Despre valoarea presei libere

Într-o perioadă complicată din perspectiva securității informaționale, dar și pe fundalul ultimelor evenimente politice și economice, libertatea presei este amenințată la nivel mondial. În continuare, jurnaliști și jurnaliste din întreaga lume se confruntă cu presiuni politice din partea guvernelor, constrângeri economice, condiții dificile de muncă, amenințări, atacuri și multe alte provocări. Mai mult, în ultimii 25 de ani, potrivit UNESCO, peste 1.500 de angajați ai breslei au fost uciși în timp ce-și desfășurau activitatea sau pentru munca pe care o făceau. În 2022, acest număr continuă să crească. 

Dar tocmai pentru că trăim în continuare vremuri tulburi, presa liberă are o valoare colosală. De ce? Ne vor răspunde în acest podcast mai mulți experți și jurnaliști media. 

An de an, în luna mai, marcăm la nivel mondial Ziua Libertăţii Presei, un prilej să ne reamintim despre importanţa şi necesitatea respectării libertăţii de exprimare, așa cum este proclamată în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat”.

Ziua Mondială a Libertății Presei își are originile în Africa. Pe 3 mai 1991 a fost adoptată Declaraţia Windhoek privind pluralismul şi independenţa mijloacelor de informare în masă. Documentul a fost rezultatul întrunirii ziariștilor de pe continentul african în cadrul unui seminar organizat de UNESCO şi Organizația Națiunilor Unite (pe scurt, ONU) în capitala Namibiei. Acest text a fost primul dintr-o serie de astfel de declarații în întreaga lume, care afirmau angajamentul comunității internaționale față de libertatea presei. În 1993, această zi a fost proclamată oficial. 

De atunci, multe s-au schimbat în felul cum se face presă, dar cum ne informăm noi, publicul. Mai mult, amestecul de informație și dezinformare a atins noi limite. Totuși, rolul jurnaliștilor a rămas incontestabil indiferent de orice. Ne-o amintește și expertul media Ion Bunduchi: „Doar mass-media este cea care caută, verifică și livrează informație. Astăzi, informație livrează toți, absolut toți, și este normal așa să fie. Doar că există o asemenea meserie cum este jurnalistul. Jurnalistul nu doar livrează informația, ci o colectează și o verifică. Cuvântul-cheie este verifică și doar atunci o livrează. Anume în vremuri tulbure profesionalismul contează cel mai mult. Tocmai atunci când societatea așteaptă răspunsuri la unele întrebări, este bine să dăm răspunsurile sau cel puțin informația care este verificată la veridicitate. Anume în asemenea vremuri omul așteaptă informație. Este avid de informație. Și dacă nu o dă mass-media, o găsește în altă parte: la vecin, prieteni, rude, propagandiști, portavoce. Avem de pierdut toți. Mai ales în timpuri de restriște, mass-media trebuie să rămână în picioare, să facă același lucru pe care îl face întotdeauna. Să demonstreze că este utilă cetățeanului”.

De-a lungul anilor, presa din Republica Moldova a trebuit să lupte pentru a-și câștiga libertatea, remarcă Nadine Gogu, directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent: „În ultimele decenii am avut parte de perioade în care presa de la noi nu a putut fi considerată liberă, pe timpul guvernării comuniste, de exemplu. Apoi, statutul s-a schimbat, presa devenind parțial liberă. Și în ultimii zece ani, ne tot zbatem să creștem, să ajungem alături de statele în care presa este liberă. Nu ne reușește, deocamdată. Aș zice că traseul Republicii Moldova este în formă de zigzag, cu urcușuri și coborâșuri, în funcție de partidele ce au fost la guvernare”. 

Ion Bunduchi: „Nu cred că au dispărut aceste etape, pentru că și libertatea trebuie să ți-o aperi. Libertatea există atât timp cât poți să o aperi și să o menții. Dacă îți pare pară mălăiață, atunci cam de ce ai ține la libertate?! Pericolele pentru drepturile omului vin dinspre guverne. De ce vin? Pentru că de actul guvernării răspunde Guvernul. Au fost timpuri când monopolul asupra informației îl deținea puterea, guvernarea. Demult au trecut aceste timpuri. Libertatea mass-mediei a fost posibilă prin mecanism de autoreglementare pe care să-l respecte toți. Să nu așteptăm să ne facă cineva reguli, haideți să ni le facem singuri, urmând scopul pe care îl are profesia. Dacă mass-media își face de cap, cineva trebuie să o pună la punct. Cine o pune la punct? Cel care este responsabil de actul guvernării. Dar să nu uităm: dacă așteptăm legile, ele pot fi foarte drastice. Noi am avut perioade când defăimarea era pedepsită penal. Slavă domnului, s-au mai schimbat timpurile. Ne-am amintit ce angajamente avem ca țară, fiind membră a Consiliului Europei. Sunt niște standarde, statul are niște îndatoriri pentru a asigura libertatea. A simțit toată lumea că libertatea mass-mediei sau mass-media liberă aduce mai multe beneficii, că între libertate și bunăstare există o legătură directă. Mass-media liberă poate lucra bine sau prost, mass-media controlată nu poate lucra decât prost. Să alegem și vom demonstra că suntem înțelepți”. 

Jurnaliștii mărturisesc că încă luptă ca să poată munci liber, fără constrângeri și amenințări. Potrivit Alinei Radu, directoarea Ziarului de Gardă, accesul îngreunat la datele publice este una dintre provocări: „După atâția ani de disconfort și lupte, vrem imediat să avem tot accesul de care avem nevoie. Deocamdată, accesul este dificil. Pe de o parte, jurnaliștii de investigație încă mai plătesc taxe pentru a avea acces la bazele de date controlate de stat. Noi plătim statului. Pe de altă parte, este încă dificil procesul de obținere a informației, fie prin telefon, nu sunt toate informațiile publicate pe web, iar autoritățile ne cer scrisori. Scrisorile încă sunt examinate, în unele cazuri, destul de mult. Uneori, săptămâni în șir. Toate aceste lucruri considerăm că nu ar mai trebui să aibă loc începând cu luna septembrie 2021, dar ele se mai întâmplă”. 

Și pandemia, și războiul și-au spus cuvântul în felul în care activează mass-media în țara noastră, susține Nadine Gogu: „După doi ani de pandemie, care și-au lăsat amprente pe bugetele redacțiilor, ne-am trezit cu un război în țara vecină, care a redus și mai mult veniturile din reclamă. Plus, redacțiile au trebuit să facă față unui aflux de informație. Mai ales în primele săptămâni de război, să țină în vizor evenimentele. Și să nu țină doar în vizor cu privire la ce se întâmpla, dar și să explice în emisiuni, ediții speciale atunci când era necesar ca oamenii să înțeleagă ce se întâmplă. Respectiv, colegii de la unele media au lucrat non-stop ajungând uneori la epuizare fizică și psihologică. Iar pentru acei colegi care au decis să meargă să reflecte războiul de la fața locului, a însemnat și instruire suplimentară pentru a ști cum să se protejeze și cum să abordeze subiectele sensibile fără ca să instige la ură”. 

Ion Bunduchi îi dă dreptate: „Ne-am trezit că nu avem jurnaliști de război și urma să-i pregătim tare repede. Jurnaliștii să se orienteze și să livreze informații, să ne poată orienta în tumultul acestor evenimente. Aceasta ar fi o provocare inedită, pe care nu am mai avut-o, cu excepția anului 1992 [nr. războiul din regiunea transnistreană]. O altă provocare ar fi sustenabilitatea redacțiilor. Într-o situație în care este război, criză economică, criză energetică, inflație galopantă în toată lumea și la noi, cum să supraviețuiască economic redacțiile? Ce fel de publicitate pe timp de holeră? De unde să aibă acești bani pentru a putea organiza funcționarea de rând cu provocările care țin de pregătirea profesională, de noi abilități, vine și această provocare de unde să găsim bani. Acestea sunt două mari provocări la care mass-media trebuie să facă față”. 

Cel mai proaspăt Indice mondial al libertății presei, lansat de organizația Reporteri fără Frontiere tot pe 3 mai, evidențiază pe de altă parte și efectele dezastruoase ale haosului informațional, generat de un mediu online globalizat și nereglementat, care încurajează răspândirea știrilor false și a propagandei. În viziunea Alinei Radu, una dintre cele mai mari provocări ale anului 2022 rămâne a fi combaterea dezinformării și manipulării: „Modul în care se dezvoltă piața, platformele de informare fac tot mai facil procesul lor de acaparare a oamenilor în informații false. Fac tot mai dificil efortul celor bine intenționați să ajute oamenii să înțeleagă unde este informație falsă și poate să mai și blocheze sau să oprească acest proces. O altă provocare sau problemă ar fi faptul că piața mediatică este destul de distorsionată și rămâne distorsionată la moment. Mă refer la faptul că o mulțime de televiziuni și instituții de presă sunt încă controlate politic, sunt plătite dubios. Acest lucru înseamnă că aceste televiziuni ajung în casele oamenilor cu un mesaj plătit politic. Oamenii îl cred pe bune, uneori. Pe această piață este dificil să te menții dacă ești presă independentă”.

Între timp, sondajele din ultimii 20 de ani arată că încrederea cetățenilor Republicii Moldova în presa pe care o consumă a scăzut simțitor, iar o bună parte din oameni se arată siguri că mass-media din țara noastră nu este liberă. 

Nadine Gogu: „Nu aș căuta vinovați. După mine, tuturor le revine o parte din vină: și guvernanților care au încercat să subordoneze presa publică fără ca să asigure condiții de dezvoltare pentru presa independentă; un rol îi revine și mass-mediei, pentru că au fost și manageri care nu s-au opus și au acceptat să facă jocul guvernării și al politicienilor de-a lungul timpului, dar și a audienței care a continuat să consume produse media chiar și atunci când a înțeles că acestea sunt propagandistice. (…) Pentru a câștiga încrederea publicului, jurnaliștii ar trebui să facă onest meseria, să se detașeze de actori politici, oameni de afaceri cu interese în domeniul politic, să-și cunoască auditoriul și să lucreze pentru el. Iar publicul ar trebui să susțină presa de calitate”. 

Alina Radu: „Oamenii sunt dezamăgiți de presă. Dar haideți să vedem de care presă, pentru că dacă ne uităm peste sondajele de opinie, cele mai populare platforme de presă sunt televiziunile. În mare parte, televiziunile încă aparțin lui Plahotniuc, Dodon și lui Ilan Șor. Deci, dacă oamenii își pierd încrederea în aceste televiziuni, nu este rău. Aceasta este o media compromisă și controlată politic. Dar dacă ne uităm la date, începând cu această pandemie, datele Ziarului de Gardă arată că audiența a crescut constant. Dar nu doar la noi. Și la alte pagini web care sunt independente, audiența a crescut foarte mult. Acum, în acest război, audiența a crescut foarte mult. Am văzut că tot mai mulți oameni au încredere în noi și vor să afle de la noi ce se întâmplă cu acest război. Este și o presiune enormă pe jurnaliști liberi și independenți, pentru că să ai o audiență mai mare înseamnă să fii și mai responsabil să oferi acestor oameni cât mai multe răspunsuri la întrebările pe care le au ei. Nu m-aș lăcomi să mă uit la sondaje să văd că ei se dezamăgesc, pentru că ei se dezamăgesc, probabil, de unele instituții de presă. Iar cele independente, din ceea ce văd eu, câștigă și mai multă încredere”.

Ion Bunduchi: „Dacă încredere nu este, nimic nu este. Dacă nu ai încrederea celor care te privesc, ascultă, atunci dispare motivația existenței tale. La ce bun ar fi?! Că dispare încrederea ori că se diminuează, în ultimii ani, poate pentru că este un semnal pozitiv. În toată lumea, în mass-media încrederea era scăzută și doar la noi (nr. Republica Moldova), decenii la rând, încrederea în mass-media era pe piedestal. De ce zic că poate este un semnal bun? Asta ar indica o înțelegere mai profundă a informației livrată de mass-media de către cetățeni. Gândirea critică – s-ar putea să fie un semnal că ceva cu gândirea critică se întâmplă și crește. Cu atât mai mult, mass-media trebuie să câștige încrederea cetățeanului, care are gândire critică. Asta ar ridica mass-media la un nou nivel calitativ. Este anapoda ca 100% din populație să creadă în mass-media. Mass-media nu este Dumnezeu. Mass-media nu le știe pe toate. Jurnaliștii nu trăiesc în alte realități. Din grabă, din lene, din diferite motive, nu este verificată informația până la capăt și o pune pe conveier. Dacă așa procedează mass-media, dar deseori procedează anume așa, atunci foarte bine ca încrederea în astfel de materiale jurnalistice să fie corespunzătoare. Un cititor pretențios, în sensul bun al cuvântului, responsabilizează jurnalistul ca să livreze produse de calitate. Cetățeanul nu este obligat să cumpere ziarul, dacă acolo nu găsește ceea ce caută. Nu are vreo obligație să urmărească vreun canal TV anume, pentru că are alături încă o mie. Lupta pentru încrederea cetățeanului trebuie să aibă un efect benefic pentru creșterea profesională a mass-mediei”. 

Dragă ascultător, tu câtă încredere ai în ceea ce citești, asculți sau vizionezi zilnic? Crezi că mass-media noastră este suficient de liberă sau dimpotrivă? Ești gata să o susții? Indiferent de răspunsurile pe care le ai, noi te încurajăm să nu te lași dezamăgit, să rămâi avid de informație și să filtrezi tot timpul, indiferent de orice. 

Podcastul cuMINTE este realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent cu sprijinul organizației Black Sea Trust, un proiect al Fondului German Marshall al Statelor Unite. Opiniile exprimate în acest material nu le reprezintă neapărat pe cele ale Black Sea Trust sau ale partenerilor săi.