Senzaționalism și detalii ce depășesc interesul public, în relatările despre crima de la Măgdăcești

Sursa: Tv8.md

Crima de la Măgdăcești, în care un bărbat și-ar fi împușcat mortal soția după care s-ar fi sinucis, a fost pe larg mediatizat în presa din Republica Moldova. Deși cazul este unul de evident interes public, modul în care mai multe redacții au ales să prezinte informațiile conține elemente de senzaționalism și detalii ce nu țin de interesul public și pot să afecteze emoțional.

Bunăoară, Realitatea.md a publicat, pe data de 4 septembrie, între altele, articolul cu titlul „«A pus-o cu capul între picioare și a ras-o». Detalii cutremurătoare despre tragedia de la Măgdăcești”, preluând un fragment din declarația unei persoane apropiate familiei. Iar Unimedia.info a publicat, tot pe data de 4 septembrie, materialul „«Nu-i permitea să vorbească nici cu rudele, nu avea prietene»: Dezvăluiri cutremurătoare despre viața Anei, împușcată de soț: Acum o lună el tot purta brățară, dar a găsit-o și a bătut-o”.

Materialele preiau, în mare parte, informații dintr-un reportaj publicat pe canalul de YouTube Life md documentary și reproduc mărturiile unor rude și cunoscuți ai victimei despre presupusele abuzuri fizice, verbale și sexuale la care aceasta ar fi fost supusă de-a lungul anilor.

În cazul Realitatea.md, redacția a ales pentru titlu o descriere explicită a unei presupuse agresiuni: „A pus-o cu capul între picioare și a ras-o”. Informația este atribuită unei persoane apropiate familiei. Titlul pune în prim-plan caracterul șocant al declarației, în detrimentul informațiilor care ar putea avea o relevanță reală pentru interesul public.

Pe 3 septembrie, Unimedia.info a mai publicat câteva materiale de la funeraliile victimei. Unul dintre ele, care titrează: „A plâns și cerul la Măgdăcești: Ana, femeia ucisă de soțul agresor, este petrecută pe ultimul drum”, exploatează durerea umană și vine să mediatizeze excesiv funeraliile victimei. La fel a procedat și site-ul Tv8.md, care a publicat un material însoțit de poze și video de la fața locului.

În același timp, în unul din videourile publicate pe site-ul Tv8.md, cu titlul: „Detalii cu impact emoțional despre crima de la Măgdăcești: Brățara ce trebuia să dea alarma, de negăsit”, reporterul precizează, cu referire la bărbat, că „după câteva pahare date peste cap, a ieșit din beci înarmat”, recurgând la detalii care depășesc limitele interesului public pe marginea cazului.

Totodată, portalul Ea.md scrie pe data de 4 septembrie un text cu titlul: „«I-am spus să divorțeze, nu să o ucidă». Fratele bărbatului din Măgdăcești, despre relația acestuia cu Ana”, care preia un interviu publicat pe canalul de YouTube Primul în Moldova cu fratele bărbatului, iar declarațiile acestuia nu au relevanță reală pentru interesul public.

Codul deontologic al jurnalistului conține o serie de prevederi cu se referă la astfel de cazuri. În primul rând, „jurnalistul nu furnizează publicului detalii morbide ale crimelor, accidentelor și catastrofelor naturale sau detalii privind tehnicile suicidale. Aceleași reguli se aplică și materialelor vizuale (fotografii, materiale video)”. În plus, „jurnalistul tratează cu deosebită acuratețe informația colectată de la persoane în stare de șoc sau persoane neajutorate, asigurându-se că publicarea informației nu va leza drepturile acelor persoane și va încerca să anticipeze eventualele efecte negative asupra lor. (…) Jurnalistul tratează cu deosebită acuratețe informația colectată despre crime, dezastre naturale, accidente și alte cazuri similare în care cineva suferă prejudicii de orice gen, asigurându-se de fiecare dată că publicarea unei atare informații nu va provoca noi suferințe celor prejudiciați sau nevinovați de cele întâmplate”. 

Iar Ghidul de stil cu norme etice sugerează: „Clişeul Cu cât ştirile sângerează mai mult, cu atât se vând mai bine exprimă succint o fixaţie a unor mass-media pe tragedii personale, pierderi, accidente, crime sau acte de violenţă. O întrebare mai veche a unui profesionist media ne ajută să tragem linia dintre ceea ce poate fi publicat şi difuzat în cazul unor fapte de violenţă şi ceea ce nu poate fi prezentat public: Ţi-ar plăcea ca aceste texte şi imagini să fie văzute de copiii tăi în ziar sau la televizor atunci când luaţi împreună micul dejun înainte de şcoală?”.