Un nou caz de suicid al unui minor, relatat și distribuit pe larg în spațiul public din Republica Moldova în dimineața zilei de 12 octombrie, readuce în discuție modul în care presa reflectă astfel de subiecte. Unele materiale jurnalistice publicate în legătură cu acest caz ridică semne de întrebare privind respectarea normelor deontologice și a recomandărilor privind mediatizarea suicidului, în special în ceea ce privește protejarea minorilor și a persoanelor vulnerabile. „Jurnaliștii ar trebui să evite senzationalismul, titlurile șocante, imaginile dramatice și descrierea detaliată a metodei prin care s-a produs suicidul”, consideră Zinaida Gribincea, psihologa solicitată de Mediacritica ca să se pronunțe pe acest caz.
Titluri precum „Tragedie în Chișinău: O adolescentă a decedat după ce s-ar fi aruncat de la înălțime” sau materiale care detaliază etajul, adresa, metoda exactă și existența biletului de adio au împânzit spațiul mediatic moldovenesc luni, 12 octombrie.
Cu privire la subiect, Codul deontologic le impune jurnaliștilor să nu furnizeze publicului detalii privind tehnicile suicidale, recomandare stipulată și în Ghidul de bune practici jurnalistice în reflectarea mediatică a suicidului: „fiți precauți în descrierea metodelor utilizate. Nu prezentați detalii inutile pentru a nu oferi soluții altor persoane; nu prezentați imagini detaliate din locațiile în care au avut loc sinuciderile”. Aceeași sursă recomandă presei să evite speculațiile și „senzaționalizarea” sinuciderii. „Prin materialele jurnalistice trebuie să le explicați oamenilor unde pot găsi ajutor în situații de viață care îi copleșesc. Subliniați faptul că sinuciderea poate fi prevenită dacă oamenii obțin ajutor la timp”, punctează autorii ghidului.
Solicitată de Mediacritica, psihologa Zinaida Gribincea a explicat care sunt principalele provocări etice în reflectarea mediatică a cazurilor de suicid. „Mass-media nu poate trece sub tăcere fenomenul suicidar, dat fiind impactul acestuia asupra sănătății mintale și implicațiile sale sociale. Suicidul reprezintă o problemă complexă, care necesită informare, sensibilizare și implicare colectivă în prevenție. Trăim într-o societate interconectată, în care informația circulă cu rapiditate, iar concurența pentru atragerea audienței și accesibilitatea platformelor digitale pot favoriza difuzarea unor relatări lipsite de rigoare profesională și de sensibilitate față de persoanele implicate”, a precizat ea.
Potrivit expertei, mass-mediei îi revine responsabilitatea de a aborda fenomenul „dintr-o perspectivă echilibrată, obiectivă și etică, respectând dreptul publicului la informare și evitând senzaționalismul, speculațiile și detaliile care ar putea expune persoanele vulnerabile unor riscuri suplimentare”.
Totodată, specialista avertizează că explicarea simplistă a unui act tragic favorizează interpretările eronate și poate agrava stigmatizarea celor afectați. „Suicidul nu trebuie prezentat ca o consecință inevitabilă a unui singur eveniment, precum un eșec sentimental, un rezultat școlar dezamăgitor, o dificultate financiară sau un conflict familial. Din perspectivă psihologică, comportamentul suicidar este asociat cu interacțiunea mai multor factori, care pot include suferința emoțională, dificultățile de adaptare, problemele de sănătate mintală și circumstanțele sociale. Reducerea unui asemenea eveniment la o singură cauză, mai ales în absența unor informații verificate, poate favoriza explicațiile simpliste, culpabilizarea și interpretările eronate ale fenomenului”, a menționat Zinaida Gribincea..
Unul dintre principalele riscuri ale prezentării detaliate în presă a metodelor și locurilor în care au avut loc cazuri de suicid este apariția așa-numitului „efect Werther”, fenomen care presupune creșterea riscului de imitare a comportamentului suicidar în rândul persoanelor vulnerabile.Din acest motiv, grija față de cei care citesc aceste materiale trebuie să devină prioritatea absolută a redacțiilor, consideră președinta Centrului de consiliere și cercetare în prevenirea suicidului „MIRT”, Liuba Ceban.
„Când are loc o tragedie, mai ales când moare un minor prin suicid, este important să avem în vedere, înainte de toate, grija față de cei vii. Un principiu important este să nu dăm informații despre metode și locuri de suicid. Este minimul pe care îl putem face pentru a proteja persoanele vulnerabile care vor citi această informație. Trebuie să evităm titlurile senzaționaliste și prezentarea cifrelor într-un mod care amplifică artificial gravitatea problemei. Odată ce menționăm cuvântul «suicid», deja este senzație, negativ și suficient ca să atragă atenția. Nu mai este nevoie să mai adăugăm ceva stresant și negativ ca să atragă atenția”, a menționat ea pentru Mediacritica.
Totodată, specialista subliniază importanța trecerii de la un jurnalism orientat spre senzațional la o abordare protectoare, axată pe prevenție și speranță. Despre efectele Werther și Papageno Mediacritica a scris anterior la rubrica #PEÎNȚELES.
„Efectul Papageno presupune să facem știrile astfel încât să fie prietenoase prevenirii suicidului, știri care ajută oamenii vulnerabili ca, atunci când citesc informația, să caute ajutor. Facem referire la servicii de suport, speranță, referire prin imagini la celebrarea vieții (o floare care trece prin stâncă și crește). Materiale vizuale care să încurajeze dorința de a trăi și în niciun caz imagini cu metode de suicid”, explică Liuba Ceban.
Ghidurile de bune practici jurnalistice recomandă evitarea fotografiilor de la locul tragediei, a imaginilor cu victima și a oricăror detalii care pot permite identificarea locului în care s-a produs decesul.. Respectarea vieții private și a durerii familiilor îndoliate ar trebui să primeze în fața dorinței de a obține audiență.
Pentru alegerea unui titlu corect, Ghidul „Reflectarea subiectului suicidului în presă”, întocmit de Centrului de consiliere și cercetare în prevenirea suicidului „MIRT”, „nu este indicată utilizarea cuvântului «suicid» sau «sinucidere» în titlul unei știri sau unui reportaj. Titlurile au scopul să atragă cititorii și să le ofere ideea de bază a subiectului prezentat, însă utilizarea acestui cuvânt, împreună cu detaliile despre locul și metoda folosită, ar putea avea un impact mult mai puternic, și deloc cel scontat, asupra persoanelor vulnerabile. De asemenea, utilizarea cuvântului «suicid» în titlurile prezentate îi poate conferi știrii un grad mult prea mare de importanță”.
În ceea ce privește alegerea fotografiilor și videourilor, ghidul recomandă evitarea publicării imaginilor și filmărilor de la locul unui caz de suicid, în special atunci când acestea ar putea permite identificarea locului sau a metodelor utilizate. Documentul descurajează și publicarea fotografiilor persoanelor care au murit prin suicid sau au avut o tentativă de suicid. În cazul utilizării unor astfel de materiale foto și video, ghidul precizează că este necesară permisiunea membrilor familiei.
