Unele portaluri media persistă în a informa publicul despre anumite evenimente prin titluri cu caracter senzațional, menite să capteze atenția și să amplifice „dramele” relatate, contrar normelor deontologice.
Site-ul Unimedia.info a publicat la data de 14 august o știre cu titlul: Caz șocant la un spital din Iași. O moldoveancă, operată pe cord, a murit după intervenție fără să-și mai revină: „Nu a avut noroc”, i-a spus profesorul Tinică familiei care caută dreptate.
Tot la data de 14 august portalul Unica.md a titrat: Caz șocant! O adolescentă din Capitală ar fi încercat să se sinucidă după ce ar fi fost violată.
Iar Realitatea.md și Bani.md utilizează calificativul „exploziv” în știri despre funcționari ai Consiliului Concurenței, care sunt suspectați de mită.
De asemenea, la data de 15 august, instituții de presă precum Unimedia.info sau Unica.md au recurs la calificativul „șocant” în titlul materialului despre cazul de la Strășeni, unde un minor și-ar fi ucis mama.
Potrivit Codului deontologic, „jurnalistul pune titluri care corespund conținutului materialului jurnalistic și le evită pe cele care induc publicul în eroare”.
Ghidul de stil cu norme etice pentru jurnaliști stipulează: „Vom da, pur şi simplu, informaţia: scurt, brut, la obiect, neutru, fără nuanţări. Titlurile trebuie să prindă esenţa problemei prin câteva cuvinte bine alese”. Același ghid prevede: „Vom evita determinativele expresive, de obicei cu funcţiune de adjectiv (epitete), în special la redactarea ştirilor. Vom căuta să fim cât mai laconici şi mai neutri, fără a apela la calificative subiective. Un stil concis e mai eficient decât unul cu înflorituri”.
Anterior, Ioana Avădani, președinta Centrului pentru Jurnalism Independent din România, remarca, într-un comentariu publicat de Mediacritica, abaterile deontologice admise de presa din Republica Moldova și de peste Prut care informau despre un caz similar. Aceasta se referea la faptul că jurnalistul trebuie să informeze fără a recurge la dramatizare și senzaționalism. „Pentru că atunci când ajunge în fața oamenilor, o știre trebuie să răspundă, canonic, la întrebările «tehnice» prevăzute de manual – cine, ce, când, unde, de ce. Dar mai există o întrebare, mai adâncă, la care orice produs mediatic onest și bine făcut trebuie să răspundă: Și ce-i cu asta? De ce aflu eu informația asta? De ce îmi spui tu povestea asta? Este datoria jurnalistului să răspundă cu claritate la această întrebare, chiar nepusă. Să dea produsului muncii sale – și prin aceasta, întregii muncii sale – un rost”, consideră autoarea comentariului.
