Știi deja că, în știri, dar și în alte articole sau produse media, presa trebuie să se conducă de anumite reguli de etică și deontologie. Un jurnalist nu are voie să scrie tot ce crede într-o știre, să acuze, să-și manifeste preferințele. Dar ce se întâmplă pe rețelele sociale? În era social media, există norme de care jurnaliștii trebuie să se conducă și atunci când postează ceva pe feed? Sunt lucruri pe care o redacție n-ar trebui să le facă pe pagina sa oficială de pe Facebook sau Instagram? Cum procedezi atunci când jurnaliști pe care îi urmărești pe Facebook sau altă rețea socială te îndeamnă să votezi un anumit candidat/partid?
Astăzi, la Podcast cuMINTE, ne-am propus să răspundem la aceste întrebări alături de Viorica Budu, cercetătoare în digital media.
Ana Sârbu: În 2020, Centrul pentru Jurnalism Independent a desfășurat mai multe cercetări în care a analizat paginile de Facebook ale mai multor jurnaliști și instituții media ca să le observe comportamentul (din punct de vedere profesional) pe această rețea socială. Nu prea s-au făcut astfel de studii anterior. De ce ar fi necesar să analizăm comportamentul presei pe rețele?
Viorica Budu: În ultimii ani, cum ai spus și tu, în era digitală, jurnalismul online vine cu oportunități, dar și provocări pentru jurnaliști, pentru că rețelele sociale sunt o sursă utilă și gratuită de știri și informații, la care jurnaliștii de multe ori apelează. Sunt o platformă de manifestare a poziției proprii și aici apare o linie blurată: când se încheie activitatea jurnalistică a reporterului sau a angajatului media și când începe manifestarea opiniei proprii a omului și nu a jurnalistului. Eu cred că aici nu există o linie și este foarte complicat pentru jurnaliști să facă o distincție. Respectiv, vedem pe rețelele sociale conturi ale jurnaliștilor cu notorietate și popularitate în rândul internauților, pe care vedem atât poze personale de la nunți, cumetrii, vacanțe, cât și opinii politice – critică la adresa unui politician, susținerea altuia -, ceea ce, cred eu, multă lume o face inconștient, anume din lipsa de înțelegere a felului cum funcționează rețelele sociale, pentru ce ei le folosesc și cred că necesită mai multă analiză și reflecție atât din partea jurnaliștilor – de ce fac ei acest lucru -, cât și din partea celor care monitorizează – cercetătorii medi -, ca să înțelegem cum să regândim scopul și rolul rețelelor sociale în activitatea jurnalistică.
Una dintre monitorizările CJI, despre care spuneam mai devreme, a arătat că unele redacții au favorizat masiv un partid și pe candidatul acestui partid la alegerile prezidențiale din noiembrie 2020. Aș vrea să clarificăm: încalcă normele etice un jurnalist atunci când își expune preferințele politice pe pagina de Facebook sau Instagram?
Rețelele sociale sunt doar un instrument de manifestare fără cenzură sau fără de a fi filtrate de către un editor, respectiv comportamentul tău offline trebuie să corespundă cu comportamentul tău oriunde. Mediul online este doar o reflecție a vieții noastre, este o reflecție a ceea ce suntem noi, nu este paralel, noi suntem conectați, respectiv ceea ce spui tu pe rețele nu este diferit de ceea cum te percepe lumea în afara rețelelor sociale. Respectiv, eu cred că Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova, cât și alte coduri deontologice din întreaga lume se bazează pe anumite criterii și anumite valori comune în care ar fi incluse echitatea, credibilitatea jurnalistului, neutralitatea și de aici vine și dreptul jurnalistului de a monitoriza realitatea și de a fi canalul prin care lumea vede societatea. Neutralitatea și independența politică sunt pilonul de bază, mai ales în preajma alegerilor, atunci când omul de rând își manifestă în mod primordial obligația față de statul în care locuiește. Jurnalistul cred că are rolul central de a păstra acea credibilitate față de audiența sa, respectiv să zici „Votează pe cineva” este deja propagandă. Și am mai zis – obligația jurnalistului este să îndemne omul să voteze, să ajute cetățeanul să conștientizeze rolul de a vota, rolul de cetățean activ, cetățean care înțelege care este situația politică în țară, cetățean care știe cine este un partid politic sau altul, respectiv jurnalistul trebuie să reflecte echidistant și neutru toate partidele politice.
Putem spune că este o continuare a jobului și pe rețelele sociale?
În afară de asta, ce altceva n-ar trebui să facă o instituție media sau un jurnalist pe paginile sale de Facebook, Instagram, Twitter?
Dacă tot suntem în campania electorală, haideți să luăm drept exemplu un mesaj către diasporă: „Înregistrați-vă pe platformă ca să știm care este numărul exact din diasporă”. Cred că este un mesaj pertinent, eu aș încuraja un astfel de mesaj pe paginile sociale ale jurnaliștilor. Un mesaj critic față de un candidat politic, unul prin care se dă de înțeles afilierea sau cel puțin preferințele politice ale jurnaliștilor – un astfel de mesaj aș încuraja să fie lăsat deoparte, aș încuraja mesajele cât mai neutre. Distribuirea știrilor despre candidații politici cred că este încurajată, dar comentariile despre ce a făcut X sau Y sunt greșite. Asta este deja o opinie proprie. Este pe atât complicat, pe cât de simplu să-ți pui întrebarea „de ce fac eu acest lucru”. Sunt de acord cu ceea ce ai zis tu mai devreme, doar că există altă latură, ca să fim corecți, trebuie să valorificăm capacitatea acestor tipuri de conturi publice ale jurnaliștilor în a face bine. Pe lângă politic, mai există și viața de zi cu zi, în care o singură postare de apel la ajutor sau o postare despre un caz sau situație poate să aducă mult mai multă vizibilitate, suport și reacții din partea publicului, respectiv nu e o întrebare despre trebuie sau nu trebuie. Trebuie să ne întrebăm care este scopul, publicând anumite lucruri, și dacă este în concordanță cu valorile etice și deontologice ale breslei jurnalistice, ale instituției media pe care o reprezint și, nu în ultimul rând, ale umanității: deci, suntem noi oameni buni, facem asta cu intenție bună. Uneori, lucrurile chiar se întâmplă cu intenție bună și atunci când ajung pe online au o conotație negativă.
Același lucru este valabil și pentru instituțiile media?
Monitorizând rețelele sociale ale instituțiilor media, cât și pe cele ale jurnaliștilor, văd o delimitare clară dintre ecran și rețelele sociale. Este foarte bine de înțeles că în mediul online contează fiecare vizualizare, click, like și share. Și este o parte importantă pentru că, astfel, instituțiile media își mențin audiența activă, oferă o platformă de interacțiune cu conținutul media pe care-l postează, dar în același timp grila de Facebook nu are limite, respectiv uneori am văzut și postări cu tentă senzaționalistă, care pe sticlă nu ar fi apărut; cu titluri mai jucăușe, dar și mai tendențioase. Respectiv, rețelele sociale sunt un mediu mai libertin și pentru instituțiile media. Cred eu că există metode mai creative de încurajare a audienței online să participe și să fie activă și mă bucur să văd că instituțiile media în ultimii ani au devenit foarte creative și deschise pentru a diversifica conținutul online și pentru a crea o comunitate online, dar în același timp, mai ales în ultimele luni, am văzut titluri pe care niciodată nu am crezut că acea instituție media le va lansa în mediul online, mai ales acolo unde ele circulă foarte rapid și primeam capturi de la prieteni cu titluri fără sens de la instituții media: „Îmi pare foarte rău și am de gând să dau unfollow la această pagină”, ceea ce cred că este de gândit și cred că instituțiile media ar trebui să fie mult mai atente la ceea cum gestionează rețelele sociale, pentru că până la urmă nu toată lumea are televizoare acasă, dar toată lumea are un telefon și toată lumea urmărește pe Facebook o instituție sau alta.
În Republica Moldova nu există prevederi care să interzică expres unei redacții sau unui jurnalist să-și expună preferințele politice pe rețele. Codul deontologic al jurnalistului recomandă respectarea regulilor de etică atât în mediul offline, cât și cel online. Este asta suficient sau ar fi nevoie de ceva mai mult?
Este nevoie de ceva mai mult pentru că mediul online și jurnalismul online, pe cât de similar, pe atât de diferit este. În primul rând, ar trebui să înțelegem câte oportunități există în online și câte provocări, ceea ce, din păcate, mai puțini conștientizează. Codul deontologic este foarte clar și așa ar trebui să fie un cod deontologic, doar că ar trebui să conțină mult mai multe detalii despre ce presupune jurnalismul online. Trebuie să existe o definiție a jurnalismului și jurnalistului online pentru că, totuși, jurnalistul care activează în mediul online uită de elementele de editare și filtrare, pe când în jurnalismul tradițional avem un editor și redactor; ar trebui să conțină linii de ghidare ca să susțină și să încurajeze activitatea jurnalistului în mediul online, și anume ce facem cu rețelele sociale, ce facem cu pârghiile de manifestare a opiniei publice, gen blogurile sau vlogurile. Dacă un jurnalist este afiliat unei instituții media, care este activitatea lui pe lângă această instituție media sau asta este o continuitate a muncii sale. Cred că o detaliere a Codului deontologic al jurnalistului Republicii Moldova la capitolul jurnalismului online ar trebui să vină cu specificarea clară că mediul online este o continuitate a jurnalismului tradițional, deci nu există medii paralele. Nu există jurnalism online sau mediu online, se lucrează împreună, respectiv acele libertăți care se iau din proprie inițiativă pe rețelele sociale care ar afecta imaginea publică a instituției media sau a jurnalistului, pentru că nu poți publica un material în care zici ceva și în timpul tău liber să postezi pe rețele altceva care contrazice ceea ce ai zis tu mai devreme. Cred că ar trebui să vină cu acea încurajare ca jurnaliștii să fie integri indiferent de mediu. Aș zice că delimitarea online-offline este inutilă la moment, pentru că suntem jurnaliști de dimineață până-n seară, la miezul nopții tot jurnalist ești, unul cu responsabilitate atât în mediul online, cât și offline.
Mă mai întreb dacă aceste „limitări” în mediul online pentru jurnaliști reprezintă vreo îngrădire a dreptului la opinie? Și cum să le explicăm jurnaliștilor că e normal să ai o opinie despre orice, dar nu e pertinent să-ți exprimi opiniile despre absolut orice pe rețele, mai ales despre opțiunile de vot?
Exact, pornim de la faptul că deseori noi nu conștientizăm diferența între opinia publică și activitatea profesională. Pe rețelele sociale cred că multe din acele postări ce au fost observate ca având tentă politică pe paginile jurnaliștilor poate nici nu au fost intenționate sau conștientizate până la capăt. Dacă au fost conștientizate, atunci nu a fost conștientizat impactul asupra imaginii instituției la care lucrează, respectiv acest ghid ar fi de foarte mare ajutor ca să stabilească clar relațiile dintre jurnalist și instituția media, ar fi un punct de referință pentru a reduce din postările ce duc la confuzie și pierdere de credibilitate din partea publicului față de jurnaliștii pe care îi urmăresc.
Până la urmă, să înțelegem că munca unui jurnalist nu se încheie nicăieri și niciodată? El trebuie să se conducă la fel și la birou, și după ce iese din birou, și online, și offline? Sau dacă e o zi de weekend sau mă aflu în vacanță pot să fac orice și să postez orice?
Erau câteva studii făcute pe un eșantion de 1.800 de jurnaliști care spuneau că 80% din ceea ce postează pe rețelele sociale este strict opinia personală, respectiv elementul lipsei de obiectivitate persistă la greu pe rețele. Unele instituții, bunăoară The New York Times, au interzis ca jurnaliștii să-și manifeste opinia publică, BBC a interzis ca jurnalistul să-și manifeste preferințele politice. Deci sunt mai multe practici și eu cred că jurnaliștii de la BBC sunt foarte conștienți de regulile interne și de codul lor deontologic, respectiv înțeleg foarte bine care este rolul instrumentelor online de colectare și de manifestare a opiniei personale sau publice. Jurnaliștii din Republica Moldova mai au de lucrat la conștientizarea rolului rețelelor sociale în activitatea profesională și sunt conștientă că noi am apucat pe sărite activitatea profesională în rețelele sociale, cei din vest au o cultură organizațională în ceea ce ține de rețelele și ei vin cu cunoștința asta de ani de zile. Ei au această cultură, noi încă o dezvoltăm.
Cum ziceam mai devreme, jurnalistul poate să devină un influencer în mediul online, mai ales dacă are audiență largă, și cred că este de obligația jurnalistului să conștientizeze puterea de a face bine societății, de a contribui la educare și informare, de a utiliza această forță având la bază aceleași principii – creativitatea, echidistanță – așa cum le are și în jurnalismul tradițional.
Viorica, îți mulțumesc frumos pentru tot ce ne-ai spus astăzi, sunt sigură că ascultătorii podcastului nostru au aflat lucruri noi și utile, mai ales că discuția despre cum se întâmplă anumite lucruri pe social media și cum ar trebui să fie, ce e rău și ce e bine e abia la început și mai avem un drum lung de parcurs – nu doar în Republica Moldova, în toată lumea – până vom ajunge la un mediu virtual „curat”, incluziv și prietenos tuturor.
Iar tu, drag ascultător, indiferent de opiniile politice ale jurnaliștilor pe care îi urmărești, filtrează cuMINTEa trează! Urmărește-ne pe Google Podcasts, Apple Podcasts și SoundCloud.
—————————————–
Podcastul cuMINTE este realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent cu sprijinul Ambasadei Finlandei la București, în cadrul proiectului „Instrumente inovatoare de educație media pentru cetățeni bine informați”.
Ascultă podcastul
-
- Share :