O ediție a emisiunii „Femeile vorbesc”, difuzată la Jurnal TV pe 4 septembrie, relatează despre drama unei mame dintr-un sat din raionul Strășeni, care și-a pierdut fiica în această vară după ce s-a înecat într-un lac de lângă localitate. Materialul depășește limitele eticii jurnalistice întrucât exploatează durerea umană în cazul unui subiect sensibil și cu detalii ce nu țin de interesul public.
În cadrul ediției, prezentatorul emisiunii intervievează mama fetei decedate. Jurnaliștii au filmat interviurile acasă, la cimitir și la locul tragediei, cerându-i femeii să reproducă ultimele momente petrecute alături de fiica sa și să relateze în detalii despre cele întâmplate. Mai mult, în timpul discuției, jurnalistul adresează întrebări sensibile, insistând pe accentuarea durerii umane: „Cine v-a spus că a murit fetița?”; „Ce a fost atunci în capul dumneavoastră?”; „Ce ați simțit când ați ajuns aici [la locul tragediei, n.a.]?” sau „Acum sunteți la mormântul fetei, ce i-ați spune dacă v-ar auzi?”. Tot la mormânt, prezentatorul o întreabă pe protagonistă: „Sunt momente când, chiar dacă știți că fata este moartă, o așteptați oricum acasă?”, iar într-o altă secvență: „Dumneavoastră sunteți cumva vinovată de moartea Zinei?”.
Pe tot parcursul emisiunii sunt prezente imagini în prim-plan cu femeia plângând în hohote fie la locul tragediei, fie la cimitir, dar și o coloană sonoră ce amplifică durerea mamei.
Codul deontologic prevede că „jurnalistul nu profită de starea de vulnerabilitate a persoanelor și de necunoașterea de către acestea a drepturilor și libertăților lor, precum și nu le încurajează să recurgă la acțiuni umilitoare și care lezează demnitatea umană”. De asemenea, „jurnalistul va respecta intimitatea persoanelor. (…) El/ea va manifesta o atenție deosebită față de persoanele vulnerabile pe care le intervievează”, prevede actul cu norme deontologice al Federației Internaționale a Jurnaliștilor, în timp ce Regulamentul privind conținuturile audiovizuale, al Consiliului Audiovizualului, stipulează că „în situații de suferință umană, de dezastre naturale, de accidente sau acte de violență trebuie respectată imaginea și demnitatea persoanelor aflate în astfel de situații”.
Iar Ghidul de stil cu norme etice sugerează: „Clişeul Cu cât ştirile sângerează mai mult, cu atât se vând mai bine exprimă succint o fixaţie a unor mass-media pe tragedii personale, pierderi, accidente, crime sau acte de violenţă. O întrebare mai veche a unui profesionist media ne ajută să tragem linia dintre ceea ce poate fi publicat şi difuzat în cazul unor fapte de violenţă şi ceea ce nu poate fi prezentat public:Ţi-ar plăcea ca aceste texte şi imagini să fie văzute de copiii tăi în ziar sau la televizor atunci când luaţi împreună micul dejun înainte de şcoală?.
„Este regretabil când jurnaliștii exploatează durerea unui părinte pentru rating”, consideră și Anastasia Nani, directoarea adjunctă a Centrului pentru Jurnalism Independent. „Mass-media ar trebui să se ghideze de normele eticii și a deontologiei profesionale, să producă conținut de interes public. În acest caz, cum poate fi justificat interesul public atunci când întrebi o mamă dacă își așteaptă copilul mort acasă, atunci când îi răscolești sentimentele la locul tragediei și atunci când o lași să plângă necontenit în fața camerei de luat vederi? În calitate de jurnaliști, ar fi bine să ne întrebăm despre impactul materialelor pe care le realizăm. În egală măsură, să nu uităm și de consecințe”, potrivit ei.
