Vara acestui an a fost declarată oficial cea mai fierbinte vară înregistrată pe Pământ de la începutul măsurătorilor, adică din anii 1800, potrivit oamenilor de știință de la Institutul Goddard de Studii Spațiale al NASA. În timp ce încălzirea globală se face tot mai simțită, crește și dezinformarea cu privire la schimbările climatice, potrivit ultimelor date publicate de European Digital Media Observatory. Lupta cu falsurile devine, însă, tot mai complicată.
Te salut, drag ascultător al Podcastului cuMINTE, sunt Ana Sârbu și în această ediție vorbim despre dezinformarea în contextul schimbărilor climatice, mituri și teorii ale conspirației. Alături de mine se află jurnalista de mediu Lilia Curchi și Elena Tacu, coordonatoare de proiect în cadrul organizației neguvernamentale „EcoVisio”.
Ana Sârbu: În timp ce studiile arată că există încălzire globală, pe Internet lucrurile arată altfel. Ați văzut probabil și voi. Citez un mesaj atașat la un video în care apare un elicopter ce zboară deasupra unei păduri incendiate: „Incendiază pădurile intenționat. Nu există încălzire globală”. Ce este asta? Ați văzut și voi astfel de mesaje în mediul online?
Elena Tacu: Este vorba de dezinformare, mie îmi place că engleza permite și termenii de „misinformation” și „disinformation” – dezinformare intenționată și neintenționată. Despre care este vorba în aceste mesaje? Nu putem ști, poate nici nu contează. Ideea este că atunci când avem probleme complexe cu care se confruntă întreaga noastră planetă, mereu va fi o parte din oameni care, din anumite motive, nu își doresc să creadă în așa ceva. Poate pentru că este dificil emoțional, psihologic, uneori și ideologiile care deja sunt în creierul nostru, la fel, influențează felul în care noi percepem anumite chestii. Schimbările climatice sunt o problemă enormă și creierul nostru nu a evoluat ca să rezolve probleme complexe sau ca să le înțeleagă. Astfel, este mult mai simplu să crezi că stă în spate cineva care dă foc la păduri, decât să-ți imaginezi că activitatea noastră economică, bazată pe combustibil fosil, atunci când noi o trăim într-un ritm capitalist, emitem CO2, se creează gaze cu emisii de seră, se păstrează căldura și se încălzește planeta, se schimbă clima. Aceste fenomene sunt destul de complexe și am impresia că oamenii au, într-adevăr, dificultatea de a înțelege ce se întâmplă. În plus, eșuează sistemul educațional. Dacă te apropii de cineva care este în școală să îți explice ce e aceasta gravitația, va avea probleme să o facă. Noi facem seminare, inclusiv cu profesorii de geografie, și se întâmplă uneori că explicațiile pe care ei le dau nu sunt clare și uneori nu chiar corecte. Acest lucru se întâmplă și din cauza că schimbările climatice sunt un subiect emoțional puternic, pentru că, de fapt, noi spunem că avem zece ani ca să schimbăm stilul nostru de viață și mai spunem că stilul de până acum este responsabil de ceea ce avem noi astăzi și de ceea ce vom avea în următorii 5, 10, 20, 100 de ani și asta este strașnic. Emoțional este greu să ai așa ceva și, respectiv, oamenii apelează inconștient la alte fenomene, alte procese, alte răspunsuri, argumente.
Lilia Curchi: Continuând ceea ce a spus Elena, cred că ar fi cazul să accentuăm aspectul ce ține de frică și, totodată, de dorința existenței unei puteri care să ne scoată din tot pericolul ăsta și fără participarea noastră. De aceea, atunci când vorbim de schimbările climatice, dacă ne uităm pe unele sondaje, vom găsi răspunsuri la întrebarea cine este de vină: „Sunt de vină forțele naturii? Cine poate salva forțele naturii?”. Doar Dumnezeu, nicicum noi, nicicum guvernele noastre, o forță externă care efectiv va lua și va face o magie și totul va dispărea. Noi, ca oameni nu ne vedem responsabili de aceste procese și atunci este din frică, este din dorința de a nu participa la rezolvarea unei probleme majore, care poate duce la un colaps în orice moment. Cumva ne eschivăm și ne este mai convenabil să ne avântăm în teorii conspiraționiste, negaționism, în puteri supranaturale pe care să le evocăm ca fiind salvatori, ca fiind cei care sunt responsabili. Nu ne vedem pe noi vinovați, în felul acesta ne eschivăm și facem să ne simțim noi cumva împăcați și să ne continuăm stilul de viață exact cum a fost, pentru că asta facem.
Elena Tacu: Știi, este interesant aspectul ăsta ce ține de putere. Recent, a fost lansat un studiu despre tineret, pentru octombrie-decembrie 2022, deci datele sunt relativ legate cu prezentul. Tinerii simt neputință și frică în fața schimbărilor climatice. Mie mi se pare că sentimentul ăsta de neputință se manifestă nu doar în ceea ce noi putem să soluționăm, dar și cum tu spui – în ceea ce eu pot să distrug într-un fel și pentru ce eu sunt responsabilă. Și eu deseori întâlnesc acest argument, inclusiv la seminare. Eu deseori merg în regiuni, discutăm cu oamenii despre climă și sunt întrebară: „Tu chiar crezi că omul, care este așa de micuț, este capabil să facă schimbări atât de mari?” Și mă gândesc, uite tu chiar, un individ cu toporul în mână, o săptămână întreagă să distrugi un ecosistem, tu un singur om. Tot tu, un singur om, nu cu un toporaș, dar cu un chibrit poți distruge o pădure întreagă, un codru întreg. Deci, puterea noastră de distrugere și de afectare a mediului înconjurător este amplificată de tehnologie, chibritul, motorul cu ardere internă. Respectiv, este în puterea noastră să schimbăm ecosistemul din jur. Dacă este în puterea noastră să schimbăm în direcție negativă, respectiv, putem să-l schimbăm și în direcția cealaltă, dar asta presupune incomoditate, pentru că trebuie să ies din zona mea de confort, să fac ceva diferit de ceea ce am făcut până acum și să-mi pun întrebări. Și asta este dificil și neplăcut, creierul nostru are o rezistență enormă la asemenea procese consumatoare de energie, dar până la urmă este ceva ce trebuie să se întâmple, pentru că nu avem de ales.
De ce dezinformarea cu privire la schimbările climatice este periculoasă?
Elena Tacu: Ca și green washingul, dezinformarea creează sentimentul fals de siguranță. Imaginează-ți că tu ai o boală și crezi cu toată inima că un cristal pus alături de tine te va salva. Și stai cu cristalul acolo și te gândești că totul este bine, pentru că tu faci ceva. Deci noi credem că ceva poate să se schimbe, dar de fapt ni se creează o problemă mult mai mare ulterior. Sau, dimpotrivă, te gândești că la tine totul este bine. Poți să simți mirosul de gaz și să-ți spui că doar ți se pare. Respectiv, ne trezim în situația în care avem o situație urgentă – pentru că mulți activiști și activiste lobează pentru o schimbare a denumirii, să nu vorbim despre schimbările climatice, dar despre criza climatică, pentru că este o criză și noi nu o tratăm ca atare – , deci avem nevoie de acțiune și dezinformarea face în așa fel ca noi să nu acționăm deloc. Noi avem o fereastră de timp pentru a acționa, ca să nu ajungem la punctele astea de neîntoarcere, când ecosistemul face colaps și apoi nu poate să mai fie restabilit. Iar din cauză că toate ecosistemele sunt legate, dacă face unul colaps, se întâmplă lucruri pe care noi nu le vom putea controla mai departe și avem timp limitat, respectiv nevoie de acțiuni pe toate palierele. Iar dezinformarea face ca aceste acțiuni să întârzie. Este ca atunci când tu suni la o ambulanță și dai adresa greșită, cam asta este dezinformarea – oferim o adresă greșită ambulanței în timpul unei urgențe.
Ați observat prin intermediul căror canale se transmit cel mai des falsurile despre schimbările climatice? Există oare date statistice despre asta?
Lilia Curchi: Cred că mai mult pe social media acum, cu amploarea pe care a luat-o și cu pseudojurnalismul care se propagă zi de zi, falsurile prin new media, canalele devenite populare. Oricine acum poate lua un telefon în mână și se poate considera mare expert și toate acestea se distribuie cu o viteză uimitoare. Tind să cred că anume aceste canale new media propagă foarte mult, poate cu viteza luminii. Ele nu au limite teritoriale și pot fi create inclusiv de cei care au interese: de marile companii care vor să perpetueze această dezinformare, pentru care este important ca cetățenii să creadă altfel și în felul acesta să-și poată dezvolta în continuare industria, să polueze la maximum. Pentru că oamenii vor zice că „da, într-adevăr asta este dat de la Dumnezeu și noi nu ne mai putem salva, o să vină o forță și o să ne salveze” ș.a.m.d. De aceea este foarte important ca, așa cum dezinformarea vine prin aceste canale, și informarea la fel de puternică să vină tot prin aceste canale. Să răspundem cu aceeași monedă. Să fim foarte activi și proactivi în a genera conținut care să direcționeze situația în favoarea protecției mediului. Elena a vorbit de tineri, de educație. Eu sunt convinsă că prin școală, prin armata copiilor care de la vârstă fragedă pot deveni aliații naturii, a înțelegerii protecției mediului, a tot ce înseamnă grija pentru natură, doar așa putem înclina balanța.
Cine se află, de obicei, în spatele acestor falsuri, dezinformări? Și care este scopul?
Elena Tacu: Privind în trecut, în istorie, începutul dezinformării legate de climă a fost intenționat și încă se întâmplă destul de intenționat, pentru că noi vorbim despre interese economicemari, pentru că soluția schimbărilor climatice rezidă în moartea unor industrii: industria combustibilului fosil, cel puțin reducerea la maximum a industriei produselor animaliere. Asta înseamnă croaziere mai puține, mai puțini bani în buzunarele corporațiilor care scot din pământ combustibili fosili și fac din asta miliarde și mai puțini bani pentru companiile care produc substanțe chimice pentru agricultură intensivă și agricultura chimică. În anii 60 -70, printre magnații corporațiilor de combustibili fosili se făcuse un studiu intern. Au comandat un studiu de la savanți să vadă dacă este vreo legătură, pentru că se vorbea deja despre legătura carbonului cu încălzirea globală și schimbările climatice, și ei vrut să verifice. Răspunsurile la studiu au fost concluzive: este clar, este legătură directă, iată care vor fi consecințele. Și ei ce au făcut? Au secretizat rezultatele și au început o campanie de dezinformare, cu scopul de a răspândi îndoială și pentru că să facă acest lucru au investit o grămadă de bani, cu milioane de dolari și-au angajat aceeași companie de PR care a lucrat cu industria de tutun. Dacă știți puțină istorie, industria țigărilor a luptat intens ca să poată să mențină mitul că fomartul nu provoacă cancer. Respectiv, cei din industria combustibililor fosili au angajat aceeași companie, aceeași oameni, pentru că a fost foarte eficientă campania de PR și de dezinformare. Și ce a urmat? S-au început investiții în studii similare, s-au creat fundații și ONG-uri independente, care cu denumiri ce sună foarte frumos au pornit promovarea unor mesaje frumoase, precum că planeta noastră mereu a trecut prin încălzire globală; că afară este zăpadă, deci care încălzire globală (?). Scopul lor a fost să creeze ideea că există o dezbatere continuă și la moment, apropo, din cauza practicilor jurnalistice greșite, încă în multe societăți există ideea că schimbările climatice sunt un subiect pe care lumea științifică încă îl dezbate. De ce? Pentru că deseori, la diverse emisiuni, va fi invitată o persoană care neagă existența schimbărilor climatice și un cercetător expert care are în spate studii și este, de fapt, persoana care știe despre ce vorbește.
Lilia Curchi: Despre asta discut deseori și la cursurile pe care le țin, cele de jurnalism de mediu, pentru că, într-adevăr, noi ca jurnaliști trebuie să avem două opinii și să spunem pro și contra și așa mai departe. Dar eu tot timpul vin cu acest exemplu: așa cum în aspecte medicale nu poți să negi sau să chemi un negaționist în vaccinare – să nu ascultăm medicul, dar hai să mai ascultăm pe cineva, pentru că are și el dreptul la părere – la fel e și în cazul nostru,sun lucruri dovedite științific. Aici nu există loc de dezbatere, pentru că este demonstrat științific și nu e corect să continui să semeni îndoială sau să propagi dezinformare doar pentru că vrei să ai două surse. Nu există două surse în acest caz, e doar una – adevărul științific.
Care sunt cele mai frecvente mituri sau teorii conspiraționiste despre schimbările climatice? În Moldova sau în spațiul Europei de Este ce a fost „în vogă” în special în acest sezon?
Lilia Curchi: Am întâlnit oameni care muncesc în diferite organizații, inclusiv în organizații de mediu, care spuneau: „Asta nu-i schimbare a climei, Pământul a trecut și prin încălzire, și prin răcire și acum iar ne încălzim, dar pe urmă iar ne vom răci, vom vedea acum, dar cumva ne vom adapta”. Acesta este cel mai răspândit mit, că „asta nu există, că e un proces natural al Pământului, pe care noi nu-l putem controla”. Există o problemă cu afirmația lor. Ne ia 20 și ceva de ani ca să creștem, să ne maturizăm. În povești se spune că a crescut Făt-Frumos într-o zi, cât alții cresc într-un an și noi știm că asta e de domeniul basmului, pentru că e natural ca tu să crești, dar nu e natural ca tu să crești într-o zi cât alții cresc într-un an. Același lucru se întâmplă și cu încălzirea globală. Da, noi am avut și ere glaciale și încălzirii globale, asta este normal, dar viteza cu care astăzi se întâmplă acest lucru este una nefirească planetei, pentru că este creată de noi. Diferența dintre o eră glacială și o încălzire globală era de până la 10.000 de ani, iar noi am scurtat acest termen pân la 100 de ani și asta este problema. Cred că este important să oprim miturile imediat cum apar, să le combatem pe loc.
Elena Tacu: Pot să spun încă unul, care tot este frecvent: schimbările climatice există, dar problema nu e în carbon, nu CO2 este problematic. Și aici se deschide Cutia Pandorei cu 100 de variante de răspuns. Am auzit câteva: că în nucleul Pământului, din cauză că el se încălzește, plăcile tectonice se schimbă și se schimbă polii; că soarele încălzește mai tare și din cauza asta nu este carbonul de vină; că vulcanii erup și din cauza asta aveam încălzire. Astea-s trei. Chestia cu soarele e cea mai frecventă, pentru că pare firesc că la noi este cald, pentru că luminează soarele. Ea este combătută prin diferite argumente științifice, pentru că dacă ar fi de la soare, atunci suprafața atmosferei noastre ar fi mai caldă decât interiorul, dar suprafața nu și-a schimbat temperatura, își schimbă temperatura interiorul, adică locul unde ne aflăm.
Lilia Curchi: Revenind la mituri, noi tot spunem că omul este responsabil, dar pasăm pe omul simplu responsabilitatea și scoatem responsabilitatea de pe cei care emit foarte mari cantități de carbon, adică corporațiile, interesele economice, cei care, cum a spus Elena, exploatează resursele naturale, ei ard, ei extrag, ei fac milioane, miliarde, triliarde ș.a.m.d., nedorind să vină cu alte tehnologii, nedorind să nu mai exploateze, să meargă pe tehnologie, să meargă pe inovație. Da, fiecare dintre noi are un impact și este responsabil de asta și asta e important. Dar este foarte important și cei mari să facă acest lucru.
Știm deja că este foarte dificil pentru majoritatea oamenilor să facă distincția între adevăr și neadevăr. Și în cazul temelor ce țin de încălzirea globală e la fel, nu e o excepție. Cum putem să ne protejăm de toate aceste mituri, conspirații și falsuri?
Lilia Curchi: Eu aș zice să fim critici, așa cum am spus, să punem la îndoială, să căutăm sursele veridice. Asta e foarte complicat astăzi, dar având o listă, de exemplu, de organizații cu experți în care ai încredere, au venit la tine în școală, au vorbit, să verifici ceea ce tu citești în carte sau ceea ce tu ai văzut pe o rețea de socializare, să te uiți la ce spun. Dacă îți place să citești presa, atunci să o alegi pe cea serioasă, care are un nume, care este verificată în timp. Este destul de greu în noianul de informații totuși să reușești tu, ca un simplu cetățean, care efectiv vrei să vezi ce-i corect aici, să găsești informația potrivită și corectă. Și să nu te lași prins de dezinformare. De aceea este permanent nevoie să ai o atitudinea critică.
Elena Tacu: Eu am două soluții: una este vaccinarea împotriva miturilor, și există o resursă foarte nice – Skepticalscience.org – tradusă în multe limbi, inclusiv în română și mai ales dacă este cineva care vrea să contribuie să ajute să traducă și restul resurselor. Acolo sunt majoritatea miturilor despre climă și ele sunt fiecare traduse la diferite nivele de înțelegere, deci există un nivel basic pentru persoanele care nu știu limbajul științific, apoi un nivel mediu și deja cel avansat, în care se explică profund știința din spatele demitizării. Deci asta ar fi una, în care tu singur te inoculezi, în care așa cum ai grijă de sănătatea ta fizică, ai grijă și de sănătatea ta informațională. A doua opțiune ar fi un fel de algoritmi de întrebări, de exemplu, dacă ceea ce citești îți amintește de un film din Hollywood, în care cineva este un erou și cineva e personajul negativ. Dacă da, atunci, cel mai probabil, ceea ce citești nu este adevărat. Nu așa funcționează realitatea noastră. Ea nu este într-atât de simplă încât să poată să fie pusă în scenariul unui film de Hollywood, și asta este primul semn că ceva nu e în regulă. O altă întrebare ar fi dacă nu cumva ceea ce citesc sună prea simplu și te face să te simți bine, îți scoate din responsabilitate. Dacă, după ce ai citit asta, te simți extrem de bine, înseamnă că ceva nu este în regulă. De ce? Pentru că schimbarea climatică este aici.
Noi tot timpul sfătuim oamenii să consulte și să creadă sursele oficiale. Dar îmi amintesc, de exemplu, despre cazul lui Jair Bolsonaro, fostul președinte al Braziliei. În 2020, fiind în fotoliul de șef de stat, el a declarat că încălzirea globală ar fi „o invenție” și „o mare minciună”. Și asta în timp ce jungla amazoniană ardea. Jair acuza lumea de fake-news. Ce să facă oamenii în așa situații, când cele mai importante persoane în stat spun că totul este o minciună?
Elena Tacu: Eu m-aș referi nu doar la șeful statului, dar în general la figuri sau experți în anumite domenii. De exemplu, pot fi doctori care fac afirmații despre nutriție, dar doctorul nu este nutriționist, doctorul este doctor și are o anumită specializare. Vor fi savanți în fizică moleculară care o să facă video-uri și afirmații despre științe sociale, despre identitate, despre sănătate mentală, pentru că ei au o autoritate, dar asta nu înseamnă că ei sunt specialiști în asta; actori care o spună că schimbările climatice nu există. La fel e și cu șefii de stat, dacă sunt administratori buni și politicieni buni, e un plus pentru țară, dar uneori nu neapărat e așa. Și ei nu sunt cercetători climatici, nu sunt experți de obicei au consultanți și asta este ok. Dar asta înseamnă că noi mai trebuie să luăm cu un strop de sare această informație și ce să facem atunci? Ne adresăm la cele mai prestigioase, și internaționale, și recunoscute de lumea științei surse. Asta înseamnă Ipcc.ch, care este panelul interguvernamental pentru schimbările climatice, care adună sute de savanți și de organizații științifice legate de climă din întreaga lume. Mai puteți să vedeți pe NASA ce spune, dar IPCC este de ajuns ca să afli ce se întâmplă, cât este de adevărat, de ce se întâmplă. Și ca să te informezi și să poți să știi să verifici.
Elena Tacu: De cele mai multe ori există niște interese, pentru că în dorința de a răspunde la niște interese, desigur că indiferent cine e persoana, dacă are influență, ea va transmite acea poziție a grupului de interes pentru care vrea să facă lobby și va vorbi nestingherit și nu este doar cazul acestui președinte. De exemplu, mai este și Donald Trump și, să ne conducem chiar și după Acordul de la Paris în 2015, cât de mulți lideri nu au semnat acest acord, inclusiv din dorința de a mai studia sau de a nu-și lua… ce? Responsabilitatea, pentru că asta înseamnă responsabilitate enormă. Dorința de a nu-ți asuma responsabilitatea este cea mai bună cale să spui că ceva nu există.
Am menționat mai devreme că o bună parte din fake-urile la subiect circulă online și mai ales pe rețele. Ce ar trebui să facă, în opinia voastră, companiile precum Meta, TikTok? De exemplu, anul trecut, Pinterest a anunțat că va bloca postările care conțin dezinformări despre schimbările climatice. Asta e soluția?
Elena Tacu: Ar fi o soluție foarte bună, pentru că acum algoritmii pot fi setați destul de simplu ca să reacționeze la tot ce înseamnă imagine, cuvinte-cheie, sunete ș.a.m.d. Și asta ar fi o soluție minunată chiar. Ai oprit conținutul și nu ai propagat, nu ai contribuit, prin rețeaua ta, la propagarea dezinformării care, așa cum am discutat aici, ne face foarte mult rău și ne întârzie acțiunea de care avem nevoie urgent. Suntem într-o criză enormă, o criză pe care poate nu avem timp să o mai rezolvăm dacă nu acționăm și dacă nu punem presiune. Presiune pentru ca să fim toți împreună la aceeași masă și cu aceleași valori.
Lilia Curchi: Dacă vorbim de Meta și de alte companii și rețele de socializare, noi – utilizatorii și utilizatoarele – la fel aveam posibilitatea să marcăm ca fake diferite comentarii, video-uri, postări. Lucrul ăsta, dacă îl fac eu, îți zic și ție, scriu în chatul meu de lucru: „Hei, voi ați văzut acolo ce prostii scriu, hai să marcăm că e fake”, atunci șansa că această postare va fi recomandată altora sau că va rămâne acolo este mai mică, deci posibil să fie scoasă. Utilizatorul, dacă primește mai multe marcări, de asemenea, poate să fie în genere dat afară de pe rețea ș.a.m.d. Deci, noi toți avem niște instrumente ideale, dar asta este ceea ce este și se merită de făcut atât la fak-euri politice, cât și la fake-uri legate de climă. Ar mai fi o chestie: de comunicat cât mai multe despre aceste fake-uri, de a le arăta, că această informație este fake și de a spune de ce este fake, de a veni cu răspuns către oameni ca ei, dacă și au văzut aceste informații, să știe că au fost, de fapt, dezinformări, să nu contribuie la răspândirea falsurilor și să nu cadă în capcană.
Pe final, care ar fi îndemnul dvs. pentru ascultători atunci când se gândesc/citesc/ascultă…. consumă informație despre catastrofele de mediu, încălzirea globală, schimbări climatice etc.?
Lilia Curchi: Este greu să vii cu un îndemn. Noi atât de multe lucruri am abordat aici și esența ar fi totuși să consumăm rațional, să punem la îndoială, să verificăm, să ezităm un pic înainte de a distribui ceea ce așa de tare ne-a emoționat, pentru că în felul ăsta putem cădea într-o mare mare capcană.
Elena Tacu: Când ai spus de îndemn la mine a venit intenția să spun: consumați mai puțină informație despre catastrofe, pentru că e de ajuns să ieșiți afară ca să le vedeți. Deci, schimbările climatice nu țin de chestii de care noi nu putem să ne atingem, pentru că ele se întâmplă lângă noi, ele sunt aici, la noi acasă. Dacă ne expunem excesiv informațiilor despre ce se întâmplă în incendiile din Grecia, incendiul din Kazakhstan, incendiul de acolo și de dincolo, psihologic nu o să rezistăm și intervine fenomenul în care noi ne detașăm complet de la ceea ce se întâmplă. Pentru mine are sens să știm că asta este ceea ce se întâmplă, să avem acces la informații despre ce acțiuni trebuie întreprinse, nu doar la nivel personal, dar de ce acțiuni avem nevoie la nivelul societății, a comunității și să acționăm în acea direcție, pentru că ființa umană este o ființă rațională, până la urmă. Asta înseamnă că noi atunci când înțelegem că se întâmplă ceva, putem să acționăm în baza rațiunii, deși eu nu am nevoie tot timpul să fiu îngrozită de consecințele schimbărilor climatic, pentru ca să acționez. Eu am fost îngrozită o dată și îmi ajunge. Și atunci, veniți pe paginile noastre – Eco Visio și Eco Presa – și luați de acolo niște informații de bază, participați la diferite traininguri, sunt disponibile multe resurse online de calitate. Informați-vă nu din știri senzaționale despre ceea ce se întâmplă, pentru că de acolo nu afli despre esența problemei și despre cât de intersectate sunt toate, cum este totul legat. De acolo afli despre ce s-a întâmplat și gata, dar noi vrem să înțelegem de ce acelmceva se întâmplă și ce trebuie să facem. Respectiv, ne informăm nu din știri, dar intrăm în profunzime, iar știrile le păstrăm pentru a înțelege ce se întâmplă atunci când avem nevoie.
***
Drag ascultător al podcastului nostru, îți mulțumim pentru fidelitate. Dacă ai întrebări sau idei pe care dorești să le discutăm în cadrul Podcastului cuMINTE, trimite-le la adresa de email a Centrului pentru Jurnalism Independent – redactia@ijc.md. Filtrează cuMINTEa trează! Ne găsești pe Mediacritica.md, Google Podcasts, Soundcloud și Youtube.
—————————————————–
Podcastul cuMINTE este realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent cu sprijinul Institutului pentru Raportare despre Război și Pace (IWPR). Opiniile exprimate în acest material nureprezintă neapărat cele ale IWPR sau ale partenerilor săi.
Ascultă podcastul
-
- Share :
