Întrebare: Recent am auzit vorbindu-se despre cultură de securitate. Nu am înțeles bine la ce se referă acest termen. Mă puteți ajuta?
Răspuns:
Termenul „Security Culture”, pe care îl traducem din engleză ca fiind „cultura de securitate”, a început să fie utilizat și discutat în domeniul securității încă din anii 1990. Conceptul a fost dezvoltat și popularizat în principal în contextul securității informaționale și al protecției datelor, dar și odată cu creșterea dependenței de tehnologia informației și comunicării.
Ideea fundamentală a culturii de securitate exista încă de mult timp, dar a fost formalizată și a primit o denumire specifică abia în această perioadă. Odată cu evoluția tehnologică și creșterea amenințărilor cibernetice, importanța culturii de securitate a devenit tot mai evidentă și a ajuns a fi un aspect crucial pentru organizații și comunități.
De atunci, conceptul de cultură de securitate s-a extins și a fost aplicat într-un context mai larg, care include și securitatea fizică, siguranța muncii și alte aspecte legate de securitate. Termenul este recunoscut astăzi ca un factor-cheie în promovarea securității în diverse domenii și sectoare.
Potrivit Forbes.com, cultura de securitate este „reprezentată de ideile, obiceiurile și comportamentele sociale ale unei organizații, care îi influențează securitatea. Este cel mai important element în strategia de securitate a unei organizații. Și dintr-un motiv întemeiat: cultura de securitate a unei organizații este fundamentală pentru capacitatea sa de a proteja informațiile, datele și confidențialitatea angajaților și clienților săi”.
Iar ICAO (Organizația Internațională a Aviației Civile, o agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite) definește cultura de securitate ca fiind un „ansamblu de atitudini, valori și comportamente adoptate de către o organizație sau o comunitate pentru a promova și a susține securitatea informațională și fizică. Este o abordare holistică a securității, care pune accentul nu numai pe tehnologiile și procedurile specifice, ci și pe conștientizarea, implicarea și responsabilitatea tuturor membrilor organizației sau comunității”.
O cultură de securitate eficientă presupune că toți membrii sunt conștienți de importanța securității, sunt educați în privința riscurilor și a practicilor bune de securitate și sunt motivați să respecte și să promoveze aceste practici în activitățile lor zilnice. Aceasta înseamnă implicarea tuturor nivelurilor ierarhice, de la conducere până la angajați, și poate include elemente precum formare și instruire în securitate, comunicare eficientă, implicarea în luarea deciziilor legate de securitate și recunoașterea și recompensarea comportamentelor și acțiunilor care promovează securitatea.
Potrivit ICAO, o cultură de securitate puternică poate contribui la reducerea riscurilor și amenințărilor organizației, protejarea datelor și informațiilor sensibile, menținerea integrității și continuității operaționale și construirea încrederii și respectului față de securitate în cadrul organizației sau comunității.
