La data de 13 mai, portalul Moldova24.online a publicat un material cu titlul: „Doar foamete și deportări. Funcționarii europeni au demonstrat că nu cunosc istoria Moldovei” (în orig. «Только голод и депортации. Еврочиновники показали, что не знают историю Молдовы»). Textul pornește de la declarațiile comisarei europene pentru extindere, Marta Kos, aflată într-o vizită la Chișinău în perioada 8-12 mai, care s-a referit la impactul nefast al trecutului sovietic al țării noastre. Fără a o cita direct, autorii expun comentariile critice ale unui avocat pe marginea afirmațiilor reprezentantei Comisiei Europene.
Încă din titlu, autorii operează cu generalizarea că „funcționarii europeni au demonstrat că nu cunosc istoria Moldovei”. Avocatul citat face mai multe afirmații generalizatoare despre oficialitățile Uniunii Europene, sugerând că aceștia nu cunosc istoria Republicii Moldova deoarece „privesc țara prin prisma pasoviștilor [membrilor Partidului Acțiune și Solidaritate, n.a.]”. Totodată, aceștia sunt caricaturizați printr-o comparație ironică – „șoarecii care continuă să mănânce cactusul” – ceea ce pune întreaga clasă de funcționari europeni într-o postură batjocoritoare. Sursa citată contestă afirmațiile Martei Kos, argumentând despre fabrici și instituții superioare de învățământ deschise în țara noastră în perioada sovietică.
Pentru corectitudine, generalizarea trebuia evitată, iar știrea urma să fie echilibrată și cu alte opinii. În plus, pe lângă faptul că afirmațiile nu sunt contextualizate, autorul nu le-a verificat autenticitatea.
Codul deontologic prevede că „jurnalistul verifică, de regulă, informațiile din cel puțin două surse independente una de alta. Jurnalistul publică doar informațiile pe care, în urma verificărilor, le consideră veridice”. Ghidul de stil cu norme etice pentru jurnaliști prevede că „jurnalismul nu lasă loc pentru speculaţii. Nu există nicio scuză pentru inexactităţi. Pentru a afla adevărul, trebuie cercetate toate informaţiile şi faptele relevante”.
TENTATIVĂ DE SUBSTITUIRE A ADEVĂRULUI ISTORIC
Solicitat de Mediacritica, doctorul în istorie Artur Leșcu de la Comunitatea WatchDog, susține că este vorba de „aceleași narațiuni reluate obsesiv încă din perioada sovietică”.
„Nimic nou. Retorica sovietică din a doua jumătate a secolului al XX-lea este vizibil reciclată: se presupune că Moldova este descrisă ca o regiune primitivă, locuită de «triburi» sălbatice, care au fost «iluminate» de «fratele mai mare», adică de URSS, prin construcția de uzine, fabrici și institute științifice. Această viziune este fundamental greșită. În primul rând, nimeni nu neagă că regimul sovietic a încercat să industrializeze regiunea – o industrializare forțată, de altfel –, dar aceiași sovietici sunt și cei care au organizat deportările, foametea și colectivizarea forțată. Istoria Moldovei în perioada sovietică este mult mai complexă decât o prezintă astăzi propagandiștii proruși”, explică istoricul.
Cu referire la faptele evocate în material, despre fabricile și uzinele construite în perioada sovietică, Artur Leșcu precizează că „acest lucru nu poate justifica sau șterge atrocitățile comise”.
„De altfel, procesul de industrializare a fost însoțit și de o rusificare sistematică a regiunii. Există date documentare clare care arată că în primii ani de după război au fost aduși masiv specialiști și ingineri din alte părți ale URSS. Până în 1959, niciun inginer nu fusese format din rândul localnicilor. Iar în 1977, doar 46% din personal erau moldoveni. Mai mult, acele uzine atât de regretate astăzi de nostalgici erau, în mare parte, rupte de realitățile și nevoile locale. Ele serveau, în esență, economiei planificate de la centru, nu dezvoltării autentice a regiunii. În final, este profund cinic să invoci construcția de fabrici și uzine ca o scuză pentru negarea crimelor regimului sovietic: foametea, deportările, distrugerea elitei locale și a tradițiilor. Acest gen de argument – «dar ne-au construit fabrici»– nu este decât o tentativă banală de a substitui adevărul istoric cu o iluzie convenabilă”, a conchis doctorul în istorie.
