Irina Corobcenco, analistă în domeniul combaterii discursului de ură, trage un semnal de alarmă cu privire la responsabilitatea individuală și colectivă în fața propagării acestui fenomen, mai ales în spațiul online și în perioadele electorale. În ediția Podcastului cuMINTE din luna mai, experta a formulat mai multe recomandări.
„Ce trebuie să facem este ca, atunci când suntem martorii unui asemenea discurs, să nu îl dăm mai departe”, a subliniat Irina Corobcenco în cadrul podcastului. Indiferent de intenție, fie că ne exprimăm acordul ori dezacordul, simpla distribuire a conținutului bazat pe ură contribuie la amplificarea și normalizarea acestuia în spațiul public, a precizat experta.
Ea a enunțat și mai multe recomandări cu privire la felul în care să procedăm când suntem martorii unui asemenea discurs.
În primul rând, vorbim despre raportarea conținutului problematic. În loc de redistribuire, Irina Corobcenco încurajează raportarea discursului de ură direct pe platformele sociale sau către autoritățile competente. „Dacă sunteți vizați direct sau sunteți martori ai unui discurs de ură în mediul online sau fizic, puteți face o plângere la Poliție, indiferent dacă este sau nu perioadă electorală”, precizează ea. De asemenea, dacă discursul este difuzat la TV sau radio, sesizarea poate fi adresată Consiliului Audiovizualului. Pentru cei care nu au încredere să o facă personal, sesizările pot fi depuse online sau prin apel telefonic la Inspectoratul de Poliție.
Un aspect al combaterii discursului de ură este lucrul cu propriile prejudecăți și stereotipuri. „Toți le avem, într-o măsură mai mare sau mai mică, dar e important să le înțelegem, să conștientizăm că ceea ce gândim este o prejudecată și nu o opinie bazată pe dovezi științifice. Atunci când vom lucra cu aceste prejudecăți ne va fi mai ușor să trecem peste și să nu mai luăm de bine un discurs de ură care este întâlnit în mediul online sau în spațiul public”, a explicat invitata.
Totodată, în fața glumelor rasiste sau sexiste, experta recomandă explicațiile: „Avem foarte multe glume de acest fel, care vizează diverse grupuri de persoane. Sunt și glume care fac rău și nu doar ne dau sentimentul de bine sau amuzament. Fiind despre anumite grupuri de persoane, ele ne dau voie nouă, celor care le utilizează, să ne simțim superiori față de cei în raport cu care le facem. Glumele vin de fapt să încetățenească, să confirme că e normal să faci glume pe seama altuia, deși nu este așa”.
Și, nu în ultimul rând, pentru a înțelege impactul discursului de ură, Irina Corobcenco propune un exercițiu de empatie, de imaginație. „Cum ar fi ca el sau ea să se pună în papucii celui care este vizat de discursul de ură? Cum s-ar simți? Cum te-ai simți tu dacă ai ști că un politician sau un competitor electoral a zis că locul tău nu este în această societate și că toate relele care se întâmplă în această țară sunt din cauza ta și a celor care îți sunt asemănători ție sau care vin din aceeași comunitate. E un exercițiu dificil, dar cred că este util. Asta ne-ar arăta cât de rău se simt oamenii care zi de zi sunt ținta discursului de ură și cât de mult rău ne fac, de fapt, nouă ca societate”, a conchis invitata.
