Dacă are loc un deces prin suicid.
Dacă se produce o infracțiune.
De Ziua mondială a sănătății mintale (10 octombrie).
Cam acestea sunt, în mod tradițional, ocaziile de interes pentru mass-media generalistă când vine vorba despre sănătatea mintală.
Într-un spațiu mediatic aflat sub amprenta consumerismului, regula este că vorbim despre ceea ce „are priză la public”. Iar în opinia multor redacții, pe oamenii din Moldova îi interesează să afle cum anume s-a sinucis persoana X, dacă a făcut-o sau nu în fața copiilor, ce metodă a folosit, cât sânge a curs și, dacă a lăsat o scrisoare de adio, conținutul exact al scrisorii.
Aparent, oamenii din Moldova vor să înțeleagă cum s-a putut întâmpla o asemenea tragedie într-o familie „de gospodari”. Sau poate că intențiile noastre nu sunt atât de pure? Poate că, de fapt, ne interesează măruntaiele scandalului…
Efectul Werther
Peste 100 de studii realizate în întreaga lume au demonstrat că persoanele vulnerabile riscă să adopte comportamente imitative în urma materialelor de presă privind suicidul. Asta se poate întâmpla în special dacă evenimentul are parte de o acoperire mediatică extensivă, proeminentă și senzaționalistă. Riscul este deosebit de acut dacă persoana care a decedat prin suicid avea un statut social înalt sau/și poate fi recunoscută cu ușurință.
Efectul mass-media asupra creșterii ratei suicidului este cunoscut ca „efectul Werther” (după personajul central al romanului „Suferințele tânărului Werther”). Suicidele care se produc urmând o metodă folosită într-un caz puternic mediatizat se numesc în engleză „copycat suicides”.
Pe de altă parte, apar din ce în ce mai multe dovezi ale faptului că reflectarea responsabilă a subiectelor legate de suicid poate să schimbe perceții, să distrugă stereotipuri și să informeze publicul despre complexitatea evenimentului. De asemenea, articolele de presă pot contribui la creșterea numărului persoanelor care vor căuta ajutor specializat pentru problemele lor de sănătate mintală. („Cele mai bune practici și recomandări pentru a informa despre suicid”)
Prevenirea suicidului este una dintre situațiile când fiecare cuvânt contează.
Să ne imaginăm o reporteră. S-o numim Ana. Ana a avut trei filmări într-o zi. Dimineața a fost, să zicem, la parlament. La amiază – la un brunch monden. Iar pe la ora 16.00 a aflat despre un nou „incident” și merge să afle detalii „despre tragedie” de „la fața locului”.
Ana – cu personalitatea, calitățile, defectele, șefii și creditele ei – are acum o putere pe care nici n-o bănuiește. Prin felul în care va decide să vorbească despre caz, Ana va decide soarta altui om. Ea poate să intervieveze un reprezentant al Poliției. Sau caută vecini și membri îndurerați ai familiei.
Însă, pe lângă asta, Ana poate cere opinia unui specialist în sănătate mintală. Poate vorbi despre legătura dintre tulburarea depresivă și suicid. Poate menționa că în fiecare raion din Republica Moldova activează un centru comunitar de sănătate mintală, unde este oferit ajutor gratuit și confidențial.
Iar în altă parte a țării, Ion, în vârstă de 60 de ani, va privi seara buletinul de știri și va înțelege că există o rază de speranță pentru el.
Printre altele, Ion face parte din categoria socială cu cel mai mare risc spre suicid. Conform datelor statistice, peste 80% dintre cazurile de suicid au loc printre bărbați. Cei mai mulți dintre ei – de vârstă înaintată, locuitori ai zonelor rurale.
Ana poate să-i salveze viața lui Ion. Pe bune. Înțeleg că sună idealist. Că producătorii au altă viziune, „asta nu-i interesant”, „trebuie mai scurt și mai dramatic”. Că politica editorială nu permite și prestatorii de publicitate iarăși reduc suma contractelor. Că mass-media e o afacere. Că trebuie „să dăm ceea ce vrea publicul”. Toate aceste argumente își au rolul și rostul.
Dar mai știu și altceva.
Reflectarea responsabilă a suicidului în presă poate salva vieți. Vieți adevărate ale unor oameni vii. Se spune că nicio persoană care se gândește la suicid nu vrea de fapt să moară. Pur și simplu nu mai poate trăi „astfel”. Iar speranță există. Ajutor există.
Ce zici, Ana? Poate, totuși, nu e așa de rău? Între subiectul de la Parlament și brunchul monden…
***
Recomandări pentru reflectarea responsabilă a subiectelor media legate de suicid:
1. Evităm titlurile exagerate, senzaționaliste și optăm pentru conținut informativ neutru;
2. Evităm calificarea cazurilor recente de suicid ca fiind „epidemie”, „în creștere vertiginoasă”, „alarmante”;
3. Evităm includerea metodei decesului, foto/video de la locație, familii și prieteni îndurerați, înmormântări;
4. Evităm descrierea unui suicid ca fiind un eveniment inexplicabil sau fără semnale de alarmă anterioare;
5. Evităm să scriem despre suicid ca despre o crimă, păcat etc;
6. Evităm să cităm Poliția ca prima sursă și solicităm în schimb opinia unui specialist în sănătate mintală;
7. Oferim datele de contact ale serviciilor de sănătate mintală disponibile în comunitate.
***
Persoanele cu probleme de sănătate mintală sunt mai des victime decât agresori
Să vorbim un pic și despre infracțiuni. „Crima a fost comisă de o persoană aflată la evidența medicului psihiatru” sau „La ora actuală, Poliția investighează dacă persoana s-a aflat la evidență psihiatrică” sau „Rudele spun că făptașul avea un comportament straniu și violent”.
În primul rând – problemele de sănătate mintală nu se citesc pe față. De multe ori, noi tindem s-o facem pe detectivii și legăm înfățișarea unei persoane, aspectul hainelor, comportamentul manifestat în public de starea sa de sănătate mintală. Diagnosticul unei tulburări psihice se face în cabinetul specialistului de sănătate mintală, folosind instrumente de investigare validate științific (teste, chestionare, protocoale clinice). Nu în stradă. Nu fiindcă doamnei Vera de la parter i s-a părut că Georgică arată a „huligan”.
Apoi – legătura între problema de sănătate mintală și violență este un subiect care preocupă în permanență comunitatea științifică internațională și cercetări extensive se află încă în desfășurare.
De exemplu, Asociația Americană de Psihologie a publicat un studiu care examinează legătura dintre tulburările psihice și tiparele de violență. Cercetătorii au analizat 429 de crime comise de 143 de infractori cu trei tipuri majore de tulburări mintale. S-a descoperit că doar 7,5% din aceste crime au avut legătură directă cu simptomele unei probleme de sănătate mintală.
Un alt studiu, realizat de Universitatea John Moores din Marea Britanie în colaborare cu Organizația Mondială a Sănătății, indică faptul că, de cele mai multe ori, persoanele cu probleme de sănătate mintală sunt victime ale violenței și nu agresori.
Persoanele cu dizabilități intelectuale și psiho-sociale fac parte din una dintre cele mai vulnerabile categorii din punct de vedere al respectării drepturilor omului. Poate fi amintit cazul lui Andrei Braguță sau, de o intensitate emoțională cel puțin la fel de puternică, cazul celor 16 beneficiare de la Internatul psihoneurologic din Bălți, supuse actelor de viol din partea unui medic al instituției.
Atunci când ai o problemă de sănătate mintală, e mult mai greu să te faci auzit:
- Să spui ce te doare. În multe cazuri, pacienții cu probleme de sănătate mintală au mai multe afecțiuni medicale subdiagnosticate și netratate, care cauzează o durată de viață redusă și sporirea mortalității („Ghid de intervenție în Urgențele Psihiatrice”, Kraan Karel, Chihai Jana, Chișinău, 2022).
- Să-ți aperi bunurile și proprietățile. Aici e păcat să nu amintim investigația „La hanul morții” de Pavel Păduraru – o cronică video răvășitoare despre cum moartea unor persoane neajutorate a devenit un mijloc de îmbogățire pentru escroci.
Dacă ai o dizabilitate mintală, în unele cazuri, oamenii din jur consideră că nu ai dreptul să întemeiezi o familie. Sau să lucrezi. Sau să ai o viață decentă.
Subiectul respectării drepturilor persoanelor cu probleme de sănătate mintală este mult mai rar în atenția presei decât ar merita. Deși este posibil. Este realist. Avem și istorii care inspiră. Se întâmplă și în țara noastră ca persoane cu probleme de sănătate mintală, inclusiv severe, să trăiască din plin și cu bucurie.
Sănătatea mintală – în trend?
Și, în final, una dintre întrebările-cheie din partea presei. Mereu în atenție… Mereu subiect de discuții… Statistica. „Câte persoane cu probleme de sănătate mintală sunt în Moldova?”, „Numărul lor e în creștere?”, „Nu-i așa că, în ultimii ani, numărul pacienților s-a dublat?”.
Conform Anuarului de Statistică al Republicii Moldova, în anul 2014 erau înregistrate 95.441 de cazuri de tulburări mintale și de comportament. De atunci și până în anul 2020, tendința a fost de continuă descreștere, astfel încât în 2020 erau înregistrate 74.831 de cazuri. Anul 2021 s-a remarcat printr-o creștere ușoară și perfect motivată de contextul pandemic – circa 80.000 de persoane cu tulburări mintale și de comportament.
Frământările socio-economice din ultimii ani, pandemia și situația incertă cauzată de războiul din Ucraina și-au lăsat amprenta asupra bunăstării emoționale a populației Republicii Moldova. Tema sănătății mintale a devenit un trend. Mult mai mulți oameni, inclusiv persoane publice și influenceri, vorbesc deschis despre problemele cu care se confruntă, caută activ ajutor.
Totuși, această tendință nu este marcată de fluctuații severe ale datelor statistice. De ce?
Mai jos găsiți câteva posibile explicații:
- Subdiagnosticarea problemelor de sănătate mintală. În multe cazuri, oamenii se tem să apeleze la un specialist din teamă că vor fi discriminați sau stigmatizați.
- Datele incomplete. De exemplu, informațiile oficiale nu acoperă persoanele care cer ajutor la psihologii care lucrează independent sau la alți specialiști, în mod nereglementat, neimpozitat și neînregistrat.
- Munca de revizuire a bazelor de date a beneficiarilor pe care au realizat-o centrele comunitare de sănătate mintală (CCSM), în special în perioada 2014 – 2018. Atunci, în majoritatea raioanelor, echipele CCSM au luat teancurile de cartele medicale (unele de pe vremea URSS) și au verificat în sfârșit câți beneficiari există de facto. Unele persoane erau demult plecate peste hotare, altele – tratate, a treia categorie – duse din viață. Deci, a fost nevoie de o „curățenie” bună pentru a ajunge la niște date valide.
Dar asta nu înseamnă că în Moldova lucrurile nu se schimbă sau că nu „există subiect de știre”. Dimpotrivă, niciodată nu a fost mai populară sănătatea mintală decât de la 2020 încoace.
Cu bune și cu rele, senzaționalist sau atent documentat, în căutare de detalii șocante sau de emoții pure, jurnaliștii din Republica Moldova încearcă să cunoască mai bine acest domeniu și să exploreze cu mai mult interes.
În proiectul MENSANA, spunem deseori că „sănătatea mintală e mare”. Începând cu tulburările de spectru autist până la demență, pe tot parcursul vieții pot să apară dificultăți la toate etapele de dezvoltare, în toate circumstanțele sociale și personale. Putem vorbi despre sănătatea mintală a bărbaților, despre sănătatea mintală la locul de muncă, despre parenting, depresie post-partum, viață de familie, relații de cuplu. Sunt nenumărate direcții de explorat și discuții pe care specialiștii noștri le pot purta cu drag.
Limitând subiectele de presă la rubricile de fapt divers sau emisiunile de scandal, ne oprim în timp. Nu progresăm. Nu vom înțelege ce ni se întâmplă și nu vom ști că există soluții și ajutor. Iar studiile arată că una din patru (mai nou, unii cercetători vorbesc despre una din trei) persoane are sau va avea o problemă de sănătate mintală pe parcursul vieții.
Niciodată nu știm ce ni se poate întâmpla, cum vom reacționa la anumite evenimente traumatizante. Și, poate că, atunci ne-ar fi mai de folos să știm ce soluții avem decât ce crede doamna Vera de la parter.
P.S. Dacă doriți să primiți informații calitative despre sănătatea mintală made in Moldova, puteți începe de la:
- „Sunt bine” podcast;
- Rubrica „Dragă M.”, platforma Moldova.org;
- Pagina Sănătate mintală Moldova pe Facebook;
- Rubrica Psihoterapii a proiectului MENSANA pe Youtube;
- Platforma pentrucuplu.md.
Cu siguranță, vor urma și mai multe lucruri bune.
Constanța Popa,
Consultantă în comunicare și antistigmă, proiectul moldo-elvețian MENSANA
Realizarea acestui articol a fost posibilă datorită suportului generos din partea poporului american și cel britanic, prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și al UK. Conținutul acestui material ține de responsabilitatea Centrului pentru Jurnalism Independent și nu reflectă în mod necesar viziunea UK, a USAID sau a Guvernului Statelor Unite ale Americii.
