În peisajul mediatic contemporan, consumatorii nu mai depind exclusiv de serviciile liniare, adică de consumul informației difuzate, în baza unei grile de programe, la clasicul TV sau radio. Publicul accesează din ce în ce mai mult servicii media audiovizuale neliniare (servicii la cerere), unde utilizatorul alege individual ce și când să vizioneze dintr-un catalog de programe audiovizuale oferit online. Astfel de servicii includ platforme de transmisiune online („streaming”) de filme/seriale, precum și arhive online ale televiziunilor („catch-up TV”) sau biblioteci de conținut video accesibile pe Internet.
Simplu spus, programele audiovizuale de pe paginile web ale televiziunilor tradiționale (tv8.md, jurnaltv.md, moldova1.md etc.), cele de pe website-urile altor tipuri de instituții media (https://www.zdg.md/categoria/blog/podcast-zdg/, https://nokta.md/program/, https://cusens.md/ro/category/reportaje/) sau cele grupate în cataloagele de pe Youtube ale instituțiilor respective (https://www.youtube.com/@Ziarul_de_Garda etc.) sunt tratate de lege drept fiind furnizate în cadrul serviciilor media audiovizuale neliniare. Mai mult, în aceeași categorie se înscriu și platformele de streaming care difuzează filme și alte tipuri de programe audiovizuale, precum Netflix și HBO (aflați în afara jurisdicției Republicii Moldova), dar și, în anumite situații, creatorii de conținut care furnizează publicului, la cerere, programe audiovizuale cuprinse într-un catalog și comparabile cu cele oferite în mod obişnuit de televiziuni.
Potrivit Codului serviciilor media audiovizuale (CSMA), un serviciu media este considerat neliniar dacă, în esență, programele audiovizuale sunt puse la dispoziție într-un catalog și pot fi urmărite la cererea individuală a utilizatorului, la momentul ales de acesta. Cu alte cuvinte, spre deosebire de televiziunea tradițională, care difuzează programul simultan către toți, serviciile neliniare permit consumul personalizat al conținutului.
Această schimbare de paradigmă este demult abordată prin reglementări atât în legislația UE, cât și în cadrul legal național. CSMA, aprobat în 2018, a fost conceput să integreze atât serviciile liniare, cât și pe cele neliniare, în acord cu standardele europene. Totuși, publicul general, dar și actorii din domeniul mediatic cunosc foarte puțin sau chiar deloc despre existența conceptului de servicii media audiovizuale neliniare și a obligațiilor ce le revin furnizorilor unor astfel de servicii. De vină sunt, în principal, practicile de aplicare a reglementărilor cu pricina sau, mai exact, lipsa acestora. Primul și unicul caz de monitorizare și sancționare de către Consiliul Audiovizualului (CA) a unui furnizor de servicii neliniare s-a produs abia în mai 2025.
Rândurile ce urmează sunt dedicate analizei prevederilor legale aplicabile serviciilor neliniare în Republica Moldova, diferențelor față de serviciile liniare, modului în care unele state membre UE abordează neliniarii, gradului de conformitate a CSMA cu Directiva Serviciilor Media Audiovizuale (DSMAV) a UE, obstacolelor practice în aplicarea prevederilor cu pricina și, pe final, câtorva bune practici internaționale ce pot servi drept sursă de inspirație pentru autoritățile moldovenești.
Serviciile media audiovizuale neliniare prin prisma cadrului legal național
CSMA definește și reglementează explicit serviciile audiovizuale la cerere, într-un efort de armonizare cu DSMAV. Legea conține un capitol dedicat neliniarilor (Cap. VIII), care stabilește condițiile de funcționare și obligațiile furnizorilor acestor servicii.
Tipuri de servicii neliniare recunoscute. Articolul 57 alin. (2) al CSMA precizează că în Moldova sunt autorizate două tipuri de servicii media audiovizuale neliniare:
(1) Video la cerere („on demand”), adică serviciu gratuit și/sau cu plată, care oferă utilizatorului acces, la cerere individuală și în momentul ales de acesta, către vizionarea filmelor, videoclipurilor, spectacolelor (live sau înregistrate), precum și altor tipuri de materiale video reunite în cadrul unui catalog de programe.
(2) Video în reluare, care este un serviciu de tip catch-up TV și care oferă, pentru o perioadă limitată, posibilitatea de a revedea, la cerere, programe difuzate anterior de un post TV.
Aceste definiții corespund practicilor europene, majoritatea țărilor UE având categorii similare de servicii la cerere. Unele state însă, precum Marea Britanie sau Franța, extind lista cu și mai multe subtipuri de servicii neliniare.
Obligația de notificare/înregistrare. Furnizarea unui serviciu media neliniar nu necesită o licență de emisie, spre deosebire de televiziunea sau radioul clasic. În schimb, legea impune un regim de notificare. Persoana sau entitatea care intenționează să ofere servicii neliniare trebuie să notifice CA cu cel puțin 7 zile lucrătoare înainte de lansare (art. 58 alin. [1] al CSMA). Notificarea presupune depunerea unei declarații conform modelului oficial (care ar trebui să se regăsească pe website-ul CA), care include date precum: denumirea furnizorului, tipul serviciului neliniar, aria de furnizare (teritoriul vizat), rețeaua de comunicații utilizată (internet, IPTV etc.), condițiile de acces (gratuit/contra cost), sursele de finanțare și data estimată a startului. Practic, acest proces creează un Registru al furnizorilor de servicii media neliniare, similar cu abordarea din Irlanda, unde noua autoritate de reglementare în domeniul media (Coimisiún na Meán) cere înregistrarea tuturor furnizorilor de servicii neliniare aflați sub jurisdicția sa (cum arată modelul irlandez al registrului, vedeți aici). În același timp, CSMA stabilește că neliniarii care furnizează video în reluare nu trebuie să notifice CA. Rațiunea este simplă: serviciile tip catch-up TV oferă programe difuzate anterior de un post TV, care este „contabilizat” deja în registrele ținute de autoritate. În ceea ce privește neliniarii care pun la dispoziția publicului video la cerere, legea îi scutește de obligația de notificare doar în cazul în care au obținut în prealabil un aviz de furnizare a serviciilor media audiovizuale neliniare din partea CA. Diferența majoră dintre neliniari și furnizorii tradiționali este că acestora nu li se eliberează licență prin concurs, iar intrarea pe piață este mai simplă. Totuși, ca și în UE, furnizorii neliniari trebuie să informeze ulterior CA despre orice modificări semnificative ale datelor declarate inițial (ex. schimbarea proprietarilor, a denumirii serviciului etc.).
Obligațiile neliniarilor. CSMA stabilește un set de obligații legale menite să asigure că și serviciile la cerere respectă standardele de bază aplicate mediului audiovizual (art. 61 alin. [1]). Bunăoară, neliniarii trebuie să respecte cerințele legale privind protecția minorilor. Acest lucru înseamnă, de exemplu, că un furnizor nu poate oferi liber materiale ce pot afecta grav dezvoltarea minorilor (violențe extreme, pornografie etc.) decât cu măsuri de control al accesului (cod PIN, verificare vârstă ș.a.). De asemenea, conținutul trebuie clasificat și semnalat corespunzător după caz (similar clasificărilor la TV). Furnizorii de servicii media audiovizuale mai sunt obligați să promoveze operele audiovizuale europene în cadrul catalogului lor. CSMA (art. 6 alin. [5]) stabilește o cotă precisă de cel puțin 30% din conținutul din catalogul unui serviciu neliniar, care să fie totodată evidențiat vizibil pentru utilizatori. Această obligație reflectă întocmai DSMAV (art. 13^1), care impune tuturor statelor UE un minimum de 30% de producții europene în cataloagele serviciilor de tip video la cerere („video on demand”) și măsuri de promovare a acestora (ex. secțiuni dedicate, recomandări locale ș.a.). Totodată, neliniarii trebuie să respecte aceleași cerințe privind publicitatea și teleshoppingul pe care le au și posturile liniare. Mai exact, comunicările comerciale audiovizuale (reclame, plasare de produse, sponsorizări) trebuie să fie clar identificabile și bine separate de conținutul editorial, în conformitate cu CSMA și cu Regulamentul privind conținuturile audiovizuale, aprobat de CA. Dacă un buletin de știri distribuit pe o platformă a unui furnizor neliniar conține, sub aparența știrilor, mesaje de promovare politică sau comercială nemarcate, acesta încalcă art. 63 alin. (2) CSMA (care cere separarea clară a publicității). Cazul Canal 5 (detaliat mai jos) a confirmat că aceste reguli se aplică și în online.
Alte obligații operaționale. Art. 61 alin. (2)-(5) al CSMA impune furnizorilor neliniari și sarcini legate de păstrarea și furnizarea copiilor programelor difuzate. Orice program din serviciul neliniar trebuie stocat cel puțin 60 de zile după ce a fost scos din catalog, iar dacă un anumit program face obiectul unei cereri de drept la replică sau rectificare, copia trebuie păstrată minim 90 de zile de la retragere. Scopul este de a putea verifica ulterior conținutul în caz de plângeri sau controale. La solicitarea CA, furnizorul este obligat să pună la dispoziție copia oricărui program disputat în maximum 3 zile lucrătoare, în formatul original în care a fost disponibil publicului. În plus, dacă serviciul este oferit contra cost, furnizorul trebuie să facă publice informațiile privind prețurile și tarifele percepute utilizatorilor, asigurând transparența comercială. Aceste cerințe creează un cadru de responsabilitate similar televiziunilor (care arhivează emisiunile 30 de zile pentru monitorizare) și permit autorității de reglementare să supravegheze ex-post conținutul neliniar, deși nu este difuzat în direct.
Prin aceste prevederi, CSMA (aprobat în 2018) a adus serviciile media la cerere sub incidența reglementării, asigurând o bază legală pentru a interveni dacă un furnizor neliniar încalcă normele de protecție a publicului sau cerințele de calitate a conținutului.
Serviciile media audiovizuale liniare vs. cele neliniare
Serviciile liniare (televiziune și radio în flux continuu) și cele neliniare (servicii media audiovizuale la cerere) diferă semnificativ din perspectiva modului de furnizare, fapt reflectat și în CSMA. Tabelul de mai jos sintetizează principalele diferențe:
| Criteriu | Servicii liniare (TV/Radio tradițional) | Servicii neliniare (video la cerere și video în reluare) |
| Mod de difuzare | Difuzare programată, simultană pentru toți (conform unei grile/orar fix). | Acces la cerere, individual, la momentul ales de către utilizator dintr-un catalog. |
| Autorizare | Necesită licență de emisie eliberată de CA (pe 9 ani, cu concurs sau concurs de concepte). Licența impune respectarea CSMA și a condițiilor la licența de emisie (format, structură servicii etc.). | Nu necesită licențiere, doar notificare/avizare la CA cu cel puțin 7 zile înainte de lansare (+ excepții). CA nu stabilește prin licență conceptul de programe sau formatul serviciului. |
| Obligații de conținut | Detaliate și mai stricte. Cota de opere europene – min. 50% din timpul de emisie anual (excluzând știri, sport, publicitate). Obligații de difuzare de programe autohtone (ex. știri locale, limba română etc.) și pluralism, informare corectă (art. 13 impune asigurarea informării corecte a publicului. Obligații de accesibilitate (pentru TV: subtitrare, interpretare mimico-gestuală la anumite producții pentru persoane cu dizabilități). Reguli stricte privind programele pentru minori (ore de protecție – ex. interdicția difuzării 18+ înainte de ore târzii) etc. | Mai limitate și orientate spre principii generale. Promovarea operelor europene (min. 30%). Fără obligații specifice de difuzare a știrilor sau producțiilor locale (un serviciu neliniar poate fi specializat pe orice nișă). Nu există cerințe privind ore de difuzare (utilizatorul decide când vizionează, deci protecția minorilor se realizează prin filtre, nu prin ore de protecție). Nu sunt impuse obligații imperative legate de accesibilitate (dar furnizorii pot oferi subtitrări opțional). Alături de furnizorii liniari, sunt ținuți să respecte obligația de asigurare a informării corecte a publicului (art. 13 CSMA). |
| Reguli de publicitate | Reglementare detaliată. Volum/oră: max. 20% publicitate într-o oră (12 minute/oră) în intervalele orare stabilite de CSMA. Restricții privind pauzele publicitare la filme, copii etc. Interdicții categorice (fără reclamă la tutun, droguri; publicitate la alcool limitată la anumite ore și condiții etc.). Obligația de identificare clară a publicității (jingle, indicativ „P”) și separare de emisiuni; interzisă publicitatea mascată și plasarea de produse în știri, emisiuni religioase, pentru copii etc. | Reguli aproximativ identice privind conținutul publicității (ce este interzis/permis) și necesitatea separării reclamelor de conținutul editorial. Diferență: nu există limită de timp/oră – utilizatorul poate întâlni reclame înaintea sau în timpul unui program la cerere, dar nu e restricționat la 12 min/oră (furnizorul decide câtă reclamă include, atâta timp cât utilizatorul acceptă – de ex., platformele tip free streaming pot pune spoturi înainte de programul audiovizual). Plasarea de produse și sponsorizarea sunt posibile și în conținutul la cerere, cu respectarea marcajelor (similar TV). |
| Protecția minorilor | Mecanisme specifice. Ore de protecție (intervale orare la TV când conținutul 18+ nu poate fi difuzat). Clasificarea audienței pe categorii de vârstă și simboluri pe ecran (ex. AP, 12+, 16+, 18+) – obligatorie la TV pentru avertizare. Posibilitatea de a codifica programe pentru adulți pe cablu (acces doar cu cod PIN). | Mecanisme diferite, adaptate serviciului la cerere (on-demand). Control parental: platformele pot implementa autentificare + confirmare vârstă sau profile de copii/adulți. Clasificarea pe vârste trebuie totuși furnizată (ex. în descrierea filmelor/serialelor din catalog se indică rating-ul și motivul restricției) – exigență derivată din art. 15 al CSMA (valabil pentru toți furnizorii media). Legea interzice furnizarea pe platforme accesibile minorilor a materialelor care pot dăuna grav minorilor (pornografie, violență extremă). Practic, astfel de conținut fie nu este admis deloc, fie trebuie protejat prin sisteme de verificare a vârstei. |
| Monitorizare de către CA | Monitorizare proactivă și periodică. CA monitorizează constant canalele TV/radio (direct sau prin extrase furnizate), verificând jurnalistic (imparțialitate știri), limba, publicitatea pe intervale, respectarea procentelor locale etc. Existența licenței permite și sancțiuni graduale (avertisment, amendă, suspendare licență, retragere licență). | Monitorizare mai reactivă sau punctuală. CA este, în mod obiectiv în imposibilitate de a supraveghea continuu tot conținutul neliniar (imposibil logistic, dat fiind multitudinea de site-uri și faptul că nu emit continuu). În practică, controlul ar putea avea loc la sesizare (plângeri ale publicului sau autosesizare CA pe un caz anume) sau prin verificări tematice ocazionale. |
| Sancțiuni aplicate | Istoric, CA a aplicat numeroase sancțiuni televiziunilor și radiourilor: avertizări publice, amenzi (până la 70.000 de lei per încălcare, conform Codului), suspendarea emisiei pentru încălcări grave repetitive. Sancționarea liniarilor este frecventă, pentru diverse abateri (limbaj licențios, incitare la ură, dezechilibru politic în știri, depășirea volumului de publicitate, încălcarea protecției minorilor ș.a.). | Inexistente până în 2025, când CA a aplicat pentru prima dată o sancțiune unui serviciu media neliniar – portalul „Canal 5”, amendat cu 85.000 de lei pentru difuzarea de publicitate politică ascunsă în programe audiovizuale de știri online. |
Diferențele de mai sus decurg și din filosofia DSMAV, potrivit căreia, standardele impuse serviciilor liniare trebuie să fie mai stricte din cauza impactului social imediat și de proporții pe care-l au (au audiențe mari simultane și intră „nefiltrate” pe ecranele publicului). De cealaltă parte, serviciile neliniare oferă utilizatorilor mai mult control (ei pot alege conținutul activ). Astfel, neliniarilor li se oferă un grad mai mare de libertate editorială, iar reglementarea intervine doar în aspectele esențiale (protecția minorilor, asigurarea diversității culturale, publicitate corectă). Cu toate acestea, s-ar putea ca filosofia DSMAV să fie sau să devină foarte curând depășită de actualități. Pe măsură ce consumul la cerere („on demand”) crește, diferența regimurilor aplicabile televiziunilor clasice și neliniarilor se va reduce treptat. Marea Britanie, spre exemplu, prin efectul unor modificări legislative recente, a instituit sancțiuni pentru serviciile neliniare, aproape la fel de severe ca cele aplicabile serviciilor liniare (amenzi mari, până la £250.000 sau procent din cifra de afaceri).
Aplicarea reglementărilor CSMA privind serviciile media audiovizuale neliniare: „Nu știu ce nu avem, dar era bine să fie”
De la intrarea în vigoare a CSMA (2019) și până aproape de jumătatea lui 2025, implementarea reglementărilor ce vizează serviciile neliniare a fost inexistentă. Atenția CA s-a concentrat exclusiv pe spațiul audiovizual clasic (TV și radio). Niciun furnizor neliniar nu a fost sancționat în primii aproape 6 ani de la adoptarea CSMA.
Portalul online al furnizorului de servicii media audiovizuale Canal 5, licența de emisie a căruia a fost suspendată de autorități, a (re)intrat în vizorul CA la începutul anului 2025. Furnizorul difuza pe Internet buletine de știri video aparent jurnalistice (Новости Canal 5), care încorporau mesaje de promovare politică în favoarea blocului electoral „Victorie” și a liderului acestuia Ilan Șor. În ședința din 28 mai 2025, CA a concluzionat că furnizorul de servicii media audiovizuale neliniare a încălcat art. 63 alin. (2) al CSMA, care impun obligația de a separa clar comunicările comerciale de conținutul editorial.
Reglementările existente sunt și au fost, de principiu, suficiente pentru implementarea pârghiilor ce vizează serviciile media audiovizuale neliniare – precedentul de mai sus confirmă acest lucru. De ce autoritatea de reglementare – în componențele care s-au perindat din 2019 și până în prezent – nu a aplicat prevederile cu pricina? Or fi de vină, poate, capacitățile reduse ale CA, resursele precare ale autorității, lipsa de voință, necesitatea de a trata cu prioritate multiplele probleme din televiziunea tradițională sau, vorba clasicului, „nu știu ce nu avem, dar era bine să fie”.
Totuși, precedentul Canal 5 reprezintă un punct de pornire în practica administrativă a CA de monitorizare și sancționare a furnizorilor de servicii media audiovizuale neliniare. În plus, prin efectul amendamentelor aprobate recent la CSMA, autoritatea va trebui să se îngrijească de elaborarea și adoptarea reglementărilor privind conținuturile serviciilor media audiovizuale liniare și neliniare, precum și a metodologiilor de monitorizare a conținuturilor din serviciile neliniare.
Cum sunt abordate serviciile media audiovizuale neliniare în UE?
Având la bază dispozițiile Directivei Serviciilor Media Audiovizuale (DSMAV) – versiunea revizuită din 2018 – care impune un cadru legal unitar atât pentru serviciile media audiovizuale liniare, cât și pentru cele neliniare, statele membre UE au ținut să-și ajusteze legile naționale la cadrul comunitar. Gradul de reglementare și modul de aplicare efectivă a reglementărilor pentru serviciile neliniare variază de la o țară la alta. Vom examina mai jos câteva exemple și tendințe.
Transpunerea DSMA în Irlanda a presupus, între altele, crearea în 2022 a Coimisiún na Meán, autoritate responsabilă de supravegherea atât a radiodifuzorilor, cât și a serviciilor media audiovizuale la cerere și a platformelor online. În noiembrie 2024, Coimisiún na Meán a publicat un ghid pentru furnizorii de servicii media audiovizuale la cerere, clarificând obligațiile acestora. Conform documentului, orice furnizor de servicii media audiovizuale la cerere, aflat sub jurisdicția statului (adică stabilit în sau vizând Irlanda) trebuie să notifice și să se înregistreze la Comisie înainte de a furniza serviciul. Notarea e făcută într-un Registru al furnizorilor „on demand”, similar registrului de licențe TV, cu informații publice despre fiecare (nume, date de contact, serviciile oferite etc.). Ghidul irlandez enumeră apoi obligațiile de fond pentru furnizorii de servicii media audiovizuale neliniari. Ca și în cazul legislației moldovenești, acestea țin de respectarea regulilor de protecție a minorilor (ex. implementarea unor sisteme de control al accesului pentru conținutul nociv, clasificarea programelor pe vârste), interdicțiile privind conținutul ilegal sau vătămător (incitare la ură, terorism etc. – deși rar întâlnite la neliniari, acestea sunt menționate pentru completitudine) și promovarea operelor europene. Legea irlandeză cere furnizorilor on demand să asigure cel puțin 30% opere europene în cataloagele lor și să le dea vizibilitate proeminentă. Ghidul explică ce înseamnă această cerință, precum și posibilele excepții. DSMAV permite statelor să scutească neliniarii de la obligația de a avea în cataloage 30% opere europene dacă aceștia au o cifră de afaceri mică sau audiență redusă. Prin urmare, pentru a nu împovăra de exemplu start-up-urile, legea irlandeză aplică principiul „proporționalității”, aceasta însemnând că giganții de streaming trebuie să aibă conținut european consistent, în timp ce micii furnizori locali pot fi scutiți de această povară.
Merită menționat și faptul că Irlanda, la fel ca alte țări UE, a instituit un mecanism de finanțare prin taxare („levy”) a furnizorilor de servicii media, inclusiv a celor neliniare, pentru a susține costurile reglementării. Coimisiún na Meán are puterea legală de a impune un levy anual furnizorilor înscriși în Registru, proporțional cu veniturile lor. În 2024, s-a decis ca serviciile cu venituri sub 500.000 € să fie scutite de la plata levy-ului, pentru a nu descuraja furnizorii novice. De asemenea, legea irlandeză prevede posibilitatea impunerii de European Works Levy, o contribuție suplimentară a furnizorilor de servicii media audiovizuale neliniare destinată finanțării producției de opere europene locale. Această idee, prezentă și în DSMAV (art. 13[2]) începe să fie aplicată în țări precum Franța și Italia. Altfel, platformele globale (Netflix, Amazon Prime etc.) care oferă servicii media audiovizuale neliniare și care operează într-o țară anume trebuie fie să investească un procent din venituri în producții locale, fie să plătească o taxă către fondurile cinematografice naționale.
În Franța, legislația impune furnizorilor se servicii neliniare, inclusiv celor străine care vizează publicul francez, să investească aproximativ 20%-25% din veniturile obținute în Franța în conținut audiovizual european sau francez, în special filme și seriale locale. Drept consecință, Netflix a încheiat acorduri pentru a produce un număr minim de filme franceze anual și să contribuie la fondul cinematografic. Aceste măsuri au fost posibile după actualizarea DSMAV, care a dat voie statelor să ceară contribuții financiare furnizorilor stabiliți în alt stat, dacă „țintesc” (targetează) audiența lor.
În Germania și Țările de Jos, abordarea este focusată pe coreglementare și autoreglementare. Furnizorii de servicii media audiovizuale neliniare colaborează cu autorități și organizații specializate în domeniul protecției minorilor pentru a-și clasifica conținutul. De exemplu, în Olanda, sistemul NICAM/Kijkwijzer utilizat de televiziuni pentru clasificarea vârstei este folosit voluntar și de către furnizorii de servicii la cerere, sub supravegherea autorității Commissariaat voor de Media. Autoritatea intervine doar dacă există plângeri sau dacă un furnizor neglijează prevederile codului de autoreglementare. Un astfel de model presupune intervenția minimă a forței coercitive a statului și sporirea implicări actorilor de pe piața media în menținerea standardelor de calitate a conținutului audiovizual.
În Marea Britanie (fost stat membru UE, dar relevant din perspectiva practicilor de reglementare în domeniul audiovizual), inițial a existat un coreglementator (ATVOD) pentru serviciile media audiovizuale la cerere („on demand”), aflat sub supravegherea Ofcom. După 2015, Ofcom a preluat reglementarea directă a serviciilor media audiovizuale la cerere. Numărul sancțiunilor aplicate neliniarilor a fost relativ mic comparativ celor cu care s-au ales televiziunile clasice din Marea Britanie. Ofcom a acționat în cazuri serioase. De pildă, a impus amenzi și a aplicat restricții unor servicii media audiovizuale care furnizau conținut pornografic fără a aplica mecanisme de verificare a vârstei. Guvernul britanic propune prin recentul Online Safety Bill și Media Act să echivaleze practic regimul de protecție a consumatorilor de programe audiovizuale furnizate de televiziuni cu cel al protecției consumatorilor de servicii media audiovizuale neliniare, permițând Ofcom să sancționeze sever „liniarii” și „neliniarii” dacă difuzează conținut dăunător. Această abordare reflectă o tendință de înăsprire a rigorilor impuse serviciilor neliniare odată cu creșterea importanței acestora.
În majoritatea statelor UE, cazurile de sancționare a furnizorilor de servicii media audiovizuale sunt, în general, sporadice. Autoritățile au preferat, mai degrabă, ca neliniarii să-și ajusteze voluntar conduita la cerințele legale (prin construirea unui dialog cu furnizorii), decât să recurgă la amenzi. Totuși, există exemple notabile: în 2021, autoritatea italiană AGCOM a sancționat un furnizor local de servicii neliniare pentru nerespectarea cotei obligatorii de opere europene în catalog, forțând-o să-și ajusteze oferta. De asemenea, Consiliul Superior al Audiovizualului din Franța (CSA, acum ARCOM) a somat oficial Netflix și Amazon Prime să integreze cota de 30% conținut european în catalog și să evidențieze aceste opere, lucru pe care platformele l-au respectat pentru a evita penalități.
Un aspect crucial în reglementarea serviciilor media audiovizuale neliniare ține de caracterul transfrontalier al majorității acestora și soluționarea competențelor jurisdicționale. Circa o treime din serviciile audiovizuale la cerere disponibile într-un stat membru UE sunt de fapt stabilite în alt stat. De exemplu, Disney+ sau HBO Max pot fi disponibile în România, dar intră sub jurisdicția Țărilor de Jos. Directiva păstrează principiul țării de origine pentru serviciile media audiovizuale neliniare, ceea ce înseamnă că autoritatea din țara X nu poate sancționa direct un furnizor de servicii neliniare stabilit în țara Y, chiar dacă programele audiovizuale furnizate prin serviciul său neliniar sunt consumate de publicul din țara X. În schimb, se folosesc mecanisme de cooperare. Autoritatea din țara X notifică omologul din țara de origine despre încălcare și cere ca acesta să ia măsuri. Mecanismul cu pricina este însă unul greoi și rar folosit.
Obstacole în aplicarea reglementărilor pentru serviciile neliniare
CSMA a fost conceput pentru a transpune în legislația națională DSMAV (lucru atestat și în raportul UE privind implementarea Acordului de Asociere), inclusiv prin prisma amendamentelor din 2025. În linii mari, legislația media audiovizuală moldovenească este aliniată cadrului european.
Implementarea eficientă a regulilor privind serviciile media audiovizuale implică o serie de obstacole practice și structurale. Mai jos sunt schițate câteva dintre potențialele dificultăți cu care se poate confrunta autoritatea autohtonă de reglementare în domeniul audiovizualului.
Identificarea și evidența furnizorilor neliniari. Deși legea cere notificarea CA înainte de lansare, în practică, neliniarii autohtoni operează fără a se fi înregistrat – asta pentru că, așa cum punctasem mai sus, reglementările ce vizează acești furnizori nu au fost aplicate eficient în practică. În prezent, CA nu dispune de un mecanism automatizat sau, cel puțin, o metodologie de identificare și clasificare a serviciilor media audiovizuale neliniare. Acest obstacol de evidență ar putea fi ameliorat printr-o cartografiere periodică a spațiului online local de către CA sau societatea civilă, pentru a identifica noii (sau chiar vechii) jucători de pe piața media audiovizuală.
Resurse limitate de monitorizare și expertiză. Spre deosebire de televiziuni (unde CA are deja infrastructura de monitorizare – echipamente de înregistrare, personal care vizionează și analizează zilnic emisiuni), pentru online nu există un sistem dedicat. Monitorizarea conținutului neliniar presupune vizionarea manuală a unor materiale la cerere, eventual navigarea pe site-uri, verificarea cataloagelor. Acest lucru consumă timp și este mai greu de sistematizat. Volumul uriaș de conținut online face imposibilă verificarea integrală. Pentru început, așteptarea e că CA va adopta o abordare reactivă, adică va monitoriza conținuturile neliniarilor doar când va avea indicii privind încălcarea reglementărilor legale sau va recepționa petiții. Asta creează riscul ca multe abateri să treacă nesancționate.
Caracterul transfrontalier și extrajurisdicțional al multor servicii media audiovizuale neliniare. În cazul neliniarilor de tip arhive online ale televiziunilor din Republica Moldova („catch-up TV”) problematica jurisdicției și implementării legii este una mai simplă. De cealaltă parte, impunerea unor reguli pentru neliniarii de tip platforme de transmisiune online („streaming”) de filme/seriale este mult mai complicată. Majoritatea platformelor populare (Netflix, YouTube, TikTok etc.) nu sunt companii locale și Republica Moldova nu are pârghii directe asupra lor dacă nu au reprezentanță în țară. De exemplu, dacă pe eventualul „Netflix Moldova” nu ar fi minimumul de 30% conținut european (prin absurd), CA nu prea ar avea cui să aplice amendă (Netflix nu e sub jurisdicția Republicii Moldova). În UE, s-ar adresa autorității din Țările de Jos (unde e stabilit Netflix Europa). Moldova, nefiind parte din mecanism, ar putea doar să facă lobby diplomatic sau, într-un caz extrem, să restricționeze accesul (ceea ce ar fi contrar principiilor liberei circulații a informației).
Încadrarea juridică dificilă a noilor formate. În online apar formate hibride care nu se încadrează ușor în definițiile legale. De exemplu, un canal de YouTube al unui blogger – este acesta un serviciu media audiovizual neliniar (sub responsabilitate editorială)? Poate fi considerat furnizor media orice utilizator cu un canal popular? Directiva și CSMA zic că nu, dacă principalul scop al platformei nu e răspândirea conținutului media, iar responsabilitatea editorială e fragmentată (conținut generat de utilizatori). Totuși, dacă un creator profesionist are un canal online cu conținut periodic, sponsorizat, și practic acționează ca un „post TV” online, unde tragem linia între conținut „user generated” și serviciu media? Cu aceste dileme se confruntă o bună parte dintre autoritățile de reglementare din mai multe state UE, soluția fiind diferită de la caz la caz.
În ansamblu, obstacolele țin atât de aspecte interne (resurse, proceduri), cât și externe (natura Internetului, jurisdicție). Ele explică de ce, până nu demult, eforturile de reglementare a serviciilor media audiovizuale neliniare în Republica Moldova au fost timide. Conștientizarea acestor bariere este însă primul pas pentru a le depăși.
Bune practici internaționale și teme de făcut
Experiența altor țări și recomandările organismelor europene oferă o serie de bune practici ce pot ghida îmbunătățirea reglementării serviciilor neliniare în Republica Moldova.
Elaborarea de ghiduri explicative pentru furnizorii neliniari de video la cerere. După exemplul Coimisiún na Meán în Irlanda (2024), elaborarea unui Ghid oficial dedicat serviciilor media neliniare este extrem de utilă. Un astfel de document, elaborat de CA, ar „traduce” obligațiile legale în termeni practici, oferind exemple concrete despre modul în care neliniarii ar trebui să se conformeze acestor obligații. Ghidul ar servi atât furnizorilor existenți, cât și celor noi, care l-ar consulta când notifică CA. În plus, documentul ar spori vizibilitatea reglementării. Or, mulți nici nu știu că intră sub incidența reglementărilor CSMA.
Cooperare internațională și schimb de informații. O bună practică la nivel european este participarea activă a autorităților în rețele precum ERGA (European Regulators Group for Audiovisual Media) și EPRA (European Platform of Regulatory Authorities). Chiar dacă Republica Moldova nu e stat membru UE, CA este observator în ERGA, fapt care îi facilitează accesul la know-how-ul din domeniu, precum și schimbul de experiență și cooperarea cu omologii din alte țări.
Îmbunătățirea cadrului de monitorizare și raportare pentru conținutul neliniar. Prin efectul amendamentelor aprobate recent la CSMA, autoritatea va trebui să se îngrijească de elaborarea și adoptarea reglementărilor privind conținuturile serviciilor media audiovizuale liniare și neliniare, precum și a metodologiilor de monitorizare a conținuturilor din serviciile neliniare. În contextul actual, este esențială clarificarea prin norme subsecvente (regulamente/ghiduri) a particularităților care cataloghează un furnizor de servicii media audiovizual drept neliniar. Aceste clarificări ar ajuta CA să argumenteze mai ușor încadrările. Bunăoară, să poată spune că un creator profesionist care are un canal online cu conținut periodic, sponsorizat, încadrat într-un catalog de programe și care acționează ca un „post TV” online este un furnizor de servicii media audiovizuale neliniare.
Conștientizarea publicului. Reglementarea are mai mult impact când publicul însuși cere calitate și respectarea regulilor. Prin urmare, este esențială derularea unor campanii de informare a consumatorilor de servicii media audiovizuale despre conceptul serviciilor neliniare și reglementările aplicabile acestora.
Asigurarea resurselor necesare CA pentru domeniul digital. În lipsa resurselor necesare din partea CA, reglementările ce vizează serviciile media audiovizuale neliniare riscă să rămână doar pe hârtie. În context, este necesară sprijinirea CA în dezvoltarea departamentului de monitorizare a neliniarilor (alocarea de buget pentru angajarea/formarea de specialiști IT și analiști, achiziția de instrumente software de monitorizare etc.). De asemenea, este esențială și ajustarea organigramei CA și/sau a grilelor salariale pentru a atrage competențe în domeniul tehnologic.
Reglementarea serviciilor media audiovizuale neliniare în Republica Moldova este încă la început de drum. Deși cadrul legal de bază este stabilit și în mare parte armonizat cu standardele europene, provocarea actuală constă în implementarea efectivă și adaptarea continuă la peisajul media audiovizual. Mediul informațional online, aflat în continuă schimbare, oferă oportunități uriașe pentru valorificarea libertății de exprimare și a schimbului de informații, dar și riscuri în absența unui arbitru care să vegheze că actorii de pe piața informațională respectă regulile de joc. Autoritățile moldovenești au acum șansa – și obligația, în contextul procesului de aderare la UE – să-și consolideze acest rol de arbitru pe piața media audiovizuală prin reguli clare, prin acțiuni consecvente și prin colaborare cu toți actorii implicați. Doar astfel se poate asigura că serviciile media audiovizuale neliniare vor evolua într-un mod care respectă atât libertatea mediului online, cât și drepturile și interesele publicului, la standardele așteptate într-o societate democratică și informată.
Cristina Durnea, juristă, Centrul pentru Jurnalism Independent
Analiza a fost elaborată în cadrul proiectului „Presă rezilientă, alegători informați: protejarea alegerilor din Moldova împotriva dezinformării”, susținut financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în Moldova. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția donatorului.
