Realitățile secolului XXI sunt semnificativ diferite de oricare alte timpuri sau perioade istorice. Diferența esențială este marcată de integrarea fulminantă și, se pare, ireversibilă, a lumii digitale în toate sferele vieții sociale. În acest context, un subiect actual și mult dezbătut vizează accesul copiilor la serviciile digitale, reglementările privind consumul mediatic, limitele și libertățile în mediul digital, siguranța și impactul asupra sănătății, în special, a sănătății mintale nu doar a copiilor, dar și a adolescenților, tinerilor, adulților.
Opiniile, nu doar ale specialiștilor din diferite domenii – sănătate, educație, tehnologii, securitate –, dar și ale oficialilor de nivel înalt demonstrează, o dată în plus, lipsa abordării prospective și capacitatea sistemelor de a anticipa efectele digitalizării asupra copiilor. Un exemplu relevant este și propunerea de act legislativ, lansată de președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen, la 17 septembrie 2026 – EU KIDS Act. Protejarea minorilor de serviciile digitale intruzive și sistemele de inteligență artificială riscante devine o preocupare la nivel european. Asta în timp ce Australia este prima țară din lume unde, din 10 decembrie 2025, se pune în aplicare o lege care impiedică minorii sub 16 ani să dețină un cont pe rețele sociale. Acest exemplu este urmat de Franța și de alte state care au inițiat proiecte guvernamentale similare.
Care este situația în Republica Moldova și în ce măsură suntem pregătiți pentru acțiuni potrivite contextului? Am văzut mai mulți oficiali care se expun și atrag atenția asupra necesității unei intervenții prompte, printre care președinta Maia Sandu, miniștrii responsabili de portofoliile de la Educație și Sănătate. Chiar și ușor tardive și reactive, aceste reacții solicită o abordare sistemică și responsabilă. Probabil, ar trebui să pornim de la o conștientizare bazată pe date despre nivelul de cultură informațională și competență media pe care o are populația.
Recent, Centru pentru Jurnalism Independent a lansat studiul „Evaluarea gradului de alfabetizare media în Republica Moldova”, prin care se evaluează indicele alfabetizării media. Multe dintre concluziile studiului pot fi direct coroborate cu eventuale decizii și acțiuni. 69,3% dintre respondenți consideră rețelele sociale drept principala sursă de informare (!). Platformele digitale sunt intens folosite de tineri. Copiii de la 7 la 11 ani consumă, preponderent, conținuturi recreative și educative dedicate copiilor — emisiuni TV, desene animate, cărți audio, aplicații de jocuri și canale video pentru copii.
De la 12 ani, copiii/adolescenții trec spre utilizarea rețelelor sociale, a canalelor de streaming, a site-urilor de știri, blogurilor, podcasturilor și a comunicării în comunități digitale/forumuri. Printre riscurile asociate acestui consum se numără lipsa igienei digitale, manifestat printr-un regim de consum mediatic irațional, dezechilibrat ca timp, riscul hărțuirii online, influența negativă a influencerilor, contactul cu reclame digitale agresive, expunere la manipulare sau dezinformare.
Rețelele sociale au făcut posibilă expunerea copiilor la aceste pericole de la o vârstă precoce și aceasta este o realitate durută.
Un alt aspect care trebuie luat în calcul sunt rezultatele lamentabile obținute de copii la evaluarea PISA 2025, lansată în 2026, care arată clar că distragerea digitală este asociată cu rezultate academice mai slabe. Concluziile subliniază faptul că mai mult de o oră pe zi de utilizare a dispozitivelor digitale pentru divertisment este asociat cu rezultate mai slabe. De menționat că evaluarea a integrat un domeniu nou – Învățarea în lumea digitală – tocmai pentru a urmări evoluția la nivel de competențe și comportament pe acest segment.
Quo vadis, Republica Moldova? Dacă ne aliniem la aceste restricții de a nu avea cont până la 16 ani, în mod cert, putem reduce timpul de expunere a copiilor și să-i protejăm de fenomene nedorite precum cele menționate: hărțuire online, dezinformare, tehnicile de amplificare algoritmică, dar și conținut cu impact negativ, sedentarism cognitiv și cultural. Pe de altă parte, ar trebui să ne amintim că, de regulă, fructul interzis este și cel mai dorit. Cum ne asigurăm că putem verifica exact vârsta copiilor, căci și până acum am avut o limitare de până la 13 ani, și cum știm că acest proces nu aduce și mai mult rău la capitolul protecției datelor cu caracter personal atât a copiilor, cât și a părinților? Cum procedăm cu acei părinți gata ei înșiși să falsifice cu ajutorul AI documente ca să le poată deschide copiilor conturi pe rețele? Interdicția nu este o soluție pentru o lume a democrației!
Suntem, oare, destul de prăgătiți tehnic pentru asta? Este opinia publică pregătită pentru asemenea exerciții? În plus, mă gândesc la miile de copii, așa-numiți „orfani sociali”, a căror comunicare zilnică cu părinții aflați peste hotare la muncă se realizează doar mediat de tehnologii.
Înțelegem că timpul irosit online nu se poate recupera și că acest timp, adeseori, este luat din timpul prețios în care se putea citi o carte, face sport sau comunica. Și totuși, cum ne asigurăm că îngrădirea accesului copiilor nu afectează și anumite beneficii educaționale facilitate de tehnologii și acces la media. Există infinite posibilități de educare și învățare autodidactică grație competenței media. Este important să ne asigurăm că prin aceste restricții nu amplificăm și mai mult inegalitățile sociale – multe platforme oferă conținut educațional în mod gratuit și aceasta este o oportunitate pentru mulți copii și o șansă la o educație mai bună. La fel, să ne amintim că multe dintre serviciile digitale înseamnă și acces la servicii de protecție, referire, siguranță, raportare a diferitor forma de abuz, inclusiv a celor din mediu real.
Convingerea mea este că niciun copil de până la trei ani nu ar trebui să stea cu telefonul în față. Se impun sancțiuni pentru un asemenea tip de comportament parental care constituie tot o formă gravă de neglijență. De asemenea, există platforme sociale care au o reputație proastă – TikTok sau YouTube abundă în conținut îndoielnic, periculos și, probabil, statul ar trebui să paseze responsabilitatea și în raport cu cei care gestionează aceste platforme. În fapt, controlul parental este o opțiune veche, dar pe care mulți părinți nu o valorifică, deci avem și alte probleme de rezolvat, în special cele care vizează gradul de conștientizare și responsabilitatea părinților. În mod cert, se impun acțiuni, dar e necesar să le facem bazându-ne pe date și investind enorm în programe de alfabetizare media și în integrarea educației media în programele de educație parentală.
În concluzie, nu prin interdicții drastice în cheia „Așa trebuie!”, ci doar prin convingere și educație în masă putem face față demn și corect acestor provocări și altora care vor să vină.
Natalia Grîu,
expertă în educație
Comentariul a fost elaborat în cadrul proiectului „Presă rezilientă, alegători informați: protejarea alegerilor din Moldova împotriva dezinformării”, susținut financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în Moldova. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția donatorului.
