Siguranța online a copiilor: bullying și cyberbullying

Fiecare al patrulea elev din Republica Moldova (85%) este victimă a bullying-ului sau a asistat la situații de acest fel asupra altor copii. Cazurile sunt mai frecvente în rândul fetelor și al elevilor din clasele gimnaziale. Cel puțin așa arată un studiu al organizației UNICEF, desfășurat în 36 de instituții de învățământ din țară.

Dar ce este bullying-ul? Marea majoritate a părinților nu cunosc acest termen. Nici copiii nu-l prea înțeleg. De obicei, părinții operează cu sinonime precum „înjosire”, „intimidare” sau „hărțuire prin cuvinte, prin fapte”. 

Trebuie să înțelegem însă că bullying-ul este o formă specifică de agresiune, cu caracter repetitiv, împotriva unei persoane care nu se poate apăra. Prin bullying se dorește demoralizarea victimei, diminuarea stimei de sine și minimalizarea rolului în grupul social. Bullying-ul include violență verbală, care se manifestă prin insulte, porecle și amenințări. Poate fi vorba și de violență relațională, prin izolare și răspândire de zvonuri. Există și violență în mediul online, numit și cyberbullying, care se manifestă prin distribuirea mesajelor și pozelor denigratoare pe Internet și, mai ales, pe rețelele sociale. 

Bună, sunt Ana Sârbu și în această ediție a podcastului cuMINTE vorbim despre bullying și cyberbullying. Alături de mine este psihologa Lucia Maxim, care ne va ajuta să înțelegem mai bine acest fenomen și cum să acționăm corect în astfel de situații. Despre cum se manifestă bullying-ul și cyberbullying-ul la școală, dar și pe rețelele sociale, vom afla de la cea de-a doua invitată – Mădălina Boțan, elevă în clasa a 9-a la Academia de arte Igor Vieru. Adolescenta este urmărită de peste 91 de mii de persoane pe platforma TikTok și de peste 33 de mii de oameni pe Instagram. Vă mulțumesc că ați acceptat invitația mea.

Ana Sârbu: Aș vrea să ne spui, Mădălina, până să ajungi o adolescentă influencer, te-ai ciocnit cu situații de bullying la școală? Cum anume s-au manifestat ele?

Mădălina Boțan: Da, mi s-a întâmplat foarte des. S-a manifestat prin porecle diferite, pe alocuri cu violență fizică. Toate aceste chestii s-au început din clasa a 3-a și nu neapărat erau colegi de clasă. Erau persoane mai mari, persoane pe care chiar nici nu le știam. Pur și simplu au auzit ceva despre mine și au început să-mi de-a hate (mesaje de ură). 

Doamna Maxim, cum ar fi trebuit să se comporte Ana în așa situații? 

Lucia Maxim: Atât copiii din școlaritatea mică, cât și adolescenții să știe că au dreptul să primească un spirijn și găsesc un adult de încredere, fie că este părintele/ părinții sau dirigintele de clasă, sau un oricare alt adult din preajmă, și că se pot adresa după ajutor și după sprijin ca să nu fie singuri. Așa cum spunea și Mădălina, asta duce la izolare și avem un cerc vicios în care copilul/ adolescentul este necăjit, tachinat și intimidat, ceea ce îi provoacă izolare și închidere. Avem diverse stări de tristețe, de deprimare și alte consecințe nefaste pentru copil/adolescent. 

În momentul când un copil este agresat verbal sau fizic la școală, ce trebuie să facă ceilalți colegi?

Lucia Maxim: Bullying-ul este un proces foarte pervaziv, pătrunde cu o intensitate, cu o frecvență sporită, de aceea este foarte important ca întreaga comunitate să se implice, în special vorbesc de cadrele didactice, părinții, copiii și nu doar copiii care sunt supuși bullying-ului, dar și copiii spectatori- cei care văd. Bineînțeles că atunci când sunt întrebați „Tu ce ai făcut?”, „Tu ce ai zis?”, „Am văzut, am observat, dar nu am zis nimic, pentru că îmi este frică să nu fiu și eu supus”. Chiar uneori apare o bucurie că nu sunt eu tachinat, dar este important să informăm, este important atât cadrele didactice, cât și părinții, chiar și adulții, să informăm copiii, să-i încurajăm. Să se ia o atitudine, pentru că au și ei, spectatorii un rol foarte important, să nu treacă nepăsători sau să nu se facă neobservați. Deci, toți este foarte important să înțelegem că avem să ne implicăm și să facem anumite lucruri. Să vină și să ajute, să sprijine acest copil sau acești copii/adolescenți. 

Mădălina, tu spuneai despre faptul că în momentul când ai nimerit în astfel de situații te-ai închis în sine și nu prea ai comunicat despre acest lucru. După mai mulți ani de la aceste situații, ai reușit să comunici cu părinții tăi? Le-ai povestit despre aceste experiențe? 

Mădălina Boțan: Da, eu acum foarte liber vorbesc cu părinții, din cauza că eu am observat că sunt oameni care foarte mult mă susțin și văd ceva bun în mine. Am început să devin mult mai deschisă de când s-a început chestia cu Tik-Tok, cu Instagram și altele. Până la urmă am decis și le-am spus părinților despre faptul că eu am primit bullying foarte mult la școală.

Cum au reacționat ei? Cum au încercat să te încurajeze?

Mădălina Boțan: Cel mai important lucru pe care poate să-l spună un părinte: „Nu atrage atenția, nu intra în conflicte cu oamenii care vor să te tachineze”. Eu m-am simțit foarte bine, pentru că nu aveam cu cine să vorbesc și toate acestea eu țineam pe suflet și îmi era foarte greu. Eu nu puteam să mă deschid în fața la nimeni și într-un sfârșit când am făcut-o am început să mă simt foarte bine, chiar mai încrezută în sine. Am început să îmi expun părerea fără să-mi fie frică că oamenii nu o să mă primească. 

Crezi că ar trebui adolescenții imediat să anunțe părinții în momentul în care se întâmplă acest lucru? Crezi că în cazul tău lucrurile s-ar fi schimbat dacă ar fi fost o altă continuitate a evenimentelor în viața ta?

Mădălina Boțan: Da, eu cred că trebuie de comunicat numaidecât cu părinții. Părinții tot trebuie să se implice să afle despre faptul cum se simt copiii lor, despre ce se întâmplă în școli, despre persoanele care îi jignesc. Sunt detalii pe care copiii le fac, dar părinții cred că asta este ceva normal și adolescentul se întâmplă că trece peste, nu-i mereu așa. 

Doamna Maxim, ceea ce a spus Mădălina acum este extrem de important, despre comunicarea dintre copii și părinți, un lucru care, din păcate lipsește în anumite familii și lucru care duce la consecințe cum ar fi bullying-ul față de alți oameni. Cum trebuie să se comporte părinții a căror copii suferă în urma bullying-ului și părinți a căror copii sunt participanții acestui bullying? 

Lucia Maxim: Este important să ia o atitudine. Acel părinte a copilului care suferă să-l vadă, să-l observe. Așa cum spunea Mădălina, să aibă contactul acesta zilnic, să știe cum se simte copilul. Într-o primă fază ajută când îi spunem copilului: „Nu lua în seamă sau neglijează”, dar dacă copilul nu spune asta și noi urmărim, nu doar i-am spus, dar urmăresc părinții ce se întâmplă, „Cum e, te descurci?” și atunci este foarte important ca părintele să intervină, să anunțe, să discute cu cadrele didactice ca copilul să se simtă sprijinit, să nu se perceapă singur. Avem situații în care ar putea să vină de la părinți: „Păi tu ești băiat, ești bărbat, de ce trebuie să te plângi, descurcă-te singur” și atunci copilul se percepe neînțeles de către părinți, de către cei care ar trebui să-l sprijine și asta e destul de periculos pentru sănătatea lui fizică și emoțională. Mai mult, m-ați întrebat și despre părinții a căror copii agresează, deci este foarte important fiecare părinte să întrebe despre copilul lui ce face, ce nu face, care este viața lui socială, dacă are prieteni. Și atunci dacă observă, își dă seama despre anumite lucruri pe care le face copilul său într-o formă de a primi atenție sau de a se da cool, a-și manifesta puterea, neapărat părintele trebuie să intervină și să vorbească, să discute, să-l informeze, să-l ajute să impatizeze și cu celălalți copii care sunt agresați ca să înțeleagă ce simte și celălalt copil. Și să înțeleagă că, atât timp câte pentru el este un joc, pentru celălalt nu este un joc, este o suferință. 

Fiecare al cincilea elev, participant la studiul UNICEF pe care l-am menționat mai devreme, a semnalat că, în școala în care își face studiile, „nu se iau măsuri cu elevii bătăuși”. Situațiile date sunt mai frecvente în instituțiile de învățământ din mediul rural, unde astfel de cazuri au fost raportate de fiecare al patrulea elev. Doamna Maxim, totuși, unde greșesc profesorii/părinții? Ce măsuri trebuie întreprinse?

Lucia Maxim: Nu neapărat este vorba despre cine greșește și cine e vinovatul, mai degrabă e nevoie de resurse și de informare, de suport atât pentru cadrele didactice. Ei la fel au nevoie să știe ce să facă, cum să facă, cum să colaboreze cu părinții. Asta ar sprijini anumite campanii de informare, anumite seminare, anumite lecții de care să știe și cadrele didactice, ce face, cum face, să facă în clasă diverse discuții, să pună copiii în diferite situații și să-i sensibilizeze, dar pentru asta trebuie să cunoască, trebuie să fie informații și suport informațional și chiar emoțional.  

Mădălina, ce s-a întâmplat după ce ai devenit influencer? Cum s-au schimbat lucrurile? Cu ce situații te-ai ciocnit în mediul online? În special, cyberbullying sau îi mai zicem hărțuirea online.

Mădălina Boțan: Am primit foarte mult hate: de aspectul meu, de caracterul meu, de modul după cum vorbesc. Foarte multe lucruri de care înainte eram foarte ofensată, dar acum pur și simplu nu atrag atenție. Eu nu eram deprinsă atunci, pentru că eu nu știam ce înseamnă asta mediul online, ce e asta să fii influencer, să ai mulți urmăritori, o grămadă de oameni care se uită la tine și te urmăresc în fiecare zi și care-ți dau hate/care te apreciază. Pentru mine a fost destul de obijduitor, chiar au fost momente când m-au rănit. Mă uitam în oglindă la aspectul fizic și mă gândeam: „Băi, chiar sunt așa de grasă?” sau „Chiar sunt așa de urâtă?” și de aici apar complexele și foarte multe chestii. Mama a fost alături de mine, m-a susținut și mi-a spus că totul este ok, să nu-mi fac griji că oamenii pur și simplu sunt răi. 

Ai încercat cumva să iei atitudine în mediul online?

Mădălina: Încerc în timp ce răspund la un comentariu de hate, să le dau și o lecție: „Nu-i normal să dai hate. Da, tu ai venit și mi-ai spus că eu sunt grasă, te simți mai bine? Care este sensul?”, în acest mod încerc să educ și oamenii. Eu nu sunt părinții lor, dar acum totul este pe internet, în mediul online. Eu cred că cum noi petrecem majoritatea timpului pe internet, să dai teme de discuții normale care să educe oamenii, asta este foarte bine. 

Doamnă Maxim, în viziunea mea, atitudinea pe care a lut-o Mădălina este o atitudine corectă. Dumneavoastră ca și expertă, cum credeți, dacă a fost atitudinea potrivită în situația când primești comentarii negative?

Lucia Maxim: Aici e momentul să adaug, așa cum spunea Mădălina, când ai căpătat mai multă încredere în sine, atunci știi să fii mai ferm ca și copil sau adolescent de cel care este necăjit sau tachinat. Asta ar fi o sarcină să-i învățăm pe părinți să nu aștepte să aibă copii docili și cuminți, dar să-i învețe să se apere, să se protejeze, să știe să fie fermi atât corporal, cât și verbal, cât și emoțional și asta o poate face un copil cu încredere în sine, poate să răspundă într-un fel anume – nu să agreseze, dar să răspundă asertiv, ceea ce este foarte important și să-i spună că ceea ce face nu-ți aduce bine. Într-un anumit moment putem ignora, în alt moment putem răspunde asertiv și cu anumite sentimente.

Doamnă Maxim, care pot fi consecințele pe termen lung ale bullying-ului și cyberbullying-ului?

Lucia Maxim: Da, spuneam că suferă fiecare. Chiar și acei copii care agresează, ei tot sunt într-o suferință. Avem aici mai multe cauze la bullying în special la agresori. Ei își doresc atenție și e trist că nu cunosc alte modalități de a atrage atenția, decât să necăjească și să tachineze pe colegii lor în special. Acești copii pot mai degrabă să observe o delicvență juvenilă, ulterior o abandonare a școlii sau la maturitate un comportament anti-social. Copiii cei agresați, cei care suferă cu siguranță, așa cum spunea și Mădălina, le scade foarte mult imaginea de sine și încrederea în forțele proprii scade. Pot înregistra reușita academică să scadă, emoțional au stări de deprimare, tristețe, lacrimi, crize de furie, tulburări alimentare.

Acum aș vrea să vorbim și despre un subiect mai complicat, dar, extrem de important – hărțuirea sexuală în mediul online. Doar în primele zece luni ale anului, Inspectoratul Naţional de Investigaţii a înregistrat 42 de cazuri de abuz sexual al copiilor în mediul online. Atenționez, este vorba doar de cazurile raportate. Cu siguranță, cifra reală este mai mare. Doamna Lucia, cum arată mai exact abuzul sexual online? Ce înseamnă asta?

Lucia Maxim: Mai des li se întâmplă adolescenților și copiilor, atunci când li se cere să facă anumite lucruri, li se spune anumite cuvinte ceea ce ține de organele sexuale sau li se cere să se dezgolească, sau le sunt puse anumite întrebări destul de incomode, cam asta ar fi. Atunci când copilul sau adolescentul imediat ce simte un discomfort de la cel care îl agresează, imediat trebuie să apeleze la un sprijin. În mediul online este mult mai ușor, pentru că poți imediat să blochezi, poți imediat să închizi și nu este ca în mediul real. Imediat să ceri sprijin.

Mădălina, fiind urmărită de mii de oameni în mediul online, te-ai ciocnit cu situații când oamenii deveneau insistenți sau te amenințau? Cum ai reacționat și care au fost etapele? 

Mădălina Boțan: Da, s-a întâmplat foarte des. Am foarte multe mesaje în cereri anume de la băieți care cer anumite lucruri, eu pur și simplu ignor mesajele și nu răspund sau blochez. Nu dau reacții. Am spus mamei despre asta. La mine în cereri 200% trebuie să fie un mesaj de genul dat și eu mă împărtășesc cu mama cu absolut toate mesajele mele și cu tot ce am eu în telefon, pentru că nu am nimic ce să ascund de ea. Nu că ea mi-l cere sau cere să vadă ce este, eu din plăcere pot să îl ofer. 

Ce trebuie să facă copiii în astfel de situații? Și ce măsuri trebuie să întreprindă părinții?

Lucia Maxim: Fiecare copil, chiar de la cea mai mică vârstă trebuie să știe că nimeni nu are dreptul în afara familiei sale și vorbesc doar de părinți, să ceară anumite lucruri. Cu atât mai mult adolescenții care cunosc mai multe și atunci, așa cum spuneam, odată ce simt un disconfort de la ceea ce li se cere imediat trebuie să apeleze, să sesizeze, să ceară ajutorul. Dacă vorbim despre adolescenți poate nu s-ar grăbi imediat la mama sau la tata, pentru că asta este vârsta în care comunică foarte mult cu semenii, dar chiar spunându-i unei prietene sau unui prieten despre ceea ce mesaj ai primit, deja ai o altă perspectivă că te poate susține, te poate ajuta prietenul/ prietena, te poate încuraja că nu este bine ceea ce se întâmplă. 

În momentul în care părinții au fost anunțați că adolescentul/minorul a fost hărțuit sau este urmărit de cineva online, cineva insistă să-i trimită fotografii, cineva îl urmărește în mod insistent pe o anumită rețea de socializare. Ce trebuie să facă în acel moment părinții?

Lucia Maxim: Primul lucru de care ar avea nevoie ar fi suportul emoțional. Asta înseamnă că i se înțeleg emoțiile lui, că îi este părintele aproape, faptul ăsta că îți înțelege cineva starea emoțională, deja te face să te simți mai bine și împreună deja știu ce să facă. Să ia anumite decizii, să blocheze persoana respectivă, să facă poze la ceea ce s-a discutat, să se adreseze la anumite centre. 

Oamenii legii vin și cu un set de recomandări tehnice pe care să le urmăm, inclusiv să configurăm setările de confidențialitate, în special pe rețelele sociale; să instalăm programe antivirus şi programe de control parental. Poliția recomandă ca, în cazul unui abuz online, să apelăm la numărul de telefon 112. Aș vrea ca la final să veniți cu un mesaj, despre cum ar trebui să se comporte în mediul online?

Mădălina Boțan: Anume persoanele care oferă bullying-ul dat, niciodată nu îl voi face cu o persoană la nivelul lui de inteligență, mereu o să facă cu persoanele mai slabe. Subconștientul lui știe că persoana respectivă nu va putea face nimic, ea pur și simplu o să se închidă în sine și o să tacă. Așa că persoanele care dau bullying-ul, niciodată nu o va face cu o persoană de nivelul lui de inteligență. În primul rând, așa cum am accentuat de foarte mult astăzi, nu trebuie să dea nici o reacție și să aibă pe cineva aproape cui să-i poată spune ce are pe suflet, asta cred că este cel mai important, pentru că nu-i ok când ții totul în tine.

Lucia Maxim: Să știe și copiii și adolescenții că au dreptul la protecție. Întotdeauna există o soluție. Să nu creadă că s-au pomenit într-un labirint din care nu au ieșire, că sunt oameni în jur care pot să îi ajute, pot să-i sprijine. Să se simtă liberi, să se simtă încrezători, să se poată bucura de relațiile sociale.

***

Vreau să le mulțumesc invitatelor noastre pentru că au acceptat să discutăm despre un subiect sensibil, dar crucial pentru a crește viitoare generații sănătoase emoțional. Bullying-ul și cyberbullying-ul se abordează și la lecțiile de Educație pentru media, care se predă în școlile din Moldova. 

Dragi prieteni, să rămânem sceptici și să avem grijă ce consumăm. Mediacritica.md și podcastul cuMinte ne vin de fiecare dată în ajutor. Filtrează cuMINTEa trează! Urmărește-ne pe Google Podcasts, Apple Podcasts și SoundCloud.  

——————————————

Podcastul cuMINTE este realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent cu sprijinul Ambasadei Finlandei la București, în cadrul proiectului „Instrumente inovatoare de educație media pentru cetățeni bine informați”.