Au trecut exact cinci ani de când Consiliul de presă și avocata poporului pentru drepturile copilului Maia Bănărescu au făcut apel către politicieni și presă să se abțină de la promovarea politică cu folosirea imaginii copiilor și familiilor vulnerabile. „Admiram” atunci pe Facebook cum ministra Sănătății din acea perioadă pieptăna o fetiță străină, căreia îi adusese un cadou de Paște, sau cum un deputat-sportiv îi adusese unui copil niște cizme de cauciuc mult mai mari decât mărimea sa și-l fotografiase astfel ca să se laude cu „binefacerea”.
E adevărat, acum practic nu mai vedem imagini pe rețele sau în media cu asemenea politicieni „miloși”, care intră cu daruri pe porțile familiilor sărace și nu uită să se fotografieze. O fi și din cauză că cei care o făceau anterior au dispărut din politica de azi sau nu mai sunt așa bogați ca să aibă de unde dărui, dar și din cauză că unele portaluri care publicau asemenea reportaje au fost blocate ca fiind propagandistice. Totuși, fenomenul nu a dispărut.
Imaginile cu familii și copii nevoiași care primesc ajutor s-au mutat pe paginile unor organizații obștești, unele cu puternice conexiuni către politicieni. Am avut recent surpriza să constat că în Găgăuzia noțiunea de drepturi ale copilului pare să nu fie cunoscută.
Pagina fundației de caritate a unuia dintre actualii candidați la funcția de guvernator al Găgăuziei este plină de fotografii în care apar voluntari, în uniforme cu însemnele fundației, oferind cadouri unor copii sau adulți în condiții greu de numit decente: în unel cazuri se văd pereții crăpați ai caselor, tencuiala căzută, în altele – copiii sau adulții sunt prinși cu fețele triste, pe care nu se citește dorința de a fi fotografiați. Indiferent dacă astfel de imagini sunt sau nu preluate de media, ele, odată publicate pe Internet, acolo rămân, și vor putea fi văzute oricând, inclusiv atunci când aceste familii își vor rezolva situația financiară, iar copiii vor crește și s-ar putea să nu mai vrea să se vadă în imaginile care le vor aminti de greutățile din copilărie.
Așa sau altfel, regulile de bun simț spun că nu fotografiezi o persoană ca să profiți de starea ei de vulnerabilitate. Fundația din Găgăuzia anume asta face însă, plasând în prim-plan pachetele cu ajutoare și cu însemnele fundației, care sunt, mai nou, și însemnele candidatului, folosește nenorocirea unor oameni pentru a-și etala altruismul și a câștiga astfel simpatia alegătorilor.
UTA Găgăuzia este acum în campanie electorală și nu putem exclude că astfel de imagini, care reflectă, în opinia unora, capacitatea de a face bine a unor candidați, pot apărea și în presă, de aceea e cazul să amintim atât jurnaliștilor, cât și organizațiilor care cred că fac gesturi caritabile că cel puțin o lege protejează copiii de asemenea expunere. În cazul jurnaliștilor, există și obligații deontologice.
Astfel, Legea cu privire la protecția copiilor împotriva impactului negativ al informației interzice publicarea fotografiilor sau imaginilor video „în contextul unor fenomene sociale negative, ceea ce permite identificarea copiilor” și difuzarea altor informații care jignesc demnitatea copilului identificat şi/sau lezează interesele sale superioare.
Codul deontologic al jurnalistului e și mai bogat în prevederi care protejează persoanele vulnerabile, inclusiv copiii, împotriva unor acțiuni din partea media care le-ar dăuna. „Jurnalistul tratează cu deosebită acuratețe informația colectată despre copii, asigurându-se că publicarea unei atare informații nu va avea consecințe negative (sentimente de frică, suferință etc.) asupra acestora” și „Jurnalistul nu profită de starea de vulnerabilitate a persoanelor și de necunoașterea de către acestea a drepturilor și libertăților lor, precum și nu le încurajează să recurgă la acțiuni umilitoare și care lezează demnitatea umană”. Sunt două prevederi ale Codului care responsabilizează jurnaliștii și îi învață, de fapt, cum să procedeze în situații sensibile.
Ni se poate reproșa, desigur, că fotografiile au fost făcute cu acordul părinților sau al persoanelor în a căror grijă se află copiii. Admitem, însă ne putem pune o întrebare de control: câți dintre cei care apar în imagini – adulți sau copii – și-ar face ei înșiși fotografii, nu la propunerea „binefăcătorilor”, și le-ar plasa pe rețele? Nu prea avem astfel de exemple. Oamenii acceptă să fie fotografiați cu cadourile în mâini pentru că le e jenă să-i refuze pe cei care, aparent, le fac un bine.
O altă întrebare de control e dacă celui cu darul i-ar plăcea să-și vadă familia sau rudele prezentate astfel? Și la final, cum se raportează astfel de cazuri la respectarea interesului superior al copilului, care este interesul de a-i asigura copilului condiții adecvate pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă, ținând cont de particularitățile individuale ale personalității lui și de situația concretă în care acesta se află? Expunerea către public a imaginilor cu familia aflată într-o stare de vulnerabilitate nu contribuie la dezvoltarea armonioasă a copilului, ci dimpotrivă, îl poate expune la stigmă sau discriminare.
Ca să arăți lumii că faci bine, nu e neapărat să te fotografiezi cu beneficiarii. Într-o epocă în care fără imagini e cam complicat să atragi atenția, fotografiile nu pot fi excluse, însă din ele trebuie scoși copiii. Există atâtea alte modalități de a ilustra un act de binefacere: fotografiați, de exemplu, drumul, încărcătura, pachetele și mai puțin oamenii care le primesc. Lăsați-le lor alegerea liberă să se fotografieze cu darul, fără să le striviți împotrivirea sub presiunea binelui făcut.
Viorica Zaharia,
președinta Consiliului de presă
Realizarea acestui articol a fost posibilă datorită suportului generos din partea poporului american și cel britanic, prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și al UK. Conținutul acestui material ține de responsabilitatea Centrului pentru Jurnalism Independent și nu reflectă în mod necesar viziunea UK, a USAID sau a Guvernului Statelor Unite ale Americii.
