De zece ani am învățat că fact-checkingul nu este o cursă contra cronometru, este o muncă lentă, uneori invizibilă, dar care construiește reziliență în societate. Falsul vine rapid, emoțional, viral, însă adevărul vine cu documente, explicații, timp. În Moldova, realitatea editorială este una dificilă: redacții mici, bugete restrânse, presiunea știrilor de ultim moment. Foarte puține instituții media își permit echipe dedicate exclusiv verificării informațiilor. În majoritatea redacțiilor, un jurnalist face simultan știri, analize și uneori fact-checking, când timpul îi permite și când subiectul „arde”.
Catastrofa ecologică de pe Nistru a devenit, din păcate, nu doar o problemă de mediu, ci și o țintă a speculațiilor și dezinformărilor. În spațiul public circulă tot mai frecvent afirmații nefondate, promovate atât de unii politicieni, cât și de conturi anonime de pe rețelele sociale, care acuză partea ucraineană că ar fi contaminat intenționat râul. Aceste narațiuni ignoră datele oficiale și contribuie la amplificarea fricii în rândul populației, inclusiv a celor care au rămas temporar fără apă. În aceste condiții trebuie să intervină fact-checkerul (verificatorul de fapte), care este mai mult decât un jurnalist.
Presiunea din redacții și lipsa resurselor
În Moldova, ca și în multe state post-sovietice, nu toți cititorii știu cum să verifice sursele, să recunoască o fotografie manipulată sau să înțeleagă diferența între o opinie și o informație factuală. Aici, fact-checkingul devine mai mult decât demontarea unui fals: devine lecție de alfabetizare.
De aceea, cred cu tărie că fiecare redacție, indiferent de mărimea ei, trebuie să investească în instruirea jurnaliștilor în tehnici de verificare avansată: de la verificarea imaginilor și videoclipurilor, la utilizarea bazei de date oficiale, până la OSINT (Open-Source Intelligence).
Fact-checkingul în redacții nu poate ignora responsabilitatea instituțiilor publice. Când un zvon sau fals apare și se răspândește, reacția autorităților trebuie să fie rapidă, transparentă și informativă, nu absentă.
Am văzut la nivel local cazuri în care o simplă precizare oficială, comunicată corect și la timp, ar fi oprit un val de speculații, inclusiv cu drone căzute în localități sau cu poluarea râului Nistru. Dar, adesea, declarațiile oficiale sunt greoaie sau apar prea târziu. În schimb, când ministerele sau autoritățile locale cooperează cu fact-checkerii, rezultatul este mai rapid și mai credibil pentru public.
Crizele recente – teren fertil pentru falsuri
Fact-checkingul s-a dezvoltat în ultimii ani, mai ales în perioade de criză, când oamenii au nevoie de informații sigure, nu de zvonuri. Experiența ultimilor ani ne arată clar acest lucru: în timpul pandemiei de COVID-19, al războiului din Ucraina și în perioadele electorale, spațiul public a fost inundat de informații false sau manipulate.
Această activitate jurnalistică ajută la separarea adevărului de manipulare. În crize precum pandemia au circulat teorii despre vaccinuri sau despre existența virusului, iar în contextul războiului au apărut numeroase falsuri despre cauze și responsabilități. Un fact-checker verifică aceste afirmații și le explică pe înțelesul tuturor.
Totodată, fact-checkingul reduce panica. În situații tensionate, fie că vorbim de sănătate publică, securitate sau alegeri, informațiile false pot crea frică, neîncredere și chiar conflicte între oameni. Informațiile verificate, prezentate clar, ajută la calmarea societății.
Fact-checkerul îi responsabilizează pe cei care răspândesc dezinformare. În campaniile electorale, de exemplu, unele mesaje sunt intenționat distorsionate pentru a influența alegătorii. Fact-checkingul expune aceste practici și limitează impactul lor. Dacă autoritățile comunică deschis și colaborează cu experți independenți, oamenii au mai multă încredere în informațiile oficiale, inclusiv în perioade sensibile.
Era rețelelor sociale și a inteligenței artificiale
Într-un context în care tot mai mulți oameni „trăiesc” în rețelele sociale, iar inteligența artificială poate genera imagini și videoclipuri aproape imposibil de deosebit de realitate cu ochiul liber, riscul de a fi manipulat crește semnificativ. Informația falsă nu mai este doar un text dubios, poate arăta convingător, emoționant și credibil, ceea ce o face mult mai periculoasă. Experiențele recente, pandemia de COVID-19, războiul din Ucraina și perioadele electorale, au demonstrat clar cât de rapid se răspândește dezinformarea și cât de puternic poate influența percepțiile și deciziile oamenilor.
Așadar, în era social media și a inteligenței artificiale, verificarea informațiilor nu este un moft, ci o necesitate. Experiența ultimelor scrutine electorale din Republica Moldova confirmă acest lucru. În astfel de perioade, dezinformarea nu doar crește, dar devine mai agresivă și mai bine organizată, ajungând rapid la oameni prin rețele sociale. Tocmai de aceea, rolul redacțiilor devine esențial.
Da, uneori pare că verificarea faptelor vine prea târziu, dar asta nu înseamnă că nu are rost. Fiecare informație verificată și explicată ajută publicul să înțeleagă mai bine realitatea și să nu cadă în capcana manipulării. Argumentul că „alergați din urma trenului” nu ține, pentru că jurnalismul nu trebuie să fie întodeauna primul, dar cel corect. Adevărul, de multe ori, nu se răspândește la fel de repede ca o informație falsă, pentru că are nevoie de timp ca să fie verificat, explicat și înțeles corect. În schimb, o minciună poate fi distribuită instant, fără dovezi și fără responsabilitate. Totuși, pe termen lung, chiar dacă adevărul nu „câștigă” la viteză, el câștigă încrederea în cititor, radioascultător, telespectator, internaut, cetățean.
Lilia Zaharia, jurnalistă, verificatoare de fapte
Comentariul a fost elaborat în cadrul proiectului „Presă rezilientă, alegători informați: protejarea alegerilor din Moldova împotriva dezinformării”, susținut financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în Moldova. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția donatorului.
