Poate deveni podcastul o nouă formă de învățare și comunicare în viața noastră?

Educația face diferența – acesta era laitmotivul podcastului meu „Lecție Deschisă” atunci când abia realizam primii pași în acest domeniu. Nu m-am referit la sensul direct al educației — să ne punem etichete în funcție de câte universități, școli și masterate avem, dar la diferența obținută la nivel de comunitate atunci când gândim, spunem, dezbatem, rezolvăm, ne implicăm, alegem, respectăm și acceptăm. Fiindcă educația nu înseamnă doar școală. Educația nu se face doar acasă sau în sala de clasă. De multe ori, din cauza acestei percepții greșite, părinții lasă toată responsabilitatea educației pe umerii profesorilor și de aici se iscă un conflict mocnit între cele două părți care se învinuiesc reciproc.

Pentru a aranja lucrurile la locul lor și a face o claritate în ceea ce privește educația, am decis să creez un spațiu de comunicare la podcastul meu. Aici vorbesc atât cu părinți, cât și cu profesori, elevi, psihologi, experți și manageri. Educația este un drum, o călătorie în care mergem împreună ca niște parteneri, nu adversari. Îmi doresc să ne auzim și să ne ascultăm unul pe celălalt, în primul rând. Aici e și „defectul” podcastului audio: că trebuie doar să ascultăm. Or, la noi, pe piața media autohtonă, podcastul a fost din start un produs în format video. Cel puțin așa a fost perceput de publicul consumator.

Când zici podcast, te gândești la doi oameni care discută la microfon și sunt filmați. Pe când acest produs este mult mai ofertant decât atât. Când am interacționat cu primii ascultători, la primele episoade, am fost nevoită să fac mai întâi o mică lecție (dacă tot era „Lecție Deschisă”) despre ceea ce reprezintă un podcast, înregistrare audio, Apple podcast, descărcări și alte nuanțe explicative. La podcast, ca și în politică, oamenii sunt cuceriți de idee și de cel care o prezintă. S-ar părea că noi ne-am lăsat prea ușor cuceriți de prezentator, fiindcă cele mai ascultate podcasturi sunt cele prezentate de jurnaliști radio și TV. Totuși, conținutul mediatic este adus de invitat și nu invers. Nu ar fi neapărat o tendință rea, doar că în acest context ne lipsesc podcasturile de nișă, care ar putea aduna comunități, educa oameni și lansa dezbateri relevante.

Am găsit o descriere destul de interesantă pentru această situație a fondatoarei Eurowaves, Andreea Coscai, care a scris într-un articol: „Continentul european rămâne fragmentat de diferențele de limbă, cultură, resurse și finanțare, dar mai ales de obiceiurile de ascultare. În timp ce Spania s-a obișnuit deja cu formatele audio narative (shoutout pentru munca excelentă a PRISA Audio), în alte țări – precum România, de unde provin – atenția publicului rămâne concentrată aproape exclusiv pe interviuri cu vedete și podcasturi video. Desigur, tendința e prezentă peste tot, dar în unele locuri pare mult mai accentuată”.

M-am uitat peste statisticile Podcast Charts by Spotify și am văzut că în Spania, de exemplu, cel mai ascultat podcast este „La Ruina” (unde vorbesc despre eșecuri, momente sau experiențe dezastruoase), în Italia – „Indagini” (un podcast despre crime și investigații), iar în Marea Britanie, podcastul comediantului Joe Rogan face furori. Pe Riverside.com putem vedea o clasificare a celor mai bune podcasturi în funcție de tema abordată și vedem că ascultătorii sunt interesași de sănătate, tehnologie, dezvoltare personală, cultură, noutăți, societate. Podcastul a devenit probabil cea mai accesibilă și rapidă modalitate de a obține informații și cunoștințe, dar și de a „localiza” nișa ta personală de dezvoltare, de interes și de creștere. De aceea vor prinde popularitate și podcasturile de învățare (a unei limbi străine, a tehnologiilor, abilităților de comunicare, de predare).

Sursa: https://riverside.com/blog/most-popular-podcasts

Astfel, podcastul își însușește și un rol educativ, prin oferirea posibilității de a învăța activ, prin ascultare. Eu cred că atunci când alegem ce ascultăm, noi implicit setăm domeniile noastre de interes, acolo unde vrem să creștem sau să ne dezvoltăm. Eu ascult „Părinți cuminți” din perspectiva de părinte, ascult „MindArchitect” pentru ca să înțeleg mai bine cum funcționez eu și lumea, ascult „Mel Robbins podcast” pentru dezvoltarea mea personală și motivație.

Exemplul podcastului „MindArchitect” este cel mai elocvent pentru a demonstra că acest tip de media poate reprezenta o trecere excelentă de la ascultare la învățare. Lansat în 2019, „MindArchitect” era primul podcast despre neuroștiință și psihologie, însă aplicate în viața de zi cu zi. Proiectul a crescut și s-a transformat într-un sistem de învățare, iar următorul pas a fost dezvoltarea acestuia acolo unde este cea mai mare nevoie: în școală. A luat, astfel, naștere Neuroștiința la clasă, un proiect educațional care își propunea să aducă neuroștiința și psihologia în fiecare sală de clasă din România. Totodată, echipa „MindArchitect” a lansat și un program de cursuri online pentru cei interesați de psihologie și neuroștiință. Inițiativa educațională a fost lansată în România în anul 2021, dar a întâmpinat rezistență și critică din partea comunității științifice.

Cu siguranță, podcasturile ar putea deveni o sursă de învățare mult mai interesantă și mai accesibilă astăzi pentru elevi și studenți. Doar că, în mediul mediatic autohton, avem o alegere modestă. „Istoria Moldovei”, realizat de Natan Garștea, „Mai departe” de Artur Gurău, „Meditații” de Andrei Vasilachi, „Treci la tablă” de Alex Leahu sunt câteva podcasturi cu informații bune și teme actuale, după părerea mea. De cealaltă parte, o realizatoare a unui podcast medical îmi spunea că publicul nu este pregătit pentru un conținut atât de serios și aprofundat.

Integrarea podcasturilor în conținuturile de învățare și promovarea acestora ca o sursă sigură de informații și cunoștințe rămâne a fi încă un subiect „prematur” pentru comunitatea noastră educațională. În calitate de masterandă în Științe ale Educației, am integrat tema podcastului într-o propunere de cercetare științifică, întrebându-mă dacă ar putea fi privit ca un mijloc de promovare a parteneriatului educațional. Nu știu dacă voi reuși să aflu răspunsul la această întrebare, fiindcă este foarte dificil de colectat date despre impactul educațional al podcasturilor la noi în țară. Cel puțin, voi încerca să promovez dialogul și schimbul de idei în domeniul educațional prin intermediul podcastului meu și să identific interesul prin intermediul vizualizărilor și descărcărilor.

Cred că, cu podcasturi bune, putem să facem o diferență (atât creatorii, cât și consumatorii) în modul cum discutăm, cum gândim și ce emitem în spațiul public. Educația fiecăruia dintre noi depinde și de ceea ce consumăm, ascultăm sau privim! 

Natalia Dabija, realizatoare de podcast

Comentariul a fost elaborat în cadrul proiectului „Presă rezilientă, alegători informați: protejarea alegerilor din Moldova împotriva dezinformării”, susținut financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în Moldova. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția donatorului.