Cazul femeii care a fost stropită cu acid de către soț a fost pe larg mediatizat, iar intervievarea victimei pe patul de spital depășește limitele eticii jurnalistice întrucât este vorba despre revictimizare pe un subiect sensibil, fiind oferite detalii ce nu țin de interesul public și care pot să afecteze emoțional.
Pe data de 21 martie, ProTV Chișinău a difuzat un material în care victima cazului petrecut la Chișinău este intervievată, la spital. Cu referire subiect, reportera care a realizat interviul a scris pe rețelele sociale că „a trebuit să conving medicii să-mi permită să vorbesc, pentru că doamna este la Terapie Intensivă. A trebuit să conving pacienta, victima să-mi permită să discut cu ea. Foarte greu mi-a fost, m-au refuzat de două ori. După care eu iarăși am revenit. Până la urmă mi-a reușit. Sunt mândră de mine. Mă sună colegii de la alte televiziuni. «Natalia, cum? Ni s-a spus că nu se poate.» Dar mi-a reușit și-s mândră de mine”, potrivit Moldova.org.
Codul deontologic conține o serie de prevederi ce se referă la astfel de cazuri: „Jurnalistul tratează cu deosebită acuratețe informația colectată de la persoane în stare de șoc sau persoane neajutorate, asigurându-se că publicarea informației nu va leza drepturile acelor persoane și va încerca să anticipeze eventualele efecte negative asupra lor. (…) Jurnalistul tratează cu deosebită acuratețe informația colectată despre crime, dezastre naturale, accidente și alte cazuri similare în care cineva suferă prejudicii de orice gen, asigurându-se de fiecare dată că publicarea unei atare informații nu va provoca noi suferințe celor prejudiciați sau nevinovați de cele întâmplate. (…) Jurnalistul nu profită de starea de vulnerabilitate a persoanelor și de necunoașterea de către acestea a drepturilor și libertăților lor, precum și nu le încurajează să recurgă la acțiuni umilitoare și care lezează demnitatea umană”.
De asemenea, „jurnalistul va respecta intimitatea persoanelor. (…) El/ea va manifesta o atenție deosebită față de persoanele vulnerabile pe care le intervievează”, prevede actul cu norme deontologice al Federației Internaționale a Jurnaliștilor, în timp ce Regulamentul privind conținuturile audiovizuale, al Consiliului Audiovizualului, stipulează că „în situații de suferință umană, de dezastre naturale, de accidente sau acte de violență trebuie respectată imaginea și demnitatea persoanelor aflate în astfel de situații”.
Iar Ghidul de stil cu norme etice sugerează: „Clişeul Cu cât ştirile sângerează mai mult, cu atât se vând mai bine exprimă succint o fixaţie a unor mass-media pe tragedii personale, pierderi, accidente, crime sau acte de violenţă. O întrebare mai veche a unui profesionist media ne ajută să tragem linia dintre ceea ce poate fi publicat şi difuzat în cazul unor fapte de violenţă şi ceea ce nu poate fi prezentat public: Ţi-ar plăcea ca aceste texte şi imagini să fie văzute de copiii tăi în ziar sau la televizor atunci când luaţi împreună micul dejun înainte de şcoală?”.
Într-o analiză pentru Mediacritica, președinta Consiliului de Presă, Viorica Zaharia, sublinia că „personajele intervievate, chiar dacă sunt adulte și aparent înțeleg că își spun povestea unui public larg, trec de fapt prin episoade de revictimizare, iar de cele mai dese ori problemele despre care vorbesc sunt prezentate drept fapte normale într-o societate, în loc să fie abordate corespunzător de către cel care intervievează”.
