În luna aprilie am dat întâmplător, la postul TV6, de o emisiune de divertisment al cărei scop declarat este să ajute oamenii care trec prin situații dificile. Se numește „Oameni pentru Oameni” și este finanțată de Fondul de binefacere Miron Șor. Pe scurt, sunt difuzate istorii, de regulă, ale unor femei care-și cresc de unele singure copiii, trăiesc în condiții grele și au nevoie de ajutor. La final, emisiunea le oferă în dar vreun obiect care, de fapt, nu le rezolvă problemele – un cuptor cu microunde, o plită electrică, o mașină de spălat semiautomată etc. – lucruri absolut ieftine raportate la umilirea la care le supun echipele de filmare.
În emisiunea din 8 aprilie, de exemplu, echipa a mers în satul Ivancea din raionul Orhei pentru a relata istoria unei mame dependente de alcool, care obișnuiește să-și lase copiii în grija mamei sale, adică a bunicii, iar aceasta, la rândul ei, abia dacă se descurcă. Despre mama copiilor (femeie în vârstă de 37 de ani) se spune că este alcoolică, că a fost victimă a traficului de ființe umane, că nu este interesată de soarta copiilor. Femeia este arătată în imagini dezvinovățindu-se, fiind aparent în stare de ebrietate.
Peste două emisiuni, echipa revine la Ivancea ca aducă familiei și să filmeze, evident!, o plită electrică și un cuptor cu microunde, iar copiilor – un rucsac, o minge și o mașinuță.
„Toată viața au visat la un cuptor cu microunde, însă niciodată nu le ajungeau resurse financiare ca să procure unul. De aceea, echipa «Oameni pentru Oameni» le-a îndeplinit marea dorință”, spune prezentatoarea, care îi mai întreabă: „Vă bucurați de cadouri?”. „Vă mulțumesc frumos pentru aceste cadouri, mama nu ne poate cumpăra așa ceva”, răspunde unul dintre copii. Se mai spune că, după emisiune, mama copiilor stă acasă și are grijă de ei, nu-i mai abandonează.
Deci, finalul istoriei: a trebuit ca familia să fie umilită în fața întregii țări ca să primească niște obiecte ce puteau fi oferite discret de Fondul de binefacere Miron Șor sau de altă organizație de caritate. Ca să fiu corectă – nici dacă le-ar fi fost oferite cadouri mai scumpe, tot nu se justifică filmarea în ipostaze umilitoare a întregii familii și expunerea spre oprobriul public a femeii care, de fapt, este ea însăși victimă a unor abuzuri (de ex. trafic de persoane).
Să amintesc acum despre faptul că deontologia prevede că astfel de cazuri pot apărea în media numai dacă interesul public prevalează mi se pare un gest inutil, de vreme ce emisiunea prezintă semne clare că s-a dorit obținerea unui subiect cât mai sfâșietor, deci „vandabil”, fără mari preocupări pentru etică sau pentru respectarea interesului superior al copilului.
Cu atât mai de neînțeles este această expunerecu cât nu există vreun scop legitim detectabil: fimarea nu s-a făcut cu intenția de a strânge fonduri și nici cu scopul de a afla adevărul (care este intrinsec activității de jurnalist) sau de a dezbate o problemă de interes public.
De curiozitate, am căutat alte câteva ediții ale emisiunii și mi-am dat seama că așa ceva nu ar trebui să fie admis în spațiul media de la noi, de aceea îmi pun speranța în reacția adecvată a Consiliului Audiovizualului, care are mandat să monitorizeze și, în caz de abateri, să sancționeze posturile. Majoritatea eroilor sunt victime ale unor abuzuri – mame (mai rar, tați) care anterior au fost abuzate, traficate, supuse violenței, dependente de anumite vicii, iar acum își abandonează copiii, cedează în fața greutăților – iar abordarea jurnaliștilor este să jubileze pe detaliile considerate picante ale istoriei și nu să scoată în evidență răspunsul statului, al serviciilor corespunzătoare, soluțiile existente.
De unde și când a deprins presa de la noi plăcerea de a jubila pe suferința omului, pe nenorociri, pe lipsuri, pe deznădejde? Și de când acest lucru este considerat jurnalism?
Mi se poate răspunde că au pornit să facă asta posturile comerciale, imediat ce au început a apărea în Republica Moldova, după Indepedență. De acord. În general, media din Moldova s-a emancipat treptat, în sens că a învățat din mers unele lucruri, uneori a oscilat dintr-o extremă în alta. După sobrietatea textelor din presa sovietică, am fost învățați că nu discursurile la cravată sunt importante, ci istoriile oamenilor de rând, autenticitatea lor, astfel că „haioșenia” oamenilor simpli, ipostazele amuzante și bâlbele de la tribune ale politicienilor deveniseră mari succese ale TV-urilor. Dacă revenea în redacție cu scene filmate în care șoferi beți sau alte „personaje” se dădeau în spectacol, reporterul avea motive de mândrie și era chiar încurajat de șefi. Nimeni nu se gândea atunci că nu e nici un interes public la mijloc sau că omul filmat avea dreptul la viață privată și la respectarea demnității.
Însă, din fericire, aceste vremuri au trecut. Cel puțin așa credeam. Acele televiziuni care căutau hohote de plâns la înmormântări, încăierări și scuipături în cazul conflictelor s-au mai dat pe brazdă și acum nu mai fac asta. E tot mai civilizată abordarea necazurilor sau a altor situații din viața privată. Se datorează și faptului că problema deontologiei este abordată mult mai tranșant în ultimii ani decât anterior. Jurnaliștii au acum și resurse mai multe de unde să învețe, să înțeleagă și să compare ce poate fi filmat și arătat și ce nu. Au apărut între timp și legi care protejează viața privată și drepturile copiilor. Codul Serviciilor Media Audiovizuale conține prevederi clare și tranșante în acest sens. Codul deontologic a fost modificat și nuanțat, astfel ca jurnaliștilor să le fie mai ușor și mai pe înțeles. Pe scurt, numai cine nu vrea nu învață și nu află. Cum de se întâmplă, în aceste condiții, că apar în continuare emisiuni de joasă speță unde este sfidat orice respect pentru demnitatea umană?
Jurnalistul are datoria, prin definiție, să respecte demnitatea umană. În traducere asta înseamnă că demnitate umană are și primarul de la Ivancea, care a fost intervievat despre cazul femeii, și femeia, care momentan este într-o situație degradantă. Asta înseamnă că nici unul, nici altul nu trebuie filmați fără permisiune, despre nici unul dintre ei nu se divulgă informații denigratoare dacă nu există un interes public major. Demnitate umană au și copiii femeii, care cresc cu această emisiune în care despre mama lor se spun lucruri îngrozitoare, iar la maturitate posibil să nu mai vrea să vadă acest „produs jurnalistic”.
„Jurnalistul nu profită de starea de vulnerabilitate a persoanelor și de necunoașterea de către acestea a drepturilor și libertăților lor, precum și nu le încurajează să recurgă la acțiuni umilitoare și care lezează demnitatea umană”, spune Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova. De fapt, în toată lumea, persoanele care au vicii sau sunt vulnerabile din alte motive sunt abordate cu mare precauție de către presă.
„Jurnalistul va respecta intimitatea persoanelor. El/ea va respecta demnitatea persoanelor citate sau prezentate în material și le va informa că observațiile și documentele acestora sunt destinate publicării. El/ea va manifesta o atenție deosebită față de persoanele vulnerabile pe care le intervievează”, prevede documentul de norme deontologice al Federației Internaționale a Jurnaliștilor, organizație bazată pe membership, cu sediul la Bruxelles.
În cazul emisiunii de la TV6, au fost comise încălcări grave ale Codului Serviciilor Media Audiovizuale și ale Regulamentului privind conținuturile audiovizuale. Punctul 27 din Regulament prevede: „În situații de suferință umană, de dezastre naturale, de accidente sau acte de violență trebuie respectată imaginea și demnitatea persoanelor aflate în astfel de situații”. De asemenea, au fost încălcate practic toate prevederile capitolului V, care se referă la protecția copiilor în produsele audiovizuale. Unul dintre puncte (nr. 112) accentuează în mod special că este interzisă folosirea și expunerea copiilor de către părinți, rude, reprezentanți legali, avocați sau alte persoane responsabile de creșterea și îngrijirea lui, în scopul de a obține pentru ei avantaje de orice tip sau de a influența deciziile autorităților publice.
Urmăresc cu interes profesional reportaje despre persoane vulnerabile la posturi străine, cu tradiții și reputație în jurnalism. Ultimul privit e despre copiii din Peru, rămași orfani de un părinte sau de ambii din cauza COVID-19, făcut de o echipă a France 24 TV. Două văduve povestesc că au rămas în sărăcie, fără bani, fără casă, fără soț și cu copii de întreținut, plâng, dar cumva se face că, privind, te umple respectul față de ele și nu mila sau dezgustul, așa cum se întâmplă după unele materiale jurnalistice de la noi. Asta înseamnă să respecți persoana vulnerabilă despre care scrii și asta se vede în material. Înseamnă să nu-i exploatezi vulnerabilitatea și să-ți bați joc de ea. E un soi de eleganță a meseriei care se vede în produsul media finit și care înglobează bun simț, fler jurnalistic, deontologie și empatie.
Un om aflat într-o situație dificilă nu este subiect pentru emisiunile de divertisment, ci pentru cele ce abordează probleme ca drepturile omului, calitatea serviciilor sociale, eficiența mecanismelor de intervenție. Câți dintre jurnaliștii care filmează o istorie cu ingrediente picante, similare celei din Ivancea, s-ar pricepe la fel de bine la abordări mediatice profesioniste – să analizeze cauzele, să documenteze răspunsul statului la situația familiei, să consulte specialiștii în privința unei soluții, desigur alta decât o plită și un cuptor? Dacă vă pricepeți, ar fi timpul să o demonstrați. Dacă nu, lăsați oamenii în pace, nu vă bateți joc de suferința lor, expunându-le copiii și dându-le speranțe goale. Sesizați, discret, serviciile de intervenție și nu vă erijați în mari binefăcători când, de fapt, aduceți numai daune acestor familii.
Viorica Zaharia,
președinta Consiliului de Presă
Realizarea acestui articol a fost posibilă datorită suportului generos din partea poporului american și cel britanic, prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și al UK. Conținutul acestui material ține de responsabilitatea Centrului pentru Jurnalism Independent și nu reflectă în mod necesar viziunea UK, a USAID sau a Guvernului Statelor Unite ale Americii.
