Când publicul tău are vârsta la care încă i se formează cortexul prefrontal, fiecare live și postare pe care o distribui pe rețelele sociale este o lecție și un ghid comportamental. Acum câteva săptămâni, în spațiul online a escaladat un conflict dintre Andreea Bostanica și Iuliana Beregoi – două dintre cele mai influente figuri din mediul online ale noii generații. În scurt timp, cearta a depășit granițele unei simple divergențe de opinii și s-a transformat într-un spectacol de cyberbullying, audiența căruia sunt milioane de copii și adolescenți de pe ambele maluri ale Prutului.
Live-uri, știri despre cele două creatoare de conținut, opinii din partea „experților” de pe TikTok – toate ne-au făcut să ne simțim, în spatele ecranelor, că asistăm la o oră gratis despre „economia conflictului”. În hora declarațiilor, care atacă în primul rând demnitatea umană și stăruie să ne demonstreze inexistența solidarității feminine, s-au prins și alte influencere locale. Unele au venit cu o opinie, altele și-au amintit de o bubă din trecut – au făcut-o pentru a nu pierde valul de hype cu care vine la pachet conflictul. Indiferent de motive și dincolo de a arăta cu degetul cine e vinovată și cine nu, această ceartă publică a readus în discuție mai multe dileme:
# cine poartă responsabilitatea pentru acțiunile și declarațiile influencerilor?
# dacă utilizăm scandalul drept strategie de marketing, cine iese în câștig?
# reglementăm sau nu spațiul online?
# cum îi afectează pe copii o ceartă de pe rețele?
# care este rolul școlii și al părinților?
Când se termină show-ul
Când vorbim despre responsabilitate, mulți creatori de conținut online invocă libertatea de exprimare și faptul că nu fac nimic altceva decât un „show”. Ceea ce e, în fond, o eroare logică și de etică. Popularitatea vine la pachet cu responsabilitate, nu doar cu beneficii financiare.
Conform unui studiu realizat de Salvați Copiii România, peste 61% dintre minorii cu acces la Internet au spus că s-au simțit inconfortabil ca urmare a ceea ce au văzut pe Internet, iar peste 54% au menționat că au fost jigniți în mediul virtual. Când creatorii preferați folosesc body shamingul sau slut shamingul drept instrumente acceptate pentru distrugerea imaginii unei persoane, ei, indirect, demonstrează că aceste arme sunt OK de utilizat pentru propria afirmare. Pentru un copil de 12 ani, dacă Iuliana și Andreea o fac, înseamnă că e voie, înseamnă că în așa mod trebuie rezolvate conflictele. Astfel, copiii ajung să perceapă agresivitatea drept normă și să egaleze atitudinea răutăcioasă cu afirmarea de sine.
Psihologa și psihoterapeuta integrativă Ana Niculaeș menționează că tema este mult mai serioasă decât pare la prima vedere. Dacă pentru un adult, un conflict între doi influenceri poate fi divertisment, pentru un copil acesta se transformă într-un manual de comportament transmis în regim live. „Copiii nu învață doar din ce li se spune, ci mai ales din ce văd că funcționează. Dacă un influencer obține vizibilitate, bani, validare și creștere de urmăritori prin atacuri publice, ironii sau umilire, mesajul implicit devine «agresivitatea aduce putere». Mai există un factor subtil: normalizarea prin repetare. În psihologie, expunerea repetată la un comportament îl face să pară mai acceptabil. Dacă minorii consumă constant conținut conflictual intens, pragul lor de toleranță la agresivitate crește. Atunci când ura devine spectacol, minorii riscă să învețe că agresivitatea este monedă socială.”
Algoritmii care „hrănesc” conflictele
Cu părere de rău, copiii, deocamdată, nu înțeleg mecanismul cinic din spatele clipulețelor pe care le văd pe TikTok. Conflictele sunt profitabile pentru influenceri, pentru platformă și pentru brandurile care livrează publicitate. Algoritmii favorizează engagementul (interacțiunea) și nimic nu-l generează mai mult decât comentariile, distribuirile și sentimentul de ură care duce la polarizare.
Brandurile, în continuare, urmăresc cifrele brute și evită să penalizeze comportamentele toxice atât timp cât ele aduc un impact. Dacă un influencer raportează lunar milioane de vizualizări, chiar dacă sunt adunate în bază de scandal și lipsă de etică, contractele de publicitate nu prea au de suferit. În jurnalism, astfel de declarații și atitudini ar veni cu mai multe consecințe, printre care sancțiuni publice, uneori și financiare. Pe TikTok și Instagram, în schimb, unicele sancțiuni sunt cele pe care le pot impune platformele pentru nerespectarea termenilor și condițiilor.
Golul legislativ
Spațiul online, atât în Republica Moldova, cât și în România se află într-o zonă gri de reglementare. Chiar dacă la nivel european există Digital Service Act (DSA), care pune o presiune mai mare pe platforme să modereze conținutul ofensator și denigrator și să creeze un spațiu sigur pentru toate persoanele, la nivel local nu avem implementată nici legislația corespunzătoare, nici un cod de etică al influencerilor.
Nici Consiliul Audiovizualului nu are o jurisdicție pe TikTok sau Instagram și nu poate să monitorizeze conținutul creat de influenceri. Astfel, ajungem în momentul în care un creator de conținut cu milioane de urmăritori poate influența mai mulți copii decât o întreagă rețea de televiziune. Și, într-un final, influencerii nu poartă responsabilitate pentru lucrurile și valorile (sau nonvalorile) pe care le promovează.
Ce soluții avem deocamdată
Nu putem opri Internetul. Putem desigur să urmăm exemplul Australiei și să restricționăm accesul tinerilor sub 16 ani la rețele, însă, până avem o decizie în acest sens, ceea ce putem implementa este informarea copiilor. Unul dintre exemplele de bune practici vine din educație, de la orele opționale care se focalizează pe educația media. Irina Ghelbur, care predă Educația pentru media la Liceul „Columna” din Chișinău, subliniază importanța „minutului de gândire critică”. „Noi am discutat despre lumea influencerilor și cât de mult pot avea încredere în ceea ce promovează ei, iar la «minutul de gândire critică» întrebarea cheie pe care am stabilit că o punem e «a cui interese sunt promovate, cine plătește»”, menționează profesoara.
Dacă copiii sunt informați, cunosc că în spatele scandalurilor se ascund interesele financiare ale brandurilor și influencerilor și tot ceea ce spun sau fac nu e decât o strategie de creștere a engagementului – magia „dramei” se spulberă.
Conflictul Bostanica-Beregoi nu este decât o readucere în spațiul public a polemicii despre unde tragem linia între libertatea de exprimare și cea de a umili în online. Cât timp succesul e măsurat în aprecieri și distribuiri, nu și în valoarea pe care o aduc creatorii de conținut societății – generația nouă va crește cu ideea că stima de sine se măsoară în numărul de oameni care pun o inimioară sub fotografie și că poți distruge pe oricine cu un live.
Părinții și școala nu mai pot ignora rețelele, trebuie să explice și să înțeleagă fenomenele din mediul online. Iar influencerii ar trebui să țină cont de faptul că, după ce închid ecranele, poartă responsabilitatea pentru traumele copiilor care îi admiră.
Valeria Batereanu
redactoră-șefă, Diez.md
Comentariul a fost elaborat în cadrul proiectului „Presă rezilientă, alegători informați: protejarea alegerilor din Moldova împotriva dezinformării”, susținut financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în Moldova. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția donatorului.
