Cazul tinerei de 19 ani de la Orhei, care a fost găsită moartă după ce a fost dată dispărută, continuă să fie motiv de știri și interviuri în presa din Republica Moldova. Unele instituții media au publicat știri cu titluri cu detalii „șocante”, dintr-un interviu realizat de jurnalistul Adrian Prodan, pe canalul său de Youtube, cu mama și rudele tinerei decedate. Materialele depășesc limitele eticii jurnalistice întrucât exploatează durerea umană în cazul unui subiect sensibil și cu detalii ce nu țin de interesul public.
Interviul a fost publicat acum cinci zile pe canalul de Youtube al jurnalistului Adrian Prodan, care intervievează mama fetei decedate, dar și câteva rude. În timpul discuției, el adresează întrebări sensibile, insistând pe accentuarea durerii umane: „Ce a fost în capul tău când ți s-a spus că Ana-Maria a dispărut?”, „Tu aveai o mică speranță că fata ar putea să fie în viață sau nu?”, „Cine te-a anunțat că Ana-Maria a fost găsită moartă?”, „Locul unde ea era aruncată e departe de la ieșirea din pădure?”, „Ți-a spus Poliția ce a făcut el cu dânsa?”, „Ce imagini ai văzut tu?”, „Ea nu era îmbrăcată?”, „Tu ai fost la morgă să o iei pe Ana-Maria. Și s-a permis să intri să o vezi? Ai vrut să te asiguri că este fata ta?”, „Ce era pe corp?”, „Cine te-a ajutat să o aduci acasă?”, „Când ai văzut-o ultima oară?”, „Cum crezi, de ce s-a întâmplat asta cu fata ta?”, „Dacă Ana-Maria te-ar privi de sus, pentru ce i-ai cere iertare?”, „Ai visat-o după ce a murit?”, „Ai lucruri de-ale ei pe care le păstrezi?”.
Codul deontologic prevede că „jurnalistul nu profită de starea de vulnerabilitate a persoanelor și de necunoașterea de către acestea a drepturilor și libertăților lor, precum și nu le încurajează să recurgă la acțiuni umilitoare și care lezează demnitatea umană”. De asemenea, „jurnalistul va respecta intimitatea persoanelor. (…) El/ea va manifesta o atenție deosebită față de persoanele vulnerabile pe care le intervievează”, prevede actul cu norme deontologice al Federației Internaționale a Jurnaliștilor, în timp ce Regulamentul privind conținuturile audiovizuale, al Consiliului Audiovizualului, stipulează că „în situații de suferință umană, de dezastre naturale, de accidente sau acte de violență trebuie respectată imaginea și demnitatea persoanelor aflate în astfel de situații”.
Interviul a constituit sursă de materiale pentru mai multe portaluri de știri.
Bunăoară, Primul.online titrează că „Rudele Anei Maria fac dezvăluiri șocante, după omorul tinerei: Iubitul ei se cunoștea cu suspectul, au lucrat la același penitenciar. Ea era urmărită demult”; Ea.md oferă „detalii șocante despre crima de la Orhei. Ce a mărturisit mama tinerei omorâte: «Locul era tăpușit, el și acolo cred că și-a bătut joc de ea»”; Unimedia.info scrie că „(video) Rudele Anei Maria fac dezvăluiri șocante, după omorul tinerei: Iubitul ei se cunoștea cu suspectul, au lucrat la același penitenciar. Ea era urmărită demult”; Mamaplus.md publică o știre cu titlul: „Rudele gravidei de 19 ani, ucisă cu sânge rece, fac dezvăluiri șocante: Iubitul ei se cunoștea cu suspectul, au lucrat la același penitenciar”.
Ghidul de stil cu norme etice pentru jurnaliști stipulează: „Vom da, pur şi simplu, informaţia: scurt, brut, la obiect, neutru, fără nuanţări. Titlurile trebuie să prindă esenţa problemei prin câteva cuvinte bine alese”. Același ghid prevede: „Vom evita determinativele expresive, de obicei cu funcţiune de adjectiv (epitete), în special la redactarea ştirilor. Vom căuta să fim cât mai laconici şi mai neutri, fără a apela la calificative subiective. Un stil concis e mai eficient decât unul cu înflorituri”.
Un alt interviu difuzat anterior pe canalul de Youtube al lui Adrian Prodan a constituit subiect de dezbateri la Consiliul Audiovizualului, iar Consiliul de Presă a constatat încălcarea Codului deontologic al jurnalistului.
Ioana Avădani, președinta Centrului pentru Jurnalism Independent din România, remarca, într-un comentariu publicat de Mediacritica, despre faptul că jurnalistul trebuie să informeze fără a recurge la dramatizare și senzaționalism. „Pentru că atunci când ajunge în fața oamenilor, o știre trebuie să răspundă, canonic, la întrebările «tehnice» prevăzute de manual – cine, ce, când, unde, de ce. Dar mai există o întrebare, mai adâncă, la care orice produs mediatic onest și bine făcut trebuie să răspundă: Și ce-i cu asta? De ce aflu eu informația asta? De ce îmi spui tu povestea asta? Este datoria jurnalistului să răspundă cu claritate la această întrebare, chiar nepusă. Să dea produsului muncii sale – și prin aceasta, întregii muncii sale – un rost”, consideră autoarea comentariului.
La fel, într-o analiză pentru Mediacritica, președinta Consiliului de Presă, Viorica Zaharia, susținea că instituția primește foarte des linkuri de pe Youtube sau alte platforme cu conținut mediatic la care „unui om decent îi este jenă să se uite”. „Sunt, de regulă, istorii lacrimogene, în care femei sau bărbați, victime ale unor abuzuri sau altor situații traumatizante, fac destăinuiri, povestesc detalii din viața intimă, plâng… Desigur, astfel de istorii nu sunt nici pe departe de interes public, ci urmăresc un singur scop – să adune audiență pentru deținătorul videoblogului. Oamenii care ni le expediază sunt revoltați și ne întreabă: de ce nu faceți nimic cu acești videobloggeri? Cum pot fi ei responsabilizați? Ei profită de nenorocirile oamenilor și scot audiență din suferință”.
