De ce dinozaurii digitali nu-i pot înțelege pe nativii digitali?
Trebuie să acceptăm din start că există o categorie de adulți care consideră că nu au și nu vor avea nevoie niciodată de educație media, că tot de ce au nevoie tinerii – lucruri cu adevărat importante – se învață și așa la școală! Este trist când din această categorie fac parte și pedagogi: educatori, învățători, profesori, manageri. Mai există o altă categorie care acceptă, cu o doză de condescență, că e necesară educația media, dar „mai spre liceu, când înțeleg și elevii lucrurile serioase”.
Între timp, copiii de la grădiniță urmăresc zilnic desene animate, filme, cei de la primar bat noi recorduri în jocuri video sau privesc anost buletinul de știri la TV-ul din bucătărie în timpul cinei, gimnaziștii descoperă tainele iubirii pe rețelele sociale, iar liceiștii fac studii, crează comunități online, fac bussiness și campanii de promovare, cochetând cu bloggingul sau vloggingul. Prăpastia de comunicare dintre generații se cască tot mai adâncă. Adolescenții se refugiază în mediul virtual, în comunicarea mediată de tehnologii. Ușile se închid, podurile se rup, căci momentul începerii educației media este ratat semnificativ.
Prima concluzie: Educația pentru media este parte integrantă a educației ca proces global și are acțiune continuă asupra personalității umane pe tot parcursul vieții.
Educația pentru media este omniprezentă în viața copilului/adolescentului/tânărului
Educația pentru media este parte a noilor educații, un adevărat construct transdisciplinar, în care competențele sociale ale copilului se dezvoltă sinergetic, în cheia capacitării acestuia de a-l învăța să învețe pe tot parcursul vieții, accesând sursele de informare; de a-l învăța să facă alegeri, să acționeze proactiv, să fie rezilient în interacțiunea cu diferite forme și tipuri de informații; de a-l învăța să fie o persoană cu gândire critică și să trăiască alături de alții, să fie parte a unei comunități îmbrățișând și promovând valori. Educația media începe din burtica mamei prin emoțiile trăite de mamă în contact cu bula informațională în care trăiește. Educația media începe din primele zile de viață, fiind omniprezentă prin sunete din lumea copilului: muzica, fundalul sonor generat de radio sau TV. Continuă prin contactul cu primele tehnologii (telefoane smart, planșeta, televizorul), care au un impact agresiv și distructiv asupra psihicului copilului de până la 6 ani. Influența continuă sub diverse forme, la diferite vârste, având impact asupra modului în care copilul percepe lumea din jurul său.
O concluzie filosofică: Media influențează copilul în mod diferit la diferite vârste. Iată de ce Educația pentru media formează competențele „soft” ale copilului. Fericirea și starea de bine a copilului meu depinde și de calitatea mass-mediei cu care interacționează zilnic.
Media sau despre „curriculumul ascuns”
Prima realitate pe care trebuie să o accepte adultul este că TOTUL în jur este INFORMAȚIE. Această informație este un „curriculum ascuns”, promovat ostentativ pe toate căile și mijloacele, fiind aproape de copil prin accesul acestuia la tehnologii și Internet. Chiar și atunci când adulții „cred” că la sigur copilul lor e protejat de dependența de online, de violența psihologică din media, de manipulare, de dezinformare, de sexting, de sextortion sau de zombare informațională grație regulilor „draconice” pe care le-a impus acasă, acesta poate ignora dimensiunea reală a impactului mediilor asupra propriului copil. Da, volens nolens, dacă situația solicită, avem nevoie de managementul responsabil al consumului mediatic al copilului, de aplicarea tehnicilor de control parental și chiar, adeseori, de acces restricționat la Internet sau telefoane.
Concluzia asumată: Media îmi educă copilul – prin consum inteligent de informație, presa poate fi un aliat în educația de calitate, dar și un inamic pe care-l ținem în casele și conștiințele noastre de bună voie și – vorba vine – nesiliți de nimeni!
Media este omniprezentă
O altă realitate demonstrată științific este că, după familie, mediul social și școală, media este al patrulea cel mai puternic factor de formare a copilului. Și asta deoarece media nu e prezentă doar acasă: media este în stradă, în transportul public, la spațiul de joacă, la mall, în parc, la cinematograf, la discotecă sau bibliotecă. Mai mult, media este și la școală și în școală. Media este o „școală invizibilă”. Media este omniprezentă. A ignora influența acestui „curriculum ascuns” asupra formării personalității copilului înseamnă a vedea doar partea de sus a aisbergului și, prin urmare, a omite multipli factori care definesc profilul copilului-absolvent al diferitor trepte de școlaritate.
Și aici o conluzie: Pentru a înțelege cum este influențat copilul și a gestiona eficient aceste fluxuri informaționale este necesar să avem noi, adulți, competență media și să manifestăm gândire critică în raport cu conținuturile la care acceptăm să ne fie expuse odraslele.
Știu ce fel de media are copilul meu în farfurie azi?
Adeseori adulții nu pot explica geneza comportamentului agresiv al copilului sau lipsa lui de interes în comunicarea cu familia sau la școală. Se caută explicații, în mod banal, de la copil, dar răspunsurile sunt, adeseori, în acel magic meniu media pe care copilul îl consumă. În funcție de context, e necesar să adaptăm mesajul educațional pentru copilul consumator de produse media. Este pertinent să ne punem mai multe întrebări și să găsim răspunsuri:
- Ce fel de media consumă copilul meu?
- Ce impact are un anumit conținut media asupra copilului imediat și la o distanță de timp?
- Ce valori promovează un anumit conținut? Sunt valori pe care le împărtășim?
- Este acest conținut potrivit pentru vârsta lui?
Concluzie simplă: Nu obosiți să fiți sceptici când e vorba de educația copilului vostru. Căutați răspuns la toate întrebările pertinente în interesul superior al copilului.
Ce trebuie să știu despre media pentru copii pe timp de război
Informația despre război are un impact puternic asupra echilibrului emoțional al fiecărei persoane. Copii sunt o categorie vulnerabilă pe care interacțiunea cu informația despre război, moarte, suferință, conflict, violență îi poate afecta profund. Pericolul derivă din accesul copilului la diferită informație media, nu întotdeauna de calitate și cu suficientă acuratețe în tratarea subiectului. Întrucât informația este omniprezentă, părintele trebuie să vorbească el însuși cu copilul despre teme delicate, precum războiul, și să facă acest lucru adaptat nivelului de înțelegere conform vârstei.
Există riscul că el oricum va afla de la copiii din ogradă, de la grădiniță sau din buletinul de știri. Va afla de la un emițător străin sau mai îndepărtat. Temele sensibile se comunică însă de persoane care fac parte din grupul de încredere al copilului. În al doilea rând, în mass-media, comunicarea mesajului care se referă la război se codifică pentru mase largi de receptori. În acest profil al receptorului nu figurează și copilul care, în mod firesc, trebuie protejat de orice conținut ce îl poate afecta emoțional. În comunicarea temelor delicate, adultul trebuie să adopte o poziție neutră, evitând transmiterea temerilor și angoaselor personale. Se vor evita cuvintele care au o conotație negativă puternică: război, moarte.
Concluzie dintr-un timp dificil: Războiul poate constitui un context de dezinformare masivă, în care avem nevoie atât de abilități de comunicare asertivă, cât și de competențe de educație media, pentru a asigura analiza critică a conținutului și a preveni interacțiunea copiilor cu anumite informațiii care îi pot afecta.
Propaganda e un „bau-bau” și pentru cei mici
O altă realitate pe care trebuie să o conștientizăm este prezența propagandei ca formă de manipulare și în viața copiilor de la cea mai fragedă vârstă. De exemplu, filmele de animație sunt un puternic vehicul de emoții, cunoștințe, atitudini pe care copilul și le dezvoltă urmărindu-le. Expunerea de durată a copilului la desene animate care promovează violența într-o manieră amuzantă, provocând râsul, îi poate insufla acestuia falsa idee că violența este distractivă.
Vizionarea filmelor de animație sau artistice are un impact puternic în adoptarea de către copii a unor atitudini sau formarea unor opinii. În lipsa unor desene animate care să promoveze competențele civice (dragostea de țară, frumusețea patriei, imaginea familiei, mândria față de trecutul țării, imaginea unor personalități) și urmărind conținuturi străine care promovează valorile altui stat, simboluri specifice altei culturi, copilul este influențat și marcat de o ideologie străină. Înconjurat zilnic de modele străine, în lipsa unui contact cu modelele autohtone, copilul devine produsul mental al propagandei care, picătură cu picătură, zilnic, în mod aprope invizibil îi modelează personalitatea.
Concluzie de final: Impactul media asupra copilului este impresionant și îl poate afecta în egală măsură ca pe adult sau chiar mai mult. Fiecare, indiferent de vârstă, are nevoie de educație media, o competență de viață, pentru a face față influenței fluxului informațional, pentru a-și crea o „umbrelă” din gândire critică și reziliență emoțională.
Natalia Grîu,
expertă media
membră a Consiliului de Presă
Realizarea acestui articol a fost posibilă datorită suportului generos din partea poporului american și cel britanic, prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și al UK. Conținutul acestui material ține de responsabilitatea Centrului pentru Jurnalism Independent și nu reflectă în mod necesar viziunea UK, a USAID sau a Guvernului Statelor Unite ale Americii.
