Expunerea copiilor și adolescenților la ecranele dispozitivelor electronice moderne a devenit un fenomen tot mai prezent și tot mai preocupant în societatea noastră. De la televizor, la telefoane inteligente și tablete, aceste dispozitive au devenit omniprezente în viața cotidiană a copiilor, iar impactul lor asupra dezvoltării acestora este din ce în ce mai studiat și mai discutat.
Unele studii științifice au constatat că mulți copii mici care petrec prea mult timp în fața unui ecran – cum ar fi cel al televizorului, în fața jocurilor video, a tabletelor și a calculatoarelor – au simptome etichetate drept „autism”. Când părinții îndepărtează aceste ecrane pe o perioadă de câteva luni, simptomele copilului dispar. Termenul pentru acest fenomen este „autism virtual” sau autismul indus de ecranele unor dispozitive electronice și a fost inventat de un psiholog clinician român, dr. Marius Zamfir, potrivit Doc.ro.
Psihoterapeuta Lucia Maxim a subliniat pentru Mediacritica.md impactul negativ al expunerii prelungite la ecrane asupra relațiilor interpersonale și abilităților sociale ale copilului. Ea evidențiază că această expunere poate duce la izolare socială și la dificultăți în comunicare și cooperare.
„Latura relațională și abilitățile sociale ale copilului sunt cele care au de suferit mult. Din cauza absorbției produsă de ecran, copilul se deconectează de la lumea reală facil, iar comunicarea cu subiecți reali, părinți, bunei, cadre didactice, semeni etc. devine anevoioasă și mai puțin eficientă. Astfel putem vorbi de un autism virtual care se manifestă la nivel relațional, copilul nu aude, nu reacționează la cererile celor din preajmă, poate manifesta crize de furie, cooperare și interacțiune deficitară. Interesul pentru activități se diminuează, enumerăm pe cele cognitive, sarcini extrașcolare, se instalează deficitul de atenție și concentrare, ca urmare suferă aspectul intelectual al copilului. De asemenea, se pot produce perturbări ale somnului, poftei de mâncare, se instalează rapid oboseala psihică. Dezvoltarea emoțională de asemenea este afectată din cauza emoțiilor frecvente și neplăcute ca frustrarea, supărarea, stări de irascibilitate și nervozitate provocate de expunerea îndelungată la conținutul neadecvat, chiar periculos, cât și de limitele impuse de către părinți”, a precizat psihoterapeuta.
Și psihoterapeuta Ina Crasnojon a subliniat, pentru Mediacritica.md, importanța unei abordări echilibrate în ceea ce privește expunerea la ecrane pentru copiii mici. În primii ani de viață, explorarea mediului și interacțiunea activă cu adulții din jur sunt cruciale pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului, în timp ce expunerea la ecrane poate bloca această dezvoltare.
„E bine să știm că nevoile unui copil mic sunt cu totul altele: explorarea mediului, cunoașterea tuturor lucrurilor din jur, antrenarea simțurilor (văd, aud, gust, pipăi, jocul în viața reală cu implicarea adulților din preajmă și nicidecum ecranele. Acestea, din cauza stimulilor puternici, luminozității nu fac altceva decât să blocheze dezvoltarea sănătoasă a creierului. Aș recomanda părinților să excludă ecranele din viața copilului până la vârsta de trei ani. Nu vor regreta deloc pe termen lung. Pentru copii cu vârste cuprinse între 3-5 ani, 15-20 minute pe zi este suficient. Părinții împreună cu copiii privesc, analizează prin adresarea întrebărilor deschise, pentru a-l învăța pe copil să fie un consumator activ. La 6-8 ani, sunt suficiente 30-40 minute pe zi, iar un copil de 8-10 ani, poate beneficia de 60 minute. Deja după 11 ani este mai dificil cu limitele, dar ne străduim cam până la 14 ani copilul să aibă acces maxim de o oră și jumătate sau două ore pe zi”, a precizat psihoterapeuta.
La rândul său, psihologa Daniela Sîmboteanu a accentuat, pentru Mediacritica.md, necesitatea unei comunicări și interacțiuni adecvate în primii ani de viață ai copilului pentru a preveni impactul negativ al expunerii la ecrane. Ea sugerează că activitățile interactive și de comunicare sunt esențiale pentru dezvoltarea emoțională, socială și cognitivă a copilului.
„Cu părere de rău, tot mai des suntem martori la situațiile când părinții expun copiii mici, chiar și până la un an, la diverse conținuturi de pe telefon, tablete. Este și mai alarmant că copiilor li se pun telefoanele în față în timpul plimbării, în timpul hrănirii, atunci când în mod firesc copilul ar trebui să exploreze lumea din jur, propriile simțuri, să deprindă primele competențe de interacțiune socială și să învețe să vorbească. În astfel de cazuri, chiar și atunci când nu este predispoziție genetică pentru autism, dezvoltarea copiilor este afectată grav și evident, copilul nu va avea șansa de a-și dezvolta propriul potențial”, a explicat psihologa.
CE AR TREBUI SĂ FACĂ PĂRINȚII
Ca răspuns la aceste provocări, recomandările experților includ stabilirea unor limite ferme și blânde privind timpul petrecut în fața ecranelor, adaptate la vârsta și nevoile fiecărui copil. Totodată, promovarea activităților alternative, cum ar fi jocurile interactive, plimbările în natură și activitățile creative, sunt esențiale pentru o dezvoltare sănătoasă.
„Pentru a avea copii sănătoși, părinții ar trebui să contribuie la dezvoltarea lor emoțională, socială și cognitivă, prin comunicare și exprimarea afecțiunii, prin practicarea activităților în comun, cum ar fi cititul poveștilor, desenat și colorat, jocul cu apa, ascultarea cântecelor pentru copii, plimbări în natură, jocuri interactive, învățarea poeziilor pentru copii etc. Este important ca activitățile cu copiii să fie adaptate la particularitățile și interesele copilului, astfel vor fi dezvoltate acele aptitudini unice ale copilului dumneavoastră”, consideră Daniela Sîmboteanu, psiholog, psihoterareut în formare.
„Sugerez părinților să-și ajute copiii în elaborarea unei rutine zilnice, în care să fie indicate pe ore, activități zilnice, cât mai atractive. Le luăm ecranele, dar neapărat oferim ceva în schimb, la fel de atractiv”, sugerează psihoterapeuta Ina Crasnojon.
„Ca sugestii pe care le-ar putea pune părinții în practică ar fi să stabilească limite cu fermitate și blândețe. Vârsta copiilor contează, de la preșcolaritate, la adolescență, modalitățile de a limita ecranele sunt diverse, cert e ca pentru fiecare etapă de vârstă e necesară să fie stabilită o limită de timp, care rezultă din dialog și discuție cu copilul. Conversațiile la acest subiect cu copiii și adolescenții sunt extrem de utile pentru a-i ajuta sa-și regleze emoțiile și, în consecință, să învețe să reducă timpul pentru ecran. Pentru copiii mai mici sunt de ajutor alternativele, mai specific, timpul petrecut cu ei împreună, diverse activități creative, jocuri de masă interactive, hârjoneala, plimbările, jocurile în aer liber etc. La fel important e și modelul părinților. Astfel, ca recomandare, reducerea timpului expunerii la ecran a părinților poate garanta expunerea mai redusă a copiilor la ecrane”, precizează psihoterapeuta Lucia Maxim.
