,
Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM)
Realizarea acestui articol a fost posibilă datorită suportului generos din partea poporului american și cel britanic, prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și al UK. Conținutul acestui material ține de responsabilitatea Centrului pentru Jurnalism Independent și nu reflectă în mod necesar viziunea UK, a USAID sau a Guvernului Statelor Unite ale Americii.
