Un reportaj difuzat la postul de televiziune regional Studio-L, despre o activitate a Inspectoratului de Poliție Căușeni de prevenire a violenței în familie, expune public identitatea mai multor bărbați și femei care ar deține statut de agresori. Deși violența în familie este un subiect de interes public și trebuie abordată de către mass-media, divulgarea unor informații ce constituie date cu caracter personal poate aduce prejudicii inclusiv victimelor și minorilor și le poate încălca dreptul la protecția vieții private. În același timp, dezvăluirea identității implică riscuri privind amplificarea discursului de ură, stigmatizare și transformare a materialului jurnalistic într-o formă de judecată publică.
Materialul difuzat la data de 9 septembrie, la postul de televiziune regional Studio-L, titrează: „VIDEO/ Aproape 50 de agresori familiali, chemați la Poliția Căușeni. Ce riscă dacă repetă violența”. Subiectul, publicat și pe site-ul instituției media, relatează despre o activitate de informare și prevenire, organizată de Inspectoratul de Poliție Căușeni. „Oamenilor li s-a explicat ce consecințe pot avea repetarea comportamentelor agresive, încălcarea ordinelor de restricție și nerespectarea măsurilor de protecție a victimelor”, potrivit jurnaliștilor.
În imaginile publicate, fețele persoanelor desemnate drept agresori familiali sunt vizibile și nu au fost prelucrate tehnic. Deși Codul deontologic al jurnalistului nu stabilește o regulă generală potrivit căreia identitatea unei persoane care are statut de agresor trebuie protejată, prin divulgarea identității acestora se furnizează suficiente informații (date cu caracter personal) cu privire la identitatea victimelor unor astfel de agresiuni, inclusiv a minorilor. Acest fapt este cu atât mai relevant în localități mai mici, unde orice detaliu personal poate fi suficient pentru ca membrii comunității să identifice familia, partenera sau soția și, eventual, copiii, și să constituie un pretext pentru stigmatizare.
Astfel, chiar dacă numele victimei nu apare în material, identitatea acesteia poate deveni deductibilă prin asocierea mai multor informații: imaginea agresorului, localitatea, situația familială și informațiile despre cazul de violență.
Potrivit Codului dentologic, „jurnalistul nu dezvăluie identitatea victimelor accidentelor, calamităților, infracțiunilor, cu precădere ale agresiunilor sexuale, inclusiv celor din spațiul online. (…) Jurnalistul va întreprinde toate măsurile pentru a reduce eventualele efecte negative asupra acestor persoane”. În plus, „jurnalistul adoptă o abordare incluzivă și bazată pe drepturile omului în tratarea subiectelor sensibile, ca nicio persoană să nu fie victimizată, stigmatizată sau supusă altor forme de abuz în timpul realizării materialului jurnalistic și după publicarea lui”.
În același context, în reportaj, persoanele prezentate drept agresori familiali sunt citate relatând despre situații în care au comis anumite acte de violență, detalii care încalcă protecția vieții private, nu sunt justificate și nici de interes public. Codul deontologic stipulează că jurnalistul este dator să respecte dreptul la viață privată și demnitate al persoanelor, iar orice informație sensibilă despre o persoană urmează a fi menționată doar când acest lucru este relevant din punct de vedere editorial.
În plus, orice material de presă trebuie realizat într-o manieră în care să nu genereze discurs de ură. Cu privire la reportajul realizat de Studio-L, acest discurs a fost amplificat pe rețelele sociale, unde a generat peste 100 de comentarii, multe ditre care cu o conotație negativă la adresa protagoniștilor.
Codul deontologic prevede că „instituțiile mass-media, în administrarea paginilor web, precum și a paginilor/conturilor de pe rețelele de socializare, nu-și permit și nu acceptă nici din partea publicului, în reacții (comentarii), derogări de la normele legale și cele deontologice. În acest scop, instituțiile mass-media administrează corespunzător reacțiile/comentariile la produsele mediatice”.
