„Fricile sunt mai puternice decât dovezile științifice”, iar necunoașterea și neînțelegerea îi determină pe oameni să recurgă la discurs de ură în spațiul public. Sunt câteva dintre constatările formulate de Irina Corobcenco, analistă specializată în prevenirea și combaterea discursului de ură, în ediția Podcastului cuMINTE din luna mai, în care Mediacritica a abordat complexitatea acestui fenomen.
În cel mai recent episod al Podcastului cuMINTE, experta a identificat drept cauze principale ale discursului de ură prejudecățile transmise în familie, necunoașterea celuilalt și manipulările politice. „Necunoscutul devine întotdeauna o sursă de frică, te face să ieși dintr-o zonă pe care o cunoști. Necunoașterea este o altă sursă care poate determina pe cineva să utilizeze discursul de ură. Fricile sunt mai puternice decât informațiile sau dovezile științifice. Apoi mai este și lenea de a verifica informațiile”, a punctat Irina Corobcenco.
UTILIZAREA DISCURSULUI DE URĂ ÎN SCOPURI POLITICE
Dincolo de aspectul cultural și psihologic, Irina Corobcenco subliniază și o altă dimensiune a discursului de ură utilizat în perioadele electorale: „În campania electorală, beneficiul pentru politicieni este că schimbă agenda publică, mută agenda electoratului de pe una care cere analiză, date, soluții pe o poveste care alimentează niște frici”. Este o tactică eficientă: în loc să vină cu politici, candidații creează „dușmani” care pot fi blamați pentru toate problemele. „Îți manipulezi electoratul și atunci dai soluții simpliste, fără să te complici prea mult”, spune experta.
Întrebată cine recurge cel mai des la utilizarea discursului de ură, Irina Corobcenco a subliniat cât de mult contează în acest sens contextul. „În campaniile electorale politicienii sunt cei care utilizează cel mai des discursul de ură. Apoi mai sunt membrii, simpatizanții partidelor politice, uneori competitorii electorali. Mai vorbim și de jurnaliști sau cei care se prezintă ca fiind jurnaliști, lideri de opinie care la fel folosesc discursul de ură”, precizează invitata.
CELE MAI AFECTATE GRUPURI
Lista grupurilor afectate de discursul de ură este foarte largă în Republica Moldova: de la femei, persoane LGBT+ și persoane cu dizabilități, la romi, evrei, musulmani, ucraineni, persoane din stânga Nistrului sau chiar jurnaliști. „Vorbind numeric, în 2018, mai des acest tip de discurs era îndreptat împotriva femeilor. În 2019 la fel”, a menționat experta.
Din 2020, monitorizările desfășurate s-au concentrat pe contextul electoral, unde grupurile cel mai frecvent vizate de atacuri sunt minoritățile sexuale, persoanele cu dizabilități și jurnaliștii. Însă, avertizează Irina Corobcenco, „lucrurile nu se îmbunătățesc și spun asta cu regret”.
DE UNDE AR TREBUI SĂ ÎNCEAPĂ EDUCAȚIA
Întrebată de unde ar trebui să înceapă prevenirea discursului de ură, Irina Corobcenco menționează că „trebuie să înceapă din fiecare spațiu în același timp, de acasă, de la grădiniță, de la școală. La Universitate deja e prea târziu”.
„Foarte multe prejudecăți și stereotipuri care stau la baza discursului de ură vin de fapt din familie, inclusiv din familia extinsă. Ele sunt transmise din generație în generație. Și atunci, dacă pierdem acest început de acasă, efortul pe care ar trebui să îl depună celelalte nuclee ar trebui să fie mult mai mare. Și e complicat pentru că se creează o disonanță și copilul nu mai înțelege că la școală i se zice una, iar acasă alta. Cred că formarea trebuie să vină din mai multe direcții”, a explicat invitata în cadrul podcastului.
