2024-2025 a rămas în istorie ca perioada în care democrațiile din regiunea noastră au fost supuse celui mai sofisticat test de rezistență la dezinformare pe care l-am văzut vreodată. Cu alegeri continue pe ambele maluri de Prut — România cu alegerile prezidențiale anulate și Moldova cu alegerile parlamentare din 28 septembrie (pe lângă prezidențialele din octombrie 2024) — am asistat nu doar la o intensificare a campaniilor false, ci la o reinventare completă a modului în care se face războiul informațional. Și, sinceră să fiu, lecțiile sunt dureroase pentru industria media din regiune.
ROMÂNIA: Anatomia unui șoc democratic
Ceea ce s-a întâmplat în România cu ascensiunea lui Călin Georgescu nu a fost doar o surpriză electorală – a fost și o demonstrație brutală a limitelor jurnalismului tradițional când se confruntă cu operațiuni hibride sofisticate. În timp ce presa mainstream își făcea sondajele clasice și-și scria analizele despre candidații „serioși”, pe TikTok se construia o realitate paralelă în care un personaj aproape complet ignorat de media tradițională reușea să mobilizeze sute de mii de votanți.
Nu vorbim aici despre simple postări false pe Facebook. Documentele desecretizate de CSAT și investigația Parchetului General au revelat o operațiune integrată, care combina finanțarea ilicită, manipularea algoritmilor platformelor sociale și crearea unei rețele coordonate de conturi false. Toate acestea s-au întâmplat sub nasul unei prese care continua să aplice instrumentele analitice ale secolului al XX-lea unui fenomen al secolului al XXI-lea.
Reacția instituțională românească – deși tardivă – a fost drastică: anularea alegerilor prezidențiale, desecretizarea documentelor de securitate națională, deschiderea de investigații penale. Dar întrebarea rămâne: de ce sistemul informațional nu a fost capabil să anticipeze și să documenteze această amenințare în timp real?
Conform analizelor Funky Citizens, actorii dezinformării folosesc „declanșatori emoționali — precum afirmațiile de trădare, nedreptate sau amenințare existențială — pentru a eroda încrederea în instituțiile democratice” și pentru a „crea o realitate politică paralelă”. După anularea alegerilor, organizațiile din societatea civilă au avertizat asupra creării unui „vast ecosistem” de narațiuni false în jurul lui Georgescu, promovat acum online ca „președintele legitim al României”.
MOLDOVA: Laboratorul perfecțiunii în contracararea dezinformării
În contrast cu România, Moldova pare să fi învățat din experiențele anterioare. Înființarea Centrului pentru Contracararea Dezinformării, acordurile de cooperare directă cu TikTok pentru blocare rapidă a conturilor suspecte (în trei ore în loc de trei zile) și monitorizarea sistematică a narațiunilor false demonstrează o abordare mult mai proactivă față de alegerile parlamentare din 28 septembrie.
Datele din documentele analizate arată că Moldova se confruntă cu cel puțin șase clustere majore de dezinformare: democratic backsliding, declin socio-economic, suveranitate și influență geopolitică, manipulare electorală, conținut fals și manipulativ și război și securitate. Fiecare dintre aceste clustere operează pe multiple platforme, cu tactici adaptate specific pentru publicul moldovean. Toate — cu o sofisticare operațională impresionantă.
Media literacy în era FIMI. De ce „verifică sursa” nu mai funcționează sau nu mai e suficient
Aici ajungem la provocarea fundamentală cu care se confruntă alfabetizarea media în 2025. Sfaturile clasice – „verifică sursa”, „caută mai multe păreri”, „fii sceptic” – devin desuete când te confrunți cu Foreign Information Manipulation and Interference (FIMI) de anvergura celor documentate în România și Moldova.
Când ai deepfake-uri care îl prezintă pe președintele Ucrainei cerând pace în termenii Rusiei, când ai clerici ortodocși antrenați să răspândească pe TikTok că UE interzice deținerea de animale de companie, când ai rețele de sute de conturi false coordonate din Vietnam pentru a amplifica mesaje antieuropene în limba română – alfabetizarea media tradițională devine un exercițiu academic.
Realitatea e că publicul nu mai are timp, instrumente sau expertiza necesare pentru a verifica fiecare informație într-un ecosistem care generează mii de mesaje manipulative pe zi. Responsabilitatea se mută de la consumatorul individual de informație către sistemele care produc, distribuie și amplifică conținutul.
Provocarea existențială: să contezi sau să dispari
Cele mai dureroase lecții din 2024-2025 nu țin de tehnologie sau de tactici. Țin de rolul fundamental al jurnalismului într-o lume unde realitatea poate fi fabricată industrial.
În România, presa mainstream a fost complet surprinsă de fenomenul Georgescu pentru că își făcea treaba cum o făcea de 30 de ani – sondaje, interviuri, analize bazate pe surse tradiționale. În timp ce realitatea se construia pe TikTok, în grupuri de Telegram și în ecosisteme informaționale pe care jurnalismul tradițional nu le monitoriza.
În Moldova, approachul mult mai proactiv al autorităților și al organizațiilor media arată că lecțiile pot fi învățate și aplicate. Dar chiar și acolo, cu toate instrumentele și mecanismele puse la punct, cu doar câteva zile înainte de alegerile parlamentare din 28 septembrie, provocările rămân imense față de sofisticarea campaniilor de dezinformare.
Provocarea e existențială: jurnalismul fie se reinventează radical pentru a deveni relevant în războiul informațional modern, fie devine o relicvă academică în timp ce realitatea se construiește în altă parte.
Elena Calistru, președinta asociației Funky Citizens
Editorialul a fost publicat în cadrul proiectului „Presă rezilientă, alegători informați: protejarea alegerilor din Moldova împotriva dezinformării”, susținut financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în Moldova. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția donatorului.
