Subiectul decesului actorului Ștefan Bouroșu a fost abordat atât în presă, cât și pe rețelele sociale, fiind oferite detalii despre cum a fost găsit cadavrul actorului. O majoritate covârșitoare a site-urilor de știri a făcut trimitere la surse din cadrul Poliției, preluând informații fără să țină cont de normele deontologiei jurnalistice sau recomandările cu referire la reflectarea unui suicid în mass-media.
Potrivit informațiilor de la Poliție, citate de presă, actorul a fost găsit mort în după-amiaza zilei de duminică, 22 ianuarie, în apartamentul pe care îl închiria. Cu referire la caz, Poliția ar fi precizat din start că examinează suicidul drept ipoteză și a oferit precizări despre tehnica la care ar fi recurs actorul. Ulterior, majoritatea redacțiilor au informat despre acest caz și au inclus aceste detalii, citând surse din cadrul Poliției.
Cu privire la subiect, Codul deontologic le impune jurnaliștilor să nu furnizeze publicului detalii privind tehnicile suicidale, recomandare stipulată și în Ghidul de bune practici jurnalistice în reflectarea mediatică a suicidului: „fiți precauți în descrierea metodelor utilizate. Nu prezentați detalii inutile pentru a nu oferi soluții altor persoane; nu prezentați imagini detaliate din locațiile în care au avut loc sinuciderile”. Aceeași sursă recomandă presei să evite speculațiile și „senzaționalizarea” sinuciderii. „Prin materialele jurnalistice trebuie să le explicați oamenilor unde pot găsi ajutor în situații de viață care îi copleșesc. Subliniați faptul că sinuciderea poate fi prevenită dacă oamenii obțin ajutor la timp”, punctează autorii ghidului.
Într-o analiză publicată pe Mediacritica la subiectul sănătății mintale, autoarea Constanța Popa amintește despre faptul că „peste 100 de studii realizate în întreaga lume au demonstrat că persoanele vulnerabile riscă să adopte comportamente imitative în urma materialelor de presă privind suicidul. Asta se poate întâmpla în special dacă evenimentul are parte de o acoperire mediatică extensivă, proeminentă și senzaționalistă. Riscul este deosebit de acut dacă persoana care a decedat prin suicid avea un statut social înalt sau/și poate fi recunoscută cu ușurință”.
Psihologa Liuba Ceban, fondatoarea Centrului de Resurse pentru Prevenirea Suicidului, declara anterior pentru Media-azi.md că presa trebuie să reflecte cu cea mai mare atenție subiectul suicidului și să nu devieze de la normele deontologice. Potrivit sursei, „este foarte important să nu arătăm metoda de suicid și locul unde s-a săvârșit. Cercetările științifice demonstrează că majoritatea oamenilor care ajung să încerce să se sinucidă sau mor prin suicid au preluat ideea, metoda și locul din spațiul public, din mass-media. Alteori din filme, grupuri nesănătoase de pe rețele de socializare, din Internet, dar de cele mai multe ori din presă. Deci, nu vom prezenta imagini de la locul suicidului și nu vom da amănunte despre metoda folosită, nu vom înscena și nu vom arăta pașii pe care le-a făcut persoana care s-a sinucis. Mesajul știrii și imaginile trebuie să aducă vindecare sufletească”.
