Consolidarea coeziunii sociale în Republica Moldova necesită intervenții coordonate din partea autorităților, sistemului educațional, mass-mediei, societății civile și cetățenilor. În ediția din luna martie a Podcastului cuMINTE, Natalia Covrig, directoarea executivă a Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare, a formulat un set de recomandări concrete pentru următorii cinci ani, insistând asupra unor direcții-cheie: controlul discursului public, educația pentru diversitate, responsabilitatea media și intervențiile în spațiul online.
În opinia invitatei, pentru instituțiile cu putere de decizie precum Parlamentul, Guvernul, Consiliul pentru Egalitate, Consiliul Audiovizualului prioritatea ar trebui să fie controlul și corectarea discursului public.
„Cred că, întâi de toate, dacă aș vorbi despre cei care au putere de decizie, […] ar trebui să atragem foarte multă atenție la discursurile publice. Anume ele și configurează opinia, din păcate. Și un discurs, o narațiune defectuoasă, o narațiune periculoasă, o narațiune care stigmatizează, pune etichete, în mod implicit va determina și niște atitudini nu tocmai sănătoase în societate”, a explicat Natalia Covrig.
Ea a insistat asupra unor măsuri concrete: „Întâi de toate, discursurile care trebuie foarte bine monitorizate și interzisă orice manifestare de discurs sexist, de ură, discriminatoriu, stigmatizant și așa mai departe — în momentul în care aceste mesaje circulă liber, ele devin normă și influențează comportamentele sociale”.
SISTEMUL EDUCAȚIONAL: FORMAREA CULTURII ACCEPTĂRII
Ministerul Educației și instituțiile de învățământ au un rol structural în reducerea polarizării pe termen lung. „Ce ar trebui să se întâmple în următorii ani și ce ar trebui să facă […] ține de educație. Ce se livrează în sistemul educațional? Calitatea informației, dar și educarea generațiilor tinere, care de la o vârstă destul de fragedă să fie învățate în spiritul diversității și al acceptării celor care sunt diferiți”, a menționat invitata.
Ea a atras atenția că intervențiile actuale nu sunt suficiente. „Desigur că, la momentul actual, și în școală vedem anumite elemente care sunt introduse în curriculă, dar nu sunt suficiente. Realitatea pe care o trăim arată că, din păcate, încă nu suntem acolo unde ar trebui să fim ca țară, ca generații noi pe care le educăm”, consideră Natalia Covrig. „Școala trebuie să devină un element foarte important. Probabil, în următorii, ani mi-aș dori ca lucrul ăsta să se întâmple — să fim foarte atenți la ceea ce cultivăm noi în școli în legătură cu nediscriminarea și acceptarea”, a adăugat Natalia Covrig.
Și instituțiile media și jurnaliștii au un rol decisiv în modelarea percepțiilor sociale. „Foarte important este conținutul a ceea ce se livrează în spațiu mediatic, or asistăm la diferite scenarii, asistăm la situații în care anume sursele media amplifică anumite situații de divergență și de polarizare”, a avertizat experta. Recomandarea vizează dezvoltarea competențelor profesionale. „Probabil că în următoarea perioadă ar trebui să mai consolidăm eforturile de capacitare, de construire a abilităților de a livra informații într-o manieră nediscriminatorie, într-o manieră de acceptare a diversității, care nu stigmatizează și nu pune etichete pe diferite grupuri sociale”, a explicat invitata.
Natalia Covrig s-a referit și la autoritățile locale și organizațiile societății civile, care trebuie să continue inițiativele de consolidare a relațiilor între oameni: „La nivel de comunități […] ar trebui să se continue eforturile de consolidare prin diferite inițiative în care să aducem oamenii alături, să construiască relații. Și aceste inițiative trebuie consolidate și, probabil, amplificate. Odată ce pornește acest proces, lucrurile încep să se miște de la sine. Oamenii se mobilizează, se adună, ca atomii care se trag unii la alții și, astfel, se creează relații durabile”, a subliniat Natalia Covrig.
SPAȚIUL ONLINE: EDUCAȚIE ȘI MECANISME DE CONTROL
Potrivit invitatei, mediul online rămâne cel mai dificil de gestionat, dar și cel mai influent: „Cred că este cel mai provocator domeniu la momentul actual, pentru că […] rămâne foarte complicat și aproape neacoperit spațiul online. Ceea ce se monitorizează sunt canalele TV sau presa scrisă, dar online-ul este mult mai greu de controlat”.
Însă „ce putem face în următorii cinci ani? Educare. Eu cred că, întâi de toate, educarea trebuie să fie primul element prin care creăm capacitatea de a prezenta echidistant și fără stigmatizare informațiile”. Dar, în paralel, este nevoie și de intervenții instituționale.
„Pe de altă parte, trebuie să existe și un control mult mai riguros. Există practici internaționale, nu trebuie să inventăm roata, există mecanisme și instrumente prin care ar putea fi echilibrat acest spațiu”, a menționat ea.
