Marșul comunității LGBT, la Chișinău: între informare, manipulare și instigare

Foto: Ziua.md

Marșul comunității LGBT, desfășurat la Chișinău pe 15 iunie 2025, în cadrul festivalului Moldova Pride, a fost pe larg reflectat în presă. Unele redacții au recurs însă la limbaj menit să amplifice discursul de ură, la lipsa pluralismului de opinii, absența surselor oficiale sau preluarea exclusivă a viziunilor religioase, fapt ce a contribuit la deformarea percepției publicului despre eveniment și la polarizare socială.

„Rușine în centrul Chișinăului în timpul paradei gay” (în orig. «Позор в центре Кишинёва во время гей-парада»), a titrat clona portalului Kp.md într-un material redactat pe un ton acuzator și plin cu generalizări. Se afirmă că „sub loviturile bastoanelor și pumnilor polițiștilor, au avut de suferit numeroși preoți, părinți cu copii, cetățeni în vârstă – toți cei care nu mai pot tăcea…”. Detaliile sunt formulate ca fapte certe, fără context sau comentarii relevante, inclusiv ale Poliției. 

Sursa reia, cu acest prilej, și narațiunile anti-LGBT despre „distrugerea valorilor”, completând cu judecăți subiective: „Suntem împotriva perversiunii! Suntem împotriva paradei Sodomei și Gomorei în centrul Moldovei”.

Un alt exemplul este cel al site-ului Evedomosti.md, care a publicat un text bazat aproape în întregime pe opiniile clericilor și pe citate extinse din predici religioase. „Sodomia este un păcat, numit urâciune în Scriptură. (…) Această idee anti-creștină duce la distrugerea sufletului.”, „Noi, moldovenii, popor ortodox, nu permitem organizarea paradei gay”, sunt câteva exemple. 

Deși citarea opiniilor religioase este legitimă, lipsa oricărui punct de vedere opus fie din partea organizatorilor marșului, fie a apărătorilor drepturilor omului, scoate în evidență un dezechilibru informațional.

Iar în articolul publicat de Gagauzinfo.md, cu titlul: „Un preot aruncat la pământ: Marșul LGBT din Moldova s-a încheiat cu ciocniri cu poliția” ( în orig. «Священника швырнули на землю: ЛГБТ‑марш в Молдове закончился столкновениями с полицией», redacția preia imagini virale și le prezintă fără nicio explicație oficială. Se afirmă că Poliția a aruncat un preot la pământ și a agresat un tată cu copil. Nu sunt oferite reacții ale organizatorilor, ale Poliției sau mărturii independente.

Astfel de relatări pot contribui la amplificarea discursului de ură la adresa minorităților sexuale, mai ales în lipsa oferirii unui context. Codul deontologic prevede că, „jurnalistul trebuie să facă o distincție clară între fapte și opinii și să nu prezinte opiniile drept fapte”. Iar Ghidul de stil cu norme etice pentru jurnaliștiamintește: „Jurnalismul nu lasă loc pentru speculaţii. Nu există nicio scuză pentru inexactităţi. Pentru a afla adevărul, trebuie cercetate toate informaţiile şi faptele relevante”. 

Cu referire la discursul de ură, Irina Corobcenco, analistă în domeniul combaterii discursului de ură, trăgea, anterior, un semnal de alarmă cu privire la responsabilitatea individuală și colectivă în fața propagării acestui fenomen. În ediția Podcastului cuMINTE din luna mai, experta a formulat mai multe recomandări. 

„Ce trebuie să facem este ca, atunci când suntem martorii unui asemenea discurs, să nu îl dăm mai departe”, a subliniat Irina Corobcenco în cadrul podcastului. Indiferent de intenție, fie că ne exprimăm acordul ori dezacordul, simpla distribuire a conținutului bazat pe ură contribuie la amplificarea și normalizarea acestuia în spațiul public, a precizat experta.