Omul a avut nevoie, din cele mai vechi timpuri, să dețină informație pentru a supraviețui. Actul informării a devenit între timp o necesitate vitală, iar secolul XXI reprezintă, fără îndoială, secolul informației. Dacă părinții și bunicii noștri priveau un canal sau două și citeau ziarul săptămânal, noi avem oportunitatea de a consulta zeci de canale de televiziune, sute de portaluri de știri și câteva platforme sociale gigantice, la orice oră și din orice colț al lumii.
Suntem Generația Z sau „nativii digitali” – cei născuți după 1995, deci preponderent copiii secolului XXI. Aproape fiecare seamăn de-al meu deține un smartphone, ceea ce înseamnă că obiceiurile noastre de informare sunt strâns legate de gadgeturi și nu de ziar, radio ori televizor – precum în cazul Generației X, cea a bunicilor noștri. Conform unui studiu peste care am dat recent, 50% dintre tinerii de astăzi se informează zilnic de pe rețelele sociale și anume Facebook, Instagram, Telegram și, mai nou, Tik Tok. Dar cât de calitativă este oare această informație?
Cum ne informăm
Generația Z este norocoasă să aibă acces instant la informație, oricând și de oriunde. Putem urmări știri sau live-uri atunci când ne dorim și acesta este cel mai mare avantaj al obiceiurilor de informare din prezent – accesibilitatea. Mai mult, fiecare utilizator are acces la conținut personalizat. Feedul meu, bunăoară, este diferit de cel al prietenilor mei, rețelele sociale conducându-se de anumiți algoritmi pentru a ne prezenta informația cât mai personalizat, în funcție de interese.
Totuși, rețelele conțin și promovează atât informație calitativă, cât și dubioasă. Informația pe care o consumăm noi, tinerii din social media, este pe alocuri defectuoasă, ridică semne de întrebare și provoacă nesiguranță, iar fenomenul fake news-ului este cel mai mare pericol al acestor platforme. Informația falsă le este pusă pe tavă celor care se arată interesați de ea, creând un cerc vicios: cu cât mai mult e urmărită, cu atât algoritmul o promovează mai mult. Aceste așa-numite știri reușesc adesea să creeze confuzie și să instige la ură. Și dacă acest lucru nu părea atât de grav până la pandemia de coronavirus, odată cu debutul ei, a devenit chiar periculos.
Ion și Maria sunt amicii mei. În momentul în care le-am spus că-mi administrasem recent vaccinul împotriva coronavirusului — un motiv de laudă pentru mine — aceștia au răbufnit, zicându-mi că am comis o greșeală, că mi s-a administrat, de fapt, virusul și că vaccinul îmi va face rău pe viitor. Cazul celor doi arată cum o informație falsă poate distorsiona percepția tinerilor asupra lumii din jurul lor.
Pandemia a reprezentat, pentru mulți dintre semenii mei, o lecție despre cât de importantă este gândirea critică, despre cum fiecare grăunte de informație trebuie pus sub semnul întrebării. În furtuna informațională dezlănțuită in martie 2020, pentru mine, drept puncte de reper serveau sursele credibile și oficiale de informare: instituții media independente, instituții de stat care ofereau informație verificată și bazată pe studii. Multă informație se transmitea și din vorbă-n vorbă, iar oamenii, fiind derutați, o credeau. Eu am înțeles însă că orice informație cu privire la organismul uman necesită, în mod obligatoriu, să fie confirmată de cercetări științifice recunoscute.
Următoarea mare furtună informațională a avut loc în februarie 2022. Pe rețelele sociale apăreau diverse filmulețe cu privire la război, iar mai târziu și videoclipuri care aveau drept scop denigrarea refugiaților ucraineni din țara noastră și generarea unui soi de ură colectivă față de ei. Trist este faptul că mulți internauți s-au lăsat influențați, iar în capul lor persistă ideea că ei au ceva de pierdut din cauza familiilor care sunt în căutarea refugiului în țara noastră. Atât eu, cât și mulți colegi de ai mei am migrat de pe Facebook pe Telegram și urmăream pagini ale jurnaliștilor independenți și pagini guvernamentale, pentru a ne informa și a fi siguri că nu vom cădea pradă informației false și propagandei.
Cum ne ajută educația media și gândirea critică
Când am început liceul, în orar, pe lângă lecțiile obișnuite, am ales să mai studiem o disciplină care a servit drept fundament în formarea gândirii mele critice – Educația pentru media. Acolo am învățat că, pentru a considera o informație veridică, e nevoie ca ea să fie prezentată din cel puțin două surse. Am aflat că există informație relatată echidistant și informație părtinitoare. Am înțeles că media poate profita de latura emotivă a publicului, deci știrile cu titlul „tragicul accident” ar trebui ocolite – numai cititorul este în drept să decidă dacă accidentul a fost sau nu tragic, și nu cel care scrie știrea.
De asemenea, învățăm zi de zi să distingem articole scrise de autori anonimi sau publicate pe pagini apărute în urmă cu două zile și să le raportăm urgent, pentru că intoxică societatea. Educația pentru media m-a învățat să-mi pun întrebări – ce stă în spatele unei informații pe care o văd și care este scopul ei.
Pe lângă toate, am mai învățat un lucru prețios în care cred cu desăvârșire – este de datoria fiecăruia să-și ajute rudele și prietenii în caz că aceștia se lasă prinși în plasa trollilor sau ajung să fie influențați de televiziuni dubioase și pagini de Facebook suspecte.
A gândi critic a devenit, în opinia mea, o competență-cheie a secolului în care trăim, iareducația mediatică este vitală pentru generația mea, dar și celor viitoare. Media ni se oferă practic gratuit, iar când un lucru ne este oferit gratis înseamnă că ar trebui să fim prudenți. Din multele posibilități de informare, suntem responsabili să o alegem pe cea mai bună, pentru a evita transformarea noastră din personalități libere în obiecte ale manipulării, cu viziuni unilaterale și rigide.
Adelina Tanas, elevă în clasa a XII-a
Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu”
Realizarea acestui articol a fost posibilă datorită suportului generos din partea poporului american și cel britanic, prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și al UK. Conținutul acestui material ține de responsabilitatea Centrului pentru Jurnalism Independent și nu reflectă în mod necesar viziunea UK, a USAID sau a Guvernului Statelor Unite ale Americii.
