Foc și artificii. Un an nou, dileme vechi

1 ianuarie 2026, ora 11:26. Mă trezesc, deschid telefonul, intru pe Instagram, mă uit cum alții au sărbătorit Revelionul. După câteva minute îmi atrage atenția un reel postat de cineva din New York. Mii de persoane s-au adunat pe malul East River ca să urmărească spectacolul cu foc de artificii de pe Brooklyn Bridge. Toți par entuziasmați, așteaptă momentul magic și cronometrează în glas ultimele secunde ale anului 2025.

Five,
  Four,
    Three,
      Two,
        One!…

Happy New Year! Woohoo!!!

DAR

Spectacolul focurilor de artificii nu începe, nici n-are de unde să înceapă. În schimb focul conștientizării s-a aprins și oamenii s-au prins că a fost o glumă (“We got pranked”). În ajun de Revelion, pe feedul TikTokului american a tot circulat noutatea precum că în noaptea dintre ani pe Brooklyn Bridge va fi un spectacol cu focuri de artificii. Oamenii s-au mobilizat, au venit și au urmărit și (s-)au ciocnit cu dezinformarea un pahar de spumant. 

Unii cred că modul în care întâlnești Revelionul îți rescrie destinul pentru următorul an. Ar fi trist ca miile de persoane de pe malul East River să-și trăiască tot anul 2026 în minciună și în așteptarea a ceva ce pur și simplu n-are cum să existe sau poate, dimpotrivă, acel eveniment o să-i călească și îi va face mai puternici și mai conștienți de ceea ce consumă, urmăresc și trăiesc, pentru că până la urmă o informație neverificată a sculptat destinul a mii de oameni. 

Acest eveniment din New York trezește multe curiozități despre modul în care percepem informația în 2026. Câteva observații personale, care îmi explică de ce lucrurile și evenimentele legate de consumul informațional se petrec atât de natural și de ce unii se lasă prostiți atât de ușor, iar totul este mai simplu decât pare:

• Conform unui articol publicat în National Library of Medicine, 80-90% din informația din mediul înconjurător o recepționăm prin văz;
• Telefonul a devenit o extensie a corpului uman. Teoretic vorbind, deja suntem semirobotizați;
• Diferența dintre TV și telefon este pe cât de banală, pe atât de esențială. Având un dispozitiv mobil, publicul are acces instant și este la câțiva centimetri distanță de idol;
• Pentru că să urmărești conținutul de pe telefon seamănă izbitor de mult cu un apel cu cameră, privitorul își crează indirect o relație cu cel/cea pe care îl/o urmărește. Respectiv, în mod automat, îi oferă un soi de credit de încredere;
• Este mai ușor să consumi experiența cuiva decât să obții informații generale și să-ți trăiești propria experiență.

Gândurile enumerate mai sus nu trebuie să ne sperie. Sunt niște realități, niște instrumente cu care trebuie să știm să operăm. Suntem ființe sociale și este natural să vrem și să înțelegem cum procedează alții în anumite situații, pentru că scenariile cu care ne confruntăm, în starea lor brută, sunt aceleași, ceea ce diferă însă este modul în care operăm cu experiențele proprii. 

La modul practic și la nivel personal, în momentul în care sunt în căutarea unei noi destinații de vacanță, de exemplu, în primă instanță intru pe rețele să văd îndeaproape, cu ochii proprii, unde și ce se mănâncă, ce poate fi vizitat și cum arată în realitate hotelul unde ne putem caza. De ce? Pentru că nimeni nu a eliminat din ecuație componenta de vânzare și marketing, iar pe site-ul restaurantului toată mâncarea pare savuroasă, camerele de hotel sunt impecabil de curate și fețele de pernă imaculate până ajungi (sau nu) să le vezi pe toate live. Iar experiențele oamenilor de pe rețelele sociale vin să ofere încă o perspectivă asupra lucrurilor. Cel puțin așa cred că ar trebui să fie, acesta este avantajul instrumentului pe nume social media.

Matematica este simplă:
informația generală + informația din social media = părere minimă necesară

În caz că excludem vreun termen din această sumă, riscul să fim supuși dezinformării crește. Dacă e să revin la evenimentul din New York, o simplă căutare pe site-ul primăriei al programului pentru Revelion i-ar fi scutit pe mulți de o experiență neplăcută, dar aici deja este vorba de curiozitate, conștientizare și asumare, iar orice informație trebuie tratată cu a pinch of salt, cu alte cuvinte — cu o doză de scepticism, pentru că nu tot ce zboară e foc de artificiu.

Putem să-i acuzăm pe unii de lipsă de conștiență atunci când se informează doar din rețele? Cred că la fel de mult cum putem acuza un struț că nu-i conștient când își bagă capul în nisip. Pentru că este un reflex natural. Atâta timp cât politicienii sunt citați din postările de pe X sau Facebook, unii jurnaliști nu se complică să dea un telefon ca să confirme informații preluate din mediul online, iar alții chiar distribuie falsuri în mod inconștient, fără să-și asume vina, nu putem să le cerem oamenilor să creadă în informații furnizate doar pe canalele oficiale, verificate, pentru că ei nu au nici răbdare și nici timp și poate chiar nici dorință. Tata deseori îmi spune un lucru: „Fiecare trebuie să se ocupe de ceea la ce se pricepe cel mai bine”, iar în contextul în care în interneturi au apărut peste noapte „experți” în medicină, controlul destinului prin energia cosmică, comentatori politici, psihologi și restul meseriilor pentru care este suficient să faci studii în feedul din TikTok, mesajul lui ar trebui să ne pună pe gânduri. De ce oare punem la îndoială termenul de valabilitate a produselor de pe rafturile magazinelor? De ce chiar și la produsele cu inscripția BIO analizăm atent conținutul etichetelor, iar când vine vorba de TikTok, unii dintre noi consumă fast-food informațional fără nicio remușcare? Mai ales când au tentația să distribuie șocul în loc să-l verifice și să-l combată sau, și mai trist, să-l comenteze fără a avea expertiza necesară. Probabil mulți nu simt, nu înțeleg și nu conștientizează riscul de intoxicare cu informație, pentru că nu ți se face brusc rău la stomac, fizic vorbind, dar răul vine. Încet. Sigur. 

Am ajuns să trăim timpuri când educația media este la fel de importantă ca și alte discipline, în care este suficient să cunoști bazele, iar odată cu experiența șlefuiești și acțiunile. Aș vrea să cred că eforturile de astăzi, prin care se încearcă alfabetizarea informațională a elevilor din Moldova, se vor extinde pe termen lung. Să devină o regulă constantă pentru tineri îndemnul „Fii atent ce consumi! Fii atent pe cine urmărești! Fii atent ce distribui!˝. Iar astfel, în zece ani, vom avea o societate mai conștientă, oameni mai informați, greu de manipulat și poate cu un grad de responsabilitate mai mare, cu autocenzură, autocritică și cu discernământ. 

Dilema rețelelor sociale, a informației, a adevărului nu are un capăt definit și probabil ar dura prea mult dezlegarea lui. Într-atât de mult încât răspunsul ar putea să nu mai fie relevant și valabil. Ceea ce pot face eu este să fiu conștient de ceea ce consum și, dacă pot, să atrag atenția celor din jurul meu despre ceea ce consumă și ei. Ca să nu ajungem la alt final de an, tot pe malul East River, și să urmărim în continuare artificiile social media. 

Vlaicu Bunduchi, creator de conținut

Editorialul a fost elaborat în cadrul proiectului „Presă rezilientă, alegători informați: protejarea alegerilor din Moldova împotriva dezinformării”, susținut financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în Moldova. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția donatorului.