Deși adesea perceput ca fiind relevant doar pentru televiziune și radio, Codul serviciilor media audiovizuale (CSMA) reglementează mult mai mult decât conținuturile difuzate prin aceste canale tradiționale. Încă de la adoptarea sa în 2018, CSMA abordează nu doar serviciile media audiovizuale liniare (televiziunea clasică și radioul), ci și serviciile neliniare – adică cele la cerere, unde utilizatorii aleg ce și când să urmărească dintr-un catalog disponibil online. În plus, Codul conține dispoziții generale și pentru platformele de partajare a materialelor video (în continuare „platformele PMV”). Cu toate acestea, nici prevederile referitoare la serviciile neliniare și nici cele ce vizează platformele PMV nu au apucat să fie implementate adecvat în practică. Acest fapt a alimentat percepția generală că doar deținătorii de licențe de emisie sunt supuși reglementărilor media audiovizuale, iar toți cei care operează în spațiul audiovizual online sunt scutiți de vreun fel de obligații.
Subiectul a reintrat în atenția publică recent, în mai 2025, atunci când Consiliul Audiovizualului (CA) a sancționat pentru prima dată un furnizor de servicii media neliniare. Tot atunci, platformele PMV – percepute chiar și în rândul comunității media ca un domeniu nou – au devenit un subiect de discuție în contextul unui proiect de modificare a CSMA, care vizează, între altele, transpunerea dispozițiilor europene referitoare la aceste platforme.
Invit cititorii să lăsăm serviciile neliniare pentru o discuție viitoare, care nu va întârzia să apară, și să dedicăm rândurile ce urmează exclusiv platformelor PMV, reglementărilor (vechi și noi) care vizează domeniul și modului în care UE tratează platformele de partajare video.
Precizări preliminare. Despre platformele PMV, pe înțeles
Esența. O platformă PMV este un serviciu online care permite utilizatorilor să încarce, să vizioneze, să distribuie și/sau să comenteze videoclipuri generate în mare parte de alți utilizatori. Cele mai cunoscute exemple sunt YouTube, TikTok, Vimeo sau Facebook Video.
Jurisdicția. Legislația autohtonă poate să impună „reguli de joc” doar platformelor PMV aflate sub jurisdicția statului, adică doar celor care au sediul în Republica Moldova ori legături economice sau organizaționale cu o companie locală. Un exemplu local elocvent de platformă PMV, complet ancorată în jurisdicția Republicii Moldova, este Play.md. Aceasta oferă utilizatorilor posibilitatea de a încărca, viziona, comenta și crea propriile canale video, inclusiv transmisiuni live, playlist-uri și chiar conținut HD/4K.
Obligații. Platformele PMV sunt obligate să creeze un mediu sigur și transparent prin diverse mijloace, inclusiv prin instalarea filtrelor și a avertismentelor pentru protecția minorilor.
Ele trebuie să prevină accesul la conținut violent, plin de ură sau terorist și să ofere utilizatorilor posibilitatea de a raporta clipuri neadecvate și să răspundă prompt plângerilor; să publice informații despre cine le deține, cum funcționează regulile și cui se adresează pentru suport; să respecte anumite reguli privind publicitatea – inclusiv reclamele produse de utilizatori.
Exonerări. Platformele PMV nu poartă responsabilitate editorială, adică nu sunt obligate să verifice și să aprobe manual fiecare videoclip înainte de publicare – atâta vreme cât au un mecanism funcțional prin care utilizatorii pot reclama și prin care pot interveni ulterior în eliminarea conținutului problematic.
Legislația Republicii Moldova privind PMV: ce-am avut și ce urmează să avem
Astfel cu menționasem supra, Codul serviciilor media audiovizuale (CSMA) a inclus, încă de la adoptarea sa în 2018, prevederi generale referitoare la platformele de partajare a materialelor video (PMV), care nu au fost aplicate niciodată în practică. În prezent, CSMA:
- Definește termenii esențiali precum „furnizor de platformă de partajare a materialelor video”, „material video generat de utilizatori” și „serviciu de platformă de partajare a materialelor video” (art. 1 al CSMA);
- Enumeră drept subiecți ai Codului furnizorii de PMV aflați sub jurisdicția Republicii Moldova (art. 2 alin.(4) lit. e));
- Împuternicește Consiliul Audiovizualului (CA) să elaboreze, aprobe și supravegheze punerea în aplicare a reglementărilor privind PMV, inclusiv a metodologiilor de monitorizare (art. 75 alin. (3), lit. b) și h));
- Autorizează CA să examineze și să soluționeze petițiile și sesizările referitoare la activitatea acestor platforme, inclusiv cele ce vizează drepturile de autor și drepturile conexe (art. 75 alin. (4) lit. c));
- Obligă CA să țină și să actualizeze registrul oficial al furnizorilor de servicii media, al furnizorilor de PMV și al distribuitorilor de servicii media (art. 75 alin. (4) lit. j)).
O parte a amendamentelor la CSMA, care au fost aprobate în lectură finală la 10 iulie și care nu au fost promulgate deocamdată, presupun actualizarea și completarea reglementărilor ce vizează platformele PMV.
Cea mai notabilă schimbare este adăugarea unui nou capitol (VIII1), care instituie obligații detaliate pentru platformele PMV aflate în jurisdicția Republicii Moldova. În esență, furnizorii acestor platforme trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a asigura:
- Protecția minorilor de materialele video generate de utilizatori și de comunicările comerciale audiovizuale care le pot afecta dezvoltarea fizică, mintală sau morală, în special de cele care conțin scene de pornografie sau de violență nejustificată;
- Protecția publicului larg de programe, de materialele video generate de utilizatori și de comunicările comerciale audiovizuale care includ discurs de ură sau conținuturi a căror difuzare constituie infracțiune, și anume: instigare publică de a comite infracțiuni cu caracter terorist, infracțiuni legate de pornografia infantilă, infracțiuni de natură fascistă, rasistă și xenofobă.
În plus, platformele PMV trebuie să ia anumite măsuri în raport cu reclamele sau plasările de produse. Spre exemplu, dacă utilizatorii încarcă videoclipuri ce conțin publicitate ocultă sau sponsorizări, platforma are obligația să informeze clar publicul în acest sens atunci când știe sau a fost notificată despre existența acestor comunicări comerciale. În practică, asta înseamnă că uploaderii trebuie să declare dacă clipul lor conține promoții plătite, iar platforma să afișeze un avertisment (ex. „Include promovare comercială”).
Pentru a atinge obiectivele de mai sus, viitorul articol 61/1 din CSMA enumeră o serie de măsuri specifice pe care platformele PMV sunt obligate să le implementeze. Aceste măsuri de conformare includ, între altele:
Termeni și condiții actualizați. Introducerea în termenii de utilizare a platformei a interdicțiilor privind conținutul ilegal și dăunător, prevăzute de lege. Practic, regulile comunității platformei trebuie să reflecte obligația de a nu publica conținuturi care afectează negativ minorii ori care promovează discursul de ură sau îndeamnă la comiterea unor infracțiuni.
Sistem de declarare a publicității de către utilizatori. Platforma trebuie să implementeze o funcționalitate prin care utilizatorii care încarcă materiale video să poată declara dacă acestea conțin comunicări comerciale (reclame, sponsorizări), în măsura în care cunosc acest lucru. Această cerință vizează transparentizarea conținutului sponsorizat (ex. un vlogger care face publicitate mascată unui produs trebuie să declare acest fapt la upload).
Mecanisme de raportare a conținutului ilegal. Platforma trebuie să pună la dispoziția utilizatorilor mecanisme transparente și ușor de folosit de raportare a oricărui conținut care încalcă regulile (detaliate în „Termeni și condiții”). De exemplu, un buton „Raportează” vizibil lângă fiecare video, prin care utilizatorii pot semnala conținut pornografic, violent, discurs de ură etc.
Feedback către utilizatori și soluționarea plângerilor. Platformele au obligația să instituie sisteme prin care să comunice utilizatorilor ce acțiuni au fost întreprinse în urma raportărilor lor. Totodată, trebuie să existe proceduri eficace și simplu de folosit de soluționare a contestațiilor utilizatorilor la deciziile de moderare (de ex. dacă un clip le-a fost eliminat pe motiv de nerespectare a regulilor). Această cerință creează un mecanism de apel intern, similar instanței de apel a platformei, pentru asigurarea unui tratament echitabil.
Verificarea vârstei și control parental. Platformele de video-sharing sunt obligate să implementeze sisteme de verificare a vârstei utilizatorilor pentru conținutul care poate dăuna minorilor, precum și să ofere unelte de control parental eficiente, aflate la dispoziția părinților. Scopul este ca materialele destinate adulților (de exemplu, scene de violență severă sau erotismul) să nu fie accesibile minorilor în mod normal. Verificarea vârstei poate presupune, bunăoară, obligativitatea autentificării cu un cont „18+” sau solicitarea unei dovezi de vârstă la accesarea unui video restricționat. Această măsură reflectă tendința globală de a folosi tehnologii de age verification pentru a crea o experiență online adecvată vârstei utilizatorilor. De exemplu, YouTube a anunțat încă din 2020 că va introduce un pas suplimentar de verificare a vârstei pentru utilizatorii europeni, solicitând prezentarea unui act de identitate sau a unui card de credit dacă sistemele automate nu pot confirma că utilizatorul are peste 18 ani.
Clasificarea conținutului. Platformele trebuie să faciliteze clasificarea (ratingul) conținutului de către utilizatori sau creatori, în funcție de gradul de adecvare (ex. „potrivit pentru audiență generală”, „interzis copiilor <16” etc.) . Un astfel de sistem de rating, dacă este utilizat consecvent, îi poate ajuta atât pe spectatori să evite conținutul nepotrivit, cât și algoritmii platformei să nu recomande materiale dăunătoare minorilor.
Protecția datelor minorilor. Viitorul articol 61/1 din CSMA precizează că orice date personale ale minorilor, colectate prin mecanismele de verificare a vârstei sau control parental, nu pot fi prelucrate în scop comercial (marketing direct, profilare, publicitate comportamentală).
Notificatori de încredere. O noutate preluată din recentul Regulamentul privind serviciile digitale/Digital Services Act (DSA) al UE este instituția notificatorilor de încredere (trusted flaggers). Platformele trebuie să trateze cu prioritate sesizările acestor notificatori-experți și să le analizeze fără întârzieri nejustificate. Statutul de notificator de încredere este acordat, la cerere, de către CA. Acesta poate fi dobândit de orice persoană fizică sau juridică care este stabilită în Republica Moldova, care face dovada că deține cunoștințe de specialitate și competențe specifice pentru depistarea, identificarea și notificarea conținuturilor ilegale. Legea prevede că CA va elabora procedura de certificare a acestor notificatori și va evalua modul în care platformele respectă obligația de a colabora cu ei.
Mecanism intern de soluționare a litigiilor. Platformele trebuie să pună la dispoziție un mecanism intern de rezolvare pe cale amiabilă a litigiilor cu utilizatorii. În cazul în care un utilizator contestă o decizie (de ex. ștergerea contului), se poate apela la acest mecanism intern, însă fără a i se restrânge dreptul de a recurge și la alte căi legale (instanță, mediere externă etc.). Această cerință prefigurează întrucâtva ceea ce unele platforme mari deja au implementat – de exemplu, Facebook a creat Oversight Board-ul ca organism independent care revizuiește decizii controversate de moderare. În viitor, s-ar putea ca platformele să fie încurajate chiar să aibă astfel de comisii independente de apel pentru a crește imparțialitatea moderării (un model discutat și în SUA drept soluție pentru abuzurile de pe platforme).
Rolul autorității de reglementare și al furnizorilor de servicii neliniare
Modificările legislative acordă Consiliului Audiovizualului (CA) puteri sporite pentru a asigura respectarea noilor norme pe platformele online. Conform viitorului art. 61/1 alin. (11), dacă o platformă (aflată sub jurisdicția CSMA!) nu-și îndeplinește obligațiile și găzduiește conținut care încalcă prevederile legii (de exemplu, nu elimină un video ce conține pornografie infantilă sau instigare la ură), CA poate ordona platformei ca în termen de 24 de ore de la notificare să elimine sau să blocheze conținutul respectiv ori să afișeze un avertisment pentru utilizatori la accesarea lui sau chiar să dezactiveze contul utilizatorului vinovat pentru o perioadă de la 1 până la 3 luni. Platforma are obligația legală să se conformeze în termenul indicat și să informeze CA despre măsurile luate. Practic, dacă o filmare ce îndeamnă la violență rămâne online, CA poate soma Play.md sau alt furnizor relevant să acționeze prompt, similar notificărilor „notice-and-takedown”. În plus, CA va supraveghea dacă instrumentele de raportare, filtrare, control parental etc. implementate de platformele PMV chiar funcționează eficient și va putea impune îmbunătățiri.
De asemenea, noua lege introduce art. 61/2, care obligă furnizorii de platforme video să depună o
declarație prealabilă la CA înainte de a oferi serviciul de platformă PMV în Moldova. În această declarație, platforma trebuie să furnizeze date precum: denumirea și adresa sediului (sau a filialei din Moldova, dacă e cazul), structura de proprietate (pentru transparență), o descriere a serviciului de platformă oferit, măsurile de protecție adoptate conform legislației și data estimată a lansării serviciului. CA va înscrie platforma într-un registru public al furnizorilor aflați în jurisdicția Republicii Moldova.
Această cerință de înregistrare este importantă în special pentru platformele autohtone, cele aflate sub jurisdicția Republicii Moldova. Marile platforme globale (Google/YouTube, Meta/Facebook, TikTok etc.) nu au deocamdată entități juridice locale, fiind gestionate de sedii din UE sau SUA, ceea ce ridică problema jurisdicției – aspect discutat în secțiunile următoare.
Amendamentele aprobate la 10 iulie transpun criteriile europene de stabilire a jurisdicției asupra platformelor (art. 2 alin. (7/1)–(7/4) CSMA, preluând testul Directivei serviciilor media audiovizuale privind locul stabilirii furnizorului sau al societății-mamă). Astfel, dacă o platformă are sediul în Moldova sau dacă face parte dintr-un grup de întreprinderi cu o filială aici, atunci intră sub incidența directă a legii.
Altminteri, conținutul său ar putea fi reglementat doar prin cooperare internațională sau, în ultimă instanță, prin măsuri de blocare a accesului în caz de nerespectare flagrantă a legii.
Capitolul dedicat platformelor de partajare video preia în mare parte modelul Directivei UE, impunând platformelor responsabilități de diligență (duty of care) față de conținutul găzduit, fără a le transforma însă în „cenzori” prealabili ai tuturor postărilor.
Cadrul european. Directiva serviciilor media audiovizuale și reglementările conexe
La nivelul UE, reglementarea platformelor PMV a fost introdusă explicit prin revizuirea din 2018 a Directivei Serviciilor Media Audiovizuale (DSMA). Anterior, legislația audiovizuală europeană se aplica doar televiziunilor tradiționale (servicii lineare) și serviciilor video la cerere (servicii neliniare, tip Netflix), în timp ce platformele PMV nu aveau obligații sectoriale specifice.
Obligațiile prevăzute de DSMA (Articolul 28b) pentru platformele PMV sunt practic identice cu cele care urmează să apară în legea moldovenească. Un element important al DSMA este că nu impune un set exhaustiv de măsuri, ci lasă la latitudinea fiecărei platforme să determine ce „măsuri adecvate” aplică. Directiva oferă exemple de măsuri, cum ar fi implementarea sistemelor de semnalare (flagging) a conținutului ilegal, a mecanismelor de notare sau clasificare a conținutului (rating), a sistemelor de verificare a vârstei pentru conținuturile sensibile ș.a.
În practică, majoritatea țărilor UE au transpus întocmai textul Directivei, fără a adăuga obligații specifice suplimentare, preferând să lase platformele să decidă ce anume constituie „măsuri adecvate” pentru ele . Doar câteva state au impus în mod explicit anumite măsuri din listă sau au creat coduri de coreglementare mai detaliate . De exemplu, Franța a obligat explicit platformele să implementeze verificarea vârstei pentru site-urile cu conținut pornografic, iar Germania a extins cerințele de control parental și rating pe platformele video, integrându-le în sistemul național de autoreglementare.
Irlanda, unde își au sediul european multe platforme populare (YouTube, TikTok), a fost ultimul stat membru care și-a adoptat legea națională de implementare – Online Safety and Media Regulation Act, intrată în vigoare abia în martie 2023 – devenind un hub-cheie de supraveghere a platformelor la nivel european. Comisia irlandeză pentru media (Coimisiún na Meán), omoloaga CA-ului moldovenesc, va juca un rol crucial, având competența de a controla respectarea regulilor de către giganți la nivelul întregii UE.
Un alt principiu promovat de DSMA este coreglementarea și autoreglementarea. Directiva sugerează în mod explicit că obiectivele sale pot fi îndeplinite prin mecanisme coregulatorii, adică legea să instituie obligația atingerii anumitor standarde, iar codurile de conduită ale industriei sau organisme independente să detalieze cum se ating acestea. Moldova, în recentul pachet de amendamente la CSMA, a preluat și ea această filozofie (viitorul art. 61/1 alin. (5)).
Pe lângă DSMA, evoluțiile la nivel european includ și alte instrumente relevante pentru platformele de conținut. Noul Regulament privind serviciile digitale/Digital Services Act (DSA), aplicabil direct marilor platforme online din UE din 2024, introduce obligații generale privind moderarea conținutului ilegal și protecția minorilor, extinzând și uniformizând practicile pe întregul sector digital. Conceptul de notificator de încredere („trusted flagger”) provine tot din DSA. Platformele trebuie să acorde prioritate semnalărilor venite de la notificatori de încredere acreditați de autorități.
Modelul european de reglementare a platformelor PMV se caracterizează prin tratarea platformei ca pe un quasi-editor responsabil de ecosistemul său, fără a o face totuși direct răspunzătoare juridic pentru fiecare conținut individual.
Ce n-avem, dar era bine să fie (vorba clasicului)
Deși modificările aduse CSMA reprezintă un pas înainte, există câteva posibile vulnerabilități care merită atenție. Neincluderea explicită în lege a mecanismelor de transparență și audit ar putea fi problematică pentru măsurarea eficacității reale a noilor reglementări. Riscul este ca platformele să bifeze formal cerințele (ex: includ butonul de raportare a conținutului ilegal sau dăunător), fără să le implementeze real. Soluția ar fi ca, prin regulamentele secundare elaborate de CA [conform viitorului art. 61/1 alin. (13)], să fie introduse cerințe de raportare periodică de la platformele PMV aflate sub jurisdicția CSMA.
Totodată, implementarea de către platformele PMV a unor cerințe, fie ele și minime, de protecție împotriva conținuturilor ilegale și dăunătoare implică efort și resurse, în primul rând financiare. Viitoarele reglementări autohtone nu fac diferențiere explicită între platformele PMV în funcție de dimensiunea acestora. O mică platformă PMV ar putea fi copleșită de noile cerințe legale, fapt care ar putea avea un efect descurajant asupra pieței. Drept soluție CA ar putea să acorde o perioadă de tranziție sau asistență tehnică platformelor mici locale pentru a-și dezvolta mecanismele de asigurarea a conformității.
Legislația media audiovizuală nu mai este de multă vreme doar despre radio și TV
După apariția în spațiul public a proiectului de lege privind modificarea CSMA, prevederile ce vizează platformele de partajare video, care au umbrit celelalte amendamente din proiect, au fost tratate de unii drept o noutate pentru legislația moldovenească și o invenție inedită a legiuitorului moldav. Câteva voci îngrijorate cu sinceritate ori ipocrizie au vorbit chiar despre instaurarea „cenzurii” în spațiul online prin restricții abuzive și notificatori de încredere sau „stucaci” [din rusă „turnători”] cum au preferat să le zică unii, în concordanță cu modestia conștiinței lor.
Apoi iată, stimați cititori, platformele de partajare a materialelor video nu sunt o noutate pentru CSMA, care le aborda încă din 2018. Nici invenție autohtonă nu sunt. Reglementările cu pricina au fost preluate din directive europene, implementate și testate de ceva vreme de state membre UE. Amendamentele impun platformelor responsabilități de diligență (duty of care) față de conținutul găzduit. Acesta nu le transformă în „cenzori” compulsivi ai Internetului, ci le cer să-și asume un minim de responsabilitate pentru conținutul găzduit: să aibă reguli clare, mecanisme de raportare, filtre pentru protecția minorilor și o atitudine proactivă față de conținutul ilegal sau dăunător.
Trăim vremuri în care reglementarea realităților juridice create de evoluțiile galopante în materie TIC devine din ce în ce mai complicată. Este extrem de anevoios să ții pasul cu noile realități juridice în contextul în care ecosistemul de producere și consum al informației se transformă constant, iar ritmul acestor schimbări devine tot mai alert.
Percepția (eronată) generală că doar furnizorii liniari, TV și radio, sunt actorii cu reguli de joc, iar „scena” audiovizuală din online e intangibilă demonstrează că suntem la o distanță mare de trenul pe care l-am pierdut demult. Legislația media audiovizuală, atât a noastră, cât și cea comunitară, nu mai e de multă vreme doar despre radio și TV. Nu e cazul să stăm așezați pe peron.
Cristina Durnea, juristă, Centrul pentru Jurnalism Independent
Analiza a fost elaborată în cadrul proiectului „Presă rezilientă, alegători informați: protejarea alegerilor din Moldova împotriva dezinformării”, susținut financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în Moldova. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția donatorului.
