Din octombrie 2020, Centrul pentru Jurnalism Independent din Moldova monitorizează la fiecare jumătate de an zeci de portaluri informaționale din Republica Moldova, analizând inclusiv calitatea știrilor pe care le publică. Am pornit acest exercițiu cu scopul de a-i ajuta pe consumatorii de media să navigheze mai ușor prin multitudinea de informații pe care le oferă zi de zi numeroase site-uri, ghidând astfel cititorii ca să înțeleagă câtă încredere pot avea într-o anumită instituție media online.
În acest an, CJI a efectuat două runde de monitorizări, iar cea mai recentă – din septembrie, când a fost actualizat gradul de credibilitate a 40 de portaluri – s-a lăsat, din nou, cu mai multe concluzii despre calitatea presei online din Moldova. Țin să precizez că am avut în vizor presa online, adică site-uri de știri, nu posturi de televiziune/ziare/radio. Chiar dacă sunt conținuturi produse sub aceeași umbrelă, știrile de la TV și cele publicate pe site-ul deținut de același post TV sunt adesea diferite. Și mai țin să accentuez că am monitorizat doar știri, adică nu emisiuni, editoriale, reportaje, investigații jurnalistice etc. Iată de ce pe Media Radar se regăsesc anumite instituții media, iar altele nu.
Atunci când ne gândim la cum anume ar trebui evaluat un site de știri pentru a ajunge la concluzia cât de credibil sau mai puțin credibil este, ne referim la mai multe criterii. Toate sunt descrise în metodologia publicată pe Media Radar. Patru dintre ele țin de niște atribute esențiale pentru orice site gestionat de o redacție de știri, care-și face munca cu bună-credință:
- prezența datelor de contact;
- o politică editorială făcută publică;
- semnarea de către redacție a Codului deontologic;
- un site pe care se poate naviga cu ușurință.
Citisem, între altele, comentarii precum că prezența acestora ar fi mai degrabă o formalitate. Dar e mai mult de atât, e imaginea instituției media, e primul aspect pe care îl judeci înainte de a intra în esența conținuturilor, e indicele transparenței redacției și, dincolo de toate, e respectul pe care îl manifești în raport cu audiența. Oricărui cetățean care accesează o sursă web trebuie să-i fie clar din start și fără prea mult efort cine stă în spatele informațiilor care i se propun, ce viziune și orientare au aceste persoane, care le sunt valorile, căror criterii și standarde profesionale se aliniază.
Odată ce am clarificat aceste patru aspecte, purcedem la judecarea calității textelor.
CALITATEA vs FENOMENUL COPY-PASTE
Criteriul calității este cel mai „greu” și „cântărește” cât toate celelalte la un loc, pentru că misiunea primară a mass-mediei este să informeze corect, respectând rigorile legale și deontologice. Dacă este urmărit alt scop, atunci portalul mai degrabă caută să manipuleze utilizatorul. Între rigorile la care ne referim se numără bunăoară faptul dacă informația din știre este de interes public și dacă este actuală, adică nu relatează despre ceva ce s-a întâmplat acum trei ani (da, am văzut și astfel de știri).
Totodată, ne interesează la ce surse face referire jurnalistul atunci când transmite o informație. La modul ideal, sursele citate trebuie să fie diverse, reale, credibile, concrete și relevante subiectului și mai ales să reprezinte ambele părți atunci când știrea relatează despre un subiect conflictual. Foarte multe știri în prezent sunt scrise dintr-o singură sursă, lipsește diversitatea și contextul. În unele cazuri, sursele în general nu există, ceea ce duce la depunctare maximă, sau se face trimitere la persoane anonime, fapt care este justificat doar rareori, când sursele comunică informații sensibile și solicită respectarea protecției anonimatului. Dar acesta nu este cazul celor mai multe dintre știrile publicate zilnic.
O știre credibilă mai înseamnă și una scrisă cu acuratețe, adică datele trebuie să fie exacte, iar titlul și imaginile inserate să corespundă conținutului. În plus, este esențială respectarea principiilor deontologice ce se referă la imparțialitate și nepărtinire: faptele expuse trebuie să fie separate de opiniile personale ale autorului; din știre trebuie să lipsească complet adjectivele, aprecierile și etichetele; subiectul trebuie abordat și scris maxim obiectiv, neutru, echilibrat. Realitatea arată că o parte dintre portalurile pe care le monitorizăm periodic deviază de la normele etice și deontologice și recurg la tehnici de manipulare sau comit abateri.
Un ultim criteriu relevant la capitolul calitate – și probabil cel mai grăitor după cea mai recentă rundă de evaluare a portalurilor – ține de paternitatea textelor. Simplu spus, asta înseamnă că„eu, jurnalistul X, sau eu, portalul Y, am scris textul Z, dreptul de autor asupra acestuia îmi aparține, este efortul meu jurnalistic”. În cazul exercițiului din septembrie, am analizat mii de știri și am căutat să vedem dacă sursa de pe care le accesam este și cea care le-a creat sau doar le-a preluat din altă parte, iar concluzia la care am ajuns este că fenomenul copy-paste a luat amploare. Redacțiile preiau masiv știrile una de la alta, de multe ori integral și cu același titlu chiar, și, mai grav, fără să indice sursa din care au preluat (adică au furat). Asta chiar dacă pe mai multe dintre site-urile de știri din Republica Moldova este scris despre dreptul de a prelua texte într-o anumită limită de caractere și doar cu indicarea sursei.
Un alt fenomen vizează comunicatele partidelor sau comunicările comerciale, publicate integral la aceleași rubrici, de rând cu alte știri, fără a fi marcate drept publicitate politică sau comercială. Acest detaliu trădează din start lipsa independenței instituției media. Mai sunt și comunicatele de presă de la instituțiile de stat. La prima vedere, s-ar părea că poate ar fi loc pentru mai multă „indulgență” în cazul preluării acestora – e vorba de un bun public până la urmă. Doar că nu trebuie să uităm că jurnaliștii scriu știri, iar comunicatele vin de la serviciile de presă, or o instituție media nu este un serviciu de presă, iar copierea unui comunicat și publicarea acestuia ca și cum ar fi o știre proprie, fără indicarea sursei primare și fără niciun efort jurnalistic suplimentar nu reprezintă întocmai misiunea presei. Și nici postările de pe Facebook ale diferitor persoane, copiate integral cu un titlu adăugat nu înseamnă un produs jurnalistic de calitate.
Astfel, monitorizarea celor mai multor platforme incluse pe Media Radar scoate în evidență o lipsă acută a diversității și pluralismului mediatic. Pare că în redacții a dispărut obișnuița jurnaliștilor de a pune mâna pe telefon și a verifica o anumită informație, de a verifica informațiile și cu alte surse, de a pune o întrebare în plus pentru a afla mai multe detalii, de a ieși în teren ca să revină cu subiecte exclusive.
Bineînțeles, unii manageri media au argumentele lor cu privire la această realitate. Unele sunt pertinente, bunăoară criza tot mai acută de resurse umane. Jurnaliști buni lipsesc, reporterii sunt căutați „cu lumânarea”, este foarte greu să-i găsești și mai ales să-i motivezi să rămână pe termen lung. În plus, o redacție mare, care să ofere un produs complex costă. Aceste explicații, de rând cu multe altele, rămân a fi subiectul altor analize, discuții publice și dezbateri. Acum însă e cert că de pierdut au consumatorii de media. O știre pe care o găsești scrisă la fel pe 40 de site-uri nu contribuie la dezvoltarea gândirii critice, iar rezultatul pe termen lung ar trebui să fie o preocupare urgentă a presei, indiferent de problemele cu care se confruntă pe interior.
Victoria Dodon
Realizarea acestui comentariu a fost posibilă datorită suportului generos din partea poporului american și britanic prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și Ambasadei Marii Britanii la Chișinău. Conținutul acestui material ține de responsabilitatea Centrului pentru Jurnalism Independent și nu reflectă în mod necesar viziunea Regatului Unit, USAID sau a Guvernului Statelor Unite.
