Te-ai gândit vreodată că anumite știri se scriu și se publică doar pentru a distrage atenția de la evenimentele importante ce au loc în țară sau peste hotare? Ca să diminueze, de exemplu, importanța unui conflict militar sau aprobarea unui proiect de lege?
Astfel de trucuri sunt utilizate de persoane publice sau, bunăoară, de unele instituții media afiliate politic, pentru a scoate din vizorul public anumite decizii, acțiuni sau informații. Acest lucru, evident, se face intenționat și este cunoscut mai mult în spațiul nostru drept „infoșum”, termen din limba rusă, echivalentul „zgomotului informațional” în română sau „bullshit”-ului, în limba engleză. Anume despre asta îți povestesc astăzi.
Pentru început, să-ți explic cum a apărut fenomenul și care este legătura lui cu apariția surselor de informare în masă. Potrivit expertului media Oleg Khomenok, din Ucraina, zgomotul informațional a luat naștere odată cu apariția propagandei.
„Din punctul meu de vedere, la începutul secolului XX, una dintre sursele care răspândea zgomot informațional era radioul. Invenția lui a influențat mult atitudinea oamenilor față de informațiile pe care le recepționau. În acea perioadă, majoritatea locuitorilor pământului nu știau să citească, adică nu erau alfabetizați, iar radioul a fost și rămâne o sursă de informare pentru care nu este necesar să poți citi. Totodată, este și cel mai puternic manipulator, deoarece creează efectul prezenței și face posibilă manipularea. Înainte de asta, desigur, exista propagandă, deoarece existau publicații în masă. Factorul principal a fost inventarea unei prese de tipar rotativ, care a făcut posibilă tipărirea a sute de mii de exemplare pe oră, iar acest lucru se aplica nu numai ziarelor, dar și pliantelor, și altor instrumente de propagandă, care, printre altele, conțineau și acest zgomot informațional. Aș spune că tocmai odată cu apariția surselor de informare în masă a apărut și zgomotul informațional”.
Zgomotul informațional nu înseamnă știri false – poate fi vorba de un eveniment real sau o declarație actuală, dar cărora li se dă o mult prea mare importanță sau semnificație, în detrimentul altor evenimente care sunt cu adevărat „arzătoare”. Știrile care „fac zgomot” nu ne afectează în vreun fel viața. În schimb, ne pot debusola – putem astfel să deviem ușor de la informațiile ce ar trebui să ne intereseze primordial și cele care contează în primul rând. Dacă te întrebi de ce la noi este mai popular termenul în limba rusă, „infoșum”, asta e pentru că un astfel de conținut este promovat în mod activ de presa pro-Kremlin, de la Moscova, mai ales în situația războiului din Ucraina.
Expertul media Roman Kifliuk, din țara vecină, consilier în cadrul organizației International Media Support, susține că zgomotul informațional este un mijloc de manipulare.
„Infoșumul ar fi undeva la mijloc între adevăr și dezinformare. Este folosit, în general, pentru a distrage atenția publicului de la unele informații importante sau de la un eveniment important, căruia, în principiu, publicul ar fi trebuit să-i acorde atenție în primul rând. Iar infoșumul este folosit pentru a distrage atenția publicului de la această informație importantă. Acest truc este utilizat la diferite niveluri. Poate fi utilizat și la nivel local. De exemplu, dacă primăria va lua o decizie scandaloasă, poate lansa un fel de infoșum, o distragere a atenției, pentru ca oamenii să aibă subiect de discuție, ceartă și să nu aibă timp să analizeze decizia scandaloasă. De asemenea, infoșumul poate fi folosit la nivel guvernamental, cu același scop. Spre exemplu, dacă unul dintre deputații partidului aflat la guvernare a fost surprins luând mită, se va lansa infoșum pentru a distrage atenția publicului și a oamenilor de la această știre de rezonanță”.
Surpriză sau ba, avem mult zgomot informațional și în Moldova. O confirmă inclusiv președinta Consiliului de Presă, Viorica Zaharia.
„În spațiul informațional al Republicii Moldova suntem martorii unor fenomene care pot fi încadrate în conceptul de infoșum deja de vreo 10 ani, cred. Noi ne-am obișnuit deja cu asta și, cel puțin în dezbateri verbale, operăm cu noțiunile de zgomot informațional sau de gunoi informațional. Ne referim la așa-numitele știri sau informații care vin să umbrească importanța informației cu adevărat relevante și de interes public. Dacă portalurile sau media de clickbait, care aleargă după audiență cu orice preț, practică asta în mod obișnuit ca strategie de piață, atunci media care urmărește scopuri propagandistice (de regulă, pro-Est, pro-Rusia), o face intenționat și cu obiective clare”.
Potrivit expertei media, zgomotul informațional poate avea drept scop inclusiv dezinformarea cetățenilor. „Primul exemplu care îmi vine în minte este o știre citită, recent, pe Komsomolskaia Pravda, în care se spune că Alla Pugaciova, interpreta din Rusia, de fapt nu mai are nicio valoare, că ea de 100 de ani nu mai cântă și nu mai susține concerte de mult timp. Părerea aparține unui critic de muzică din Rusia și este citat de către Komsomolskaia Pravda. Știind contextul, și anume că recent artista a făcut declarații împotriva Kremlinului și a și plecat din Rusia, îmi dau seama imediat ce scop se urmărește cu o astfel de știre. Se dorește discreditarea interpretei ca fiind o persoană ce nu merită atenție. Este o tehnică obișnuită utilizată în dezinformare. În același timp, știrea se încadrează în acel bullshit informațional, unde autorul se preocupă foarte puțin de adevăr, urmărind doar să convingă. O astfel de știre și poate, și nu poate fi dezmințită. Ori, cât înseamnă 100 de ani cât nu a cântat Alla Pugaciova în accepția acestui critic muzical? Noi nu putem presupune. Eu, de exemplu, am căutat pe Google când ultima dată Pugaciova a susținut concerte și am văzut că ea ar fi avut concerte în 2019. Bun, dar de fapt nu cred că o astfel de știre merită atenția fact checkerilor, întrucât, mă rog, ea nu este atât de importantă și nu schimbă viața nimănui până la urmă. Dar scopul știrea asta și l-a atins – a acoperit o anumită nișă informațională, a făcut ceva zgomot, a mai răspândit ceva dezinformare despre Pugaciova, exact acum când puterii de la Kremlin îi convine ca interpreta să fie discreditată și redusă la cineva neimportant. Deci, prin exemplul ăsta am vrut să vă arăt că avem în presa de proastă calitate din Republica Moldova elemente de infoșum și nu sunt puține”.
Dar, atenție, uneori nu e despre dezinformare. Unii jurnaliști nu prea pretențioși vor doar să obțină trafic prin orice mijloace și chiar nu le pasă dacă sunt știri reale sau… mai puțin.
„Există două puncte legate de zgomotul informațional. În primul rând, aceasta este diseminarea deliberată a unei cantități mari de informații pentru a provoca o supraîncărcare informațională în societate, în public, iar oamenii nu au acordat atenție sau nu au putut determina care este cel mai important eveniment pe agenda informațională a zilei. Iar a doua este diseminarea de informații care în mod intenționat atrage atenția oamenilor asupra unor știri mai puțin importante, scandaloase, care abate din nou atenția de la lucruri importante. Acestea sunt elemente ale războiului informațional. De fapt, aici poate exista atât dezinformarea, adică diseminarea deliberată a informațiilor false care este dăunătoare, cât și diseminarea informației, care este secundară, dar provoacă o anumită reacție emoțională în rândul oamenilor. Provoacă anumite sentimente sau pur și simplu atrage atenția prin neobișnuința sa, faima personajelor implicate în evenimentul care este aruncat în societate”, ne explică Oleg Khomenok.
Îl completează și Roman Kifliuk: „Acum există mult zgomot informațional între state, în special despre evenimentele din Ucraina. De exemplu, Ucraina a provocat pagube mari mândriei rușilor, cum ar fi cu podul Kerci sau atunci când a eliberat foarte repede aproape întregul teritoriul din regiunea Harkov. Atunci când ucrainenii au întors Hersonul, pentru a distrage atenția publicului lor de la o înfrângere atât de puternică, rușii au lansat o mulțime de informații de tip zgomot în câmpul lor de informare”.
„Zgomotul informațional aruncat în spațiul informațional al Ucrainei este pregătit destul de bine. Dintre exemple, ceea ce îmi vine acum în minte este știrea despre fiul lui Oleg Gazmanov, care a deschis o pizzerie undeva în SUA și că ar fi fost bătut acolo pentru că a afișat sloganuri antiucrainene. A fost destul de evident că este infoșum, al cărui scop a fost să creeze un val de reacții și care să distragă atenția oamenilor de la ceea ce se întâmplă în timpul războiului dintre Rusia și Ucraina. Aceste informații nu au reprezentat vreo valoare politică sau strategică mare, dar au fost distribuite intens pe rețelele sociale. Au câștigat o popularitate atât de mare încât știrea că Hersonul a fost reîntors Ucrainei s-a pierdut în spațiul informațional”, mai adaugă Oleg Khomenok.
Totuși, cum și când putem distinge că o anumite informație este nimic mai mult decât zgomot? Iată ce ne recomandă specialiștii media.
Roman Kifliuk: „În primul rând, să puneți la îndoială orice informație, să vă puneți întrebarea cine beneficiază de pe urma acestei informații. Dacă aceste informații sunt prea multe și se revarsă din aproape fiecare televizor, trebuie să vă întrebați de ce mă abundă anume pe mine. Cel mai probabil, dacă aceste informații sunt prea multe, probabil sunt benefice cuiva și este deosebit de important să-ți dezvolți propria gândire critică pentru a privi în culisele acestui vorba de zgomot informațional și pentru a vedea principalul lucru care este ascuns. Poate există un eveniment sau o anumită informație care se află în câmpul informațional, dar vor să-l ascundă. Este foarte important să ne angajăm în alfabetizarea media, în special a copiilor, astfel încât atunci când vor crește, aceștia să facă față cu ușurință unei astfel de amenințări, deoarece infoșumul este rău pe de o parte, dar tăcerea informațională este și mai gravă – când un eveniment important are loc în țară sau în oraș și nimeni nu spune nimic despre el”.
Oleg Khomenok: „Dacă te uiți îndeaproape la exemplele de zgomot informațional care au devenit recent cunoscute, de regulă, acestea sunt știri în care există un personaj celebru (personaje publice, vedete și așa mai departe). Ele provoacă o anumită reacție emoțională, fie furie, fie bucurie, fie frică. Și destul de des, când este vorba de războiul dintre Ucraina și Rusia, astfel de știri sunt pregătite în Rusia și poți observa probleme cu traducerea, foarte des propagandiștii ruși folosesc Google Translate pentru munca lor, care se traduce complet inadecvat. Oamenii trebuie să acorde atenție detaliilor, să se uite la ce fel de reacție provoacă acest mesaj în ei, să se uite cine este sursa acestui mesaj sau ce media este sursa primară a acestui mesaj. Dacă există o imagine sau o fotografie acolo, este logic să vedeți dacă această imagine a mai apărut pe Google și poate acum această imagine a fost publicată din nou. De multe ori, există fotografii care provoacă o reacție emoțională și care nu au legătură cu evenimentul căruia au fost atribuite”.
Prietene, sper că acum ai o înțelegere mai bună a termenului de zgomot informațional și vei ști ce atitudine să ai atunci când auzi de „infoșum” în jurul tău. Filtrează cuMINTEa trează. Urmărește-ne în continuare pe site-ul Mediacritica.md, pe Google Podcasts, Apple Podcasts și Soundcloud.
Podcastul cuMINTE este realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent cu sprijinul Institutului pentru Raportare despre Război și Pace (IWPR) în cadrul proiectului „Promovarea educației media în rândul cetățenilor prin conținut media de calitate”, implementat de CJI in perioada noiembrie 2022- martie 2023. Opiniile exprimate în acest material nu reprezintă neapărat cele ale IWPR sau ale partenerilor săi.
Ascultă podcastul
-
- Share :
