Poți să inoculezi oamenii împotriva dezinformării înainte ca ei să o vadă?

Te-ai gândit vreodată că ai putea să te protejezi de manipularea onl

ine exact cum te-ai proteja de anumite infecții și boli prin vaccinare? Acest lucru este posibil. Cel puțin asta afirmă un grup de experți în psihologie și sociologie de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie. Într-un studiu publicat recent, specialiștii vorbesc despre teoria inoculării – o modalitate de a dezminți anticipat o informație falsă. Potrivit lor, anume așa poți crea rezistență psihologică împotriva încercărilor de a fi manipulat în mediul online.

 Specialiștii de la Cambridge au proiectat și testat cinci videoclipuri scurte, pe Youtube, care „prelucrează” spectatorii pentru a-i inocula cu tehnici înșelătoare și manipulatoare, folosite pentru a induce în eroare oamenii. Peste un milion de oameni au vizionat aceste videoclipuri, în care este aplicată teoria inoculării. Datorită acestei tehnici de dezmințire anticipată a manipulării, așa cum o mai numesc autorii studiului, videoclipurile nu doar îi ajută pe oameni să identifice dezinformarea în experimente controlate, ci și în lumea reală.

Dragă ascultător, probabil te-am zăpăcit nițel cu această relatare, dar nu până la capăt, pentru că astăzi, la Podcast cuMINTE, discutăm cu unul dintre autorii acestui studiu – Jon Roozenbeek, bursier postdoctoral în psihologie la Universitatea din Cambridge. În acest moment, Jon se află în Londra și discuția noastră are loc în mediul online.

Bună Joh, vă mulțumesc că ați acceptat să discutați cu noi. Pentru început, aș vrea să explicați noțiunea de inoculare, pe care ați descoperit-o, ați observat-o în rezultatul unor analize și studii. Care este explicația? 

Teoria inoculării este un concept din psihologia socială, originar din anii 1960, deci este destul de vechi. Ideea generală este de a nu convinge pe cineva de un anumit lucru, dar de a preveni necesitatea convingerii. Modul în care funcționează inocularea sau, așa cum îi mai zicem noi, dezmințirea anticipată, în esență, este ca un vaccin psihologic. Adică funcționează exact ca un vaccin medical. Atunci când introducem vaccinul, adică virusul mort, în organism se crează anticorpi care, în momentul infectării cu virusul real, se activizează și protejează corpul uman. Un vaccin psihologic funcționează asemănător unui vaccin medical. 

După „administrare”, când expuneți pe cineva unei dezinformări inofensive prin dezmințire anticipată, preveniți oamenii că ei pot fi induși în eroare prin dezinformare, că cineva îi poate manipula. În teorie, dar și vorbind din experiență, oamenii acumulează rezistență împotriva acestei dezinformări. Atunci când cineva încearcă să-i convingă pe oameni că anumite lucruri sunt adevărate, dar de fapt sunt false, atunci persoanele dețin instrumentele necesare pentru a se opune dezinformării. Aceasta este o explicație foarte simplă a modului în care funcționează teoria inoculării. Să vă dau un exemplu. Să zicem, spălarea dinților nu este ceva despre care aveți opinii ferme, adică oamenii de spală pe dinți deoarece presupun că este o idee bună, corect? Totodată, acest lucru înseamnă și că nu v-ați gândit vreodată la motivul pentru care vă spălați pe dinți și acest lucru denotă faptul că sunteți destul de vulnerabili de a fi convinși de o anumită idee. 

Așadar, dacă ceva sună convingător, de exemplu fraza „Dacă vă spălați pe dinți de două ori pe zi, deteriorați smalțul dinților și acest lucru vă face rău. Ar trebui să vă spălați pe dinți mult mai rar”, chiar dacă este un lucru fals, pentru că nu v-ați gândit niciodată la așa ceva, ați putea considera că informația este adevărată. Însă, dacă înainte de a auzi această informație, cineva vă v-ar spune: „Ascultați, cineva ar putea încerca să vă spună că este rău să te speli pe dinți deoarece deteriorează smalțul. Dar acest lucru nu este adevărat, iată motivele…”, atunci, când cineva chiar va încerca să vă spună aceste informații, vă veți gândi mai atent și veți afirma „Păi, am mai auzit-o, dar nu, nu cred așa ceva”. Înțelegeți? Ideea teorii inoculării constă în a reduce probabilitatea convingerii nedorite. 

Pentru a ajuta la contracararea răspândirii rapide a dezinformării online ați dezvoltat un „joc de știri false” în care participanții au sarcina să creeze un articol despre o problemă puternic politizată. Dar cum, mai exact, funcționează inocularea? 

Până în acest moment, noi am creat mai multe intervenții de inoculare. Câteva dintre acestea sunt jocuri, de exemplu Bad News, Harmony Square, Go Viral, care au o durată de timp scurtă și prin intermediul cărora poți afla cum poți fi manipulat online. Acestea sunt jucate în sălile de clasă, de elevi și studenți, ca parte a atelierelor de lucru etc. Am mai creat și alte instrumente, cum ar fi videourile. Am creat filmulețe scurte cu desene animate, care arată cum funcționează dezinformarea. Le-am încărcat și pe Youtube, apar și ca publicitate pe platformele de socializare, astfel ca oamenii care utilizează rețelele sociale să poată vedea unul din aceste videouri. Anume așa țintim direct utilizatorii platformelor de socializare, care se ciocnesc cu dezinformarea online. 

Aceste jocuri și videouri sunt metode utilizate în teoria inoculării și ajută la crearea imunității împotriva manipulării. Ceea ce înseamnă că teoria are efecte și intenții bune? 

Da, are efecte pozitive. Scopul teoriei este destul de limitat, dar este eficient într-o anumită măsură. Fiecare filmuleț video este despre o anumită tehnică de manipulare. De exemplu, un video este despre dihotomie falsă sau dilemă falsă, iar dilema falsă este un raționament greșit. Cum funcționează această tehnică de manipulare? Le dai oamenilor două opțiuni atunci când în realitate sunt mai multe. De exemplu, eu zic „dacă nu ești cu mine, ești împotriva mea”. Ceea ce ar însemna că tu ori poți să mă susții, ori ești dușmanul meu. Ceea ce nu este adevărat, este un raționament greșit, deoarece poți să mă susții și în același timp să mă critici. Corect? Sau poți fi pe o poziție de mijloc între a mă susține și a fi dușmanul meu. Dar, prin intermediul acestei tehnici de manipulare, eu fac în așa fel încât să-ți pară că ai doar două opțiuni. Acesta este un exemplu de dihotomie falsă pe care o vedem permanent online. Astfel, în aceste videouri pe care le creăm, sunt explicate aceste tehnici, cum funcționează și de ce sunt raționamente greșite. De asemenea, explicăm motivele pentru care sunt folosite atât de des în dezinformare. Ulterior, pe baza unei întrebări simple, am verificat dacă cei care au privit video sunt mai buni la identificarea unei dihotomii false în mediile de socializare decât cei care nu au privit video. Și ei sunt mai buni. Rezultatele sondajului nostru arată că o pot face. 

Considerați că inocularea este un instrument mai eficient pentru a combate dezinformarea comparativ cu altele, deja bine cunoscute, cum ar fi verificarea faptelor sau dezmințirea știrilor false?

Mai eficient – nu știu. Eu cred că diferite abordări pot fi eficiente în ceea ce încearcă să realizeze, dar fiecare are limitele sale. Deci, nu cred că inocularea sau dezmințirea anticipată poate neapărat înlocui orice altă intervenție. Eu nu spun să nu mai dezmințim și să facem doar inoculare. Bineînțeles că nu. Cred că verificarea faptelor este o idee excelentă, foarte utilă; educația în sălile de clasă este o idee excelentă, foarte utilăM dar există și inocularea, care la fel merită a fi luată în considerare. De exemplu, Telegram are mult conținut care dezinformează. Ce facem în acest caz? Cred că sunt foarte multe modalități de a aborda această problemă și una dintre ele este inocularea. Dar aș îndemna utilizarea acestei metode cu prudență, ca să nu se promoveze exagerat. 

Teoria inoculării se referă la împuternicirea oamenilor să ia propriile decizii cu privire la ceea ce să creadă. Ar trebui să o folosim în procesul de studiu la universitate, în școli? 

În principiu, da. Educația mediatică, dezmințirea anticipată, dar și alte metode de combatere a știrilor false își au locul în sălile de clasă. Asta dacă există cerere, desigur, dacă oamenii vor să învețe cum funcționează aceste procese. Ele sunt foarte utile. Nu știu dacă videourile sau jocurile pe care le-am creat sunt cele mai bune instrumente în acest sens. Totodată, nu știu dacă profesorii au timp pentru a studia atât de multe lucruri noi. Programul lor este deja foarte încărcat cu ceea ce trebuie să învețe copiii sau studenții, cum ar fi matematica, limbile, multe lucruri. Ar trebui să fim atenți să nu punem prea multe responsabilități pe profesori. 

Credeți că jurnaliștii ar trebui să studieze această teorie pentru o mai bună înțelegere a tehnicilor de manipulare? Sau chiar să o utilizeze în articolele de educație media?

Aveți dreptate. Pentru jurnaliști este bine să știe cum pot fi manipulați, dar și să învețe cum lucrează manipularea, care sunt consecințele etc. Deci, sigur, cred că este util. Dar nu doar pentru jurnaliști, ci și editori, deoarece editorii scriu titlurile. Unele titluri de știri nu sunt scrise bine. Multe dintre titluri sunt create cu scop de „momeală”, sunt amăgitoare, uneori false. Acest lucru, de asemenea, este o problemă, deoarece majoritatea oamenilor citesc doar titluri. Deci, sigur, pentru jurnaliști cu intenții bune, care vor să transmită informații cititorilor, ascultătorilor sau spectatorilor săi, este foarte util. Este adevărat și faptul că nu întotdeauna avem de-a face cu producători de conținut onești. Există oameni care produc conținut nu pentru că vor să transmită informații corecte publicului dar o fac din motive politice sau le pasă doar de bani și aceștia nu vor dori să învețe aceste lucruri, sau poate vor dori, dar din considerente greșite. Dar cei mai mulți dintre jurnaliști nu au asemenea intenții.

Jon, împreună cu un grup de experți ați realizat un studiu dedicat teoriei inoculării. Puteți să ne spuneți mai multe despre acest studiu și concluziile acestuia?

În cadrul studiului am creat cinci video-uri scurte, fiecare cu o durată de circa un minut și jumătate, care inoculează oamenii împotriva unei anumite tehnici de manipulare. Am menționat deja despre dihotomiile false, dar sunt și altele. În cadrul studiului, am avut un grup de oameni care au privit unul dintre aceste materiale video și altul care nu l-a vizionat. Apoi, am evaluat abilitatea ambelor grupuri de a identifica dezinformarea și conținutul manipulator. Am realizat acest studiu online, am plătit oamenilor pentru participare. Am avut un mediu ideal și a funcționat destul de bine. A fost minunat, dar a fost doar pentru a demonstra conceptul. Faptul că rezultatele de laborator arată ceea ce ați așteptat nu spune multe. 

De asemenea, două dintre videourile create le-am plasat și ca publicitate pe YouTube. Scopul acestei acțiuni a fost să vedem dacă rezultatele studiului erau valabile și pentru oamenii care nu au participat în studiu, ci sunt consumatori de conținut pe această platformă. Studiul a funcționat în felul următor: unui grup de oameni acest video le-a fost arătat ca publicitate și am avut și un grup de persoane care nu a văzut publicitatea. Astfel că am avut două grupuri de utilizatori și ambele grupuri, în decursul primelor 24 de ore, au văzut o întrebare care suna în felul următor: „Iată un titlu de știre. Ce tehnică de manipulare a fost folosită în acest titlu, dacă a fost folosită vreuna?” Ei au avut mai multe opțiuni, dintre care una a fost corectă. Ce am vrut să vedem este dacă grupul care a privit video-ul de inoculare va răspunde corect mai des decât grupul de control, deoarece așa am afla dacă informațiile despre manipulare din publicitatea pe care au vizionat-o anterior a fost memorizată și a influențat pozitiv. Iar rezultatul studiului asta a și demonstrat. Chiar și într-un mediu precum YouTube, unde oamenii pot închide sunetul, trece la alt video, pot sări peste publicitate, adică au modalități de a evita intervenția de inoculare în format video – mulți nu au făcut acest pas, dar au privit videourile integral. Vizionarea doar unuia dintre videoclipurile noastre a sporit capacitatea utilizatorilor YouTube de a recunoaște informațiile greșite și este minunat că am aflat acest lucru.

Câte persoane au participat în cadrul studiului?

Am încercat să arătăm publicitatea la cinci milioane de oameni, dintre care un milion au privit-o, și din acel milion circa 22.000 au răspuns la întrebările din sondaj. Deci, în final, eșantionul pentru acest studiu a fost de 22.000 de persoane, ceea ce este mult pentru psihologie, dar, de asemenea, este dificil să faci oamenii să răspundă la astfel de întrebări, nu este deloc ușor.

Cum putem folosi aceste concluzii în sens mai larg, pentru a ajuta la educarea cetățenilor? Și este inocularea o soluție pentru viitor? O putem folosi la scară largă? 

Un lucru important pe care l-am obținut din acest studiu este faptul că am arătat că asemenea videouri scurte sunt destul de eficiente pentru a îmbunătăți abilitatea oamenilor de a recunoaște conținutul manipulator, chiar și pe rețelele sociale. Asta înseamnă că oricine dorește poate folosi videourile pe care le-am creat noi în calitate de publicitate în medii de socializare. Doar că aceste filmulețe sunt în limba engleză, deci nu pot fi folosite în țările în care nu se vorbește engleza. 

Însăși abordarea de a crea videouri proprii și a le transmite ca publicitate TV, în medii de socializare sau oriunde, cred că este un instrument util. Există potențial de a ajunge la un număr mare de oameni. Aceasta este partea benefică. Este acest lucru îndeajuns? Nu, desigur că nu. Sunt necesare și alte soluții.

Credeți că trebuie să continuați implementarea acestui studiu? Poate să încercați să implicați și mai mulți oameni?

Da, mai sunt câteva întrebări la care nu am primit răspuns în timpul studiului. De exemplu, dacă oamenii care au privit publicitatea, videoul creat de noi, și-au schimbat comportamentul. Dacă ei sunt prezenți pe o rețea de socializare și au vizionat videoclipul de inoculare, a redus oare acest lucru cantitatea dezinformării pe care ei le împărtășesc cu alții? Este o întrebare bună, la care eu nu știu răspunsul. Nu este clar. Rămâne o întrebare deschisă. O altă întrebare deschisă – este suficient să privești o singură dată videoul? În caz contrar, ai putea uita informația, așa funcționează memoria, nu? Așadar, de câte ori trebuie să privești acest video pe parcursul unui an ca să nu uiți informația? Putem să numim asta doza de rapel a inoculării. Exact ca la vaccin. Când trebuie să facem acest lucru pentru ca oamenii să nu uite? Și aceasta rămâne o întrebare deschisă. 

Teoria inoculării este eficientă doar pentru a preveni convingerea nedorită. Sperăm, cel puțin într-o situație ideală, ca oamenii care privesc aceste videouri sau folosesc aceste jocuri să poată identifica mai ușor când sunt manipulați. Aceste videouri sunt folositoare, dar nu rezolvă problema. Asta pentru că ele nu te învață cum să verifici faptele ori care sunt sursele de încredere. Jocurile și videourile nu te învață aceste lucruri. Nu afli asta dintr-un singur video scurt. Deci este util, dar limitat. Videourile nu sunt despre ce este adevărat și ce este fals, deoarece este foarte complicat… în multe cazuri nu știi, de fapt, ce este adevărat. Astfel că videourile nu sunt despre asta, dar despre cum poți detecta manipularea, aceasta este esența. Fiecare video a fost despre un anumit tip de manipulare. Nu există doar cinci tehnici de manipulare, ci cu mult mai multe, dar noi am ales cinci. Iată despre ce este fiecare video. Explică cum manipularea funcționează și oferă exemple. Iar exemplele sunt din cultura populară, cum ar fi „Războiul stelelor” sau „Familia Simpson”, nu exemple din politică sau așa ceva. Sunt teme inocente, non-politice.

Ceva ce le este aproape oamenilor, așa e?

Da. Dacă le faci despre politică, oamenii manifestă rezistență, deoarece ar putea spune „De ce vorbiți despre acest politician, care îmi place, și nu despre altul, care nu-mi place?”. Nu acesta este sensul. Sensul este că iată așa poți identifica manipularea, dar nu să discuți despre politică.

Cum credeți, cât de grav este fenomenul dezinformării și știrilor false la nivel mondial și cât de optimist sunteți dacă vom putea reduce acest fenomen în viitorul apropiat sau îndepărtat?

Cred că este o problemă care necesită o atenție mai mare. De asemenea, această problemă este cu mult mai mare în unele țări comparativ cu altele. Cred că în Marea Britanie problema există, desigur, dar este cu mult mai limitată decât în Ucraina. Este indiscutabil faptul că Ucraina este bombardată cu dezinformare, în fiecare zi, și așa se întâmplă de mult timp. În prezent, este cu mult mai rău, dezinformarea este furnizată în măsură mult mai mare de către Rusia. Este foarte important acolo, pe când aici, în Marea Britanie, există polemici, dar ele sunt mai puțin importante, mai puțin presante. În alte țări, dezinformarea în chestiuni de sănătate este o problemă foarte serioasă, legată de COVID, de vaccinuri, de bolile sexual-transmisibile etc. India, de exemplu, este locul unde are loc o dezinformare serioasă în chestiuni de sănătate, e o problemă enormă. Deci, cred că dacă este să privim asupra lumii în general, problema este destul de presantă. Așadar, există o discrepanță în acest sens. 

O putem rezolva? Nu poți rezolva problema furnizării. Nu poți opri oamenii să nu producă dezinformare. Nu cred. Ei vor găsi modalități pentru a răspândi conținut manipulator prin medii de socializare, televiziune sau alte canale, deoarece acest lucru are un beneficiu strategic pentru anumite persoane, comunități. Putem însă să minimizăm furnizarea sau putem face astfel încât furnizarea și crearea dezinformării să fie mai dificilă. Acest lucru este posibil, dar este altceva decât ceea la ce lucrăm noi, și anume dacă se poate reduce cererea sau spori rezistența. Teoretic, cred că există posibilitate. În practică, rămâne să vedem ce înseamnă imunitatea colectivă psihologică, dacă putem să facem oamenii din fiecare țară să fie mai rezistenți la dezinformare. Este o întrebare bună. Eu nu știu răspunsul. Sunt destul de optimist, cred că teoretic este posibil. Nu știu, însă, dacă funcționează. Este dificil.

Jon, îți mulțumesc pentru discuție. Chiar dacă este un subiect nou pentru majoritatea ascultătorilor podcastului nostru, dar și pentru mine, ne-am convins că acest instrument poate să ne ajute și mai mult în lupta cu știrile false și manipularea online. 

Iar pe tine, drag ascultător, te îndemn să filtrezi în continuare cuMINTEa trează! Urmărește-ne pe Google Podcast, Apple Podcas și Soundcloud. 

Podcastul cuMINTE este realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent cu sprijinul organizației Black Sea Trust, un proiect al Fondului German Marshall al Statelor Unite. Opiniile exprimate în acest material nu le reprezintă neapărat pe cele ale Black Sea Trust sau ale partenerilor săi.