În contextul subiectelor care au dominat spațiul public din această săptămână, explicăm în ediția de astăzi a rubricii #PEÎNȚELES ce înseamnă efectul Werther și efectul Papageno, precum și de ce este bine să cunoaștem ce consecințe pot avea acestea din perspectiva presei asupra publicului.
În 1974, sociologul David Phillips a numit drept Efect Werther fenomenul psihologic prin care procedeul de mediatizare al unei sinucideri antrenează un șir de sinucideri în rândul populației. Percepută de către public ca „legitimizată” de către mass-media, sinuciderea devine astfel o soluție a problemelor personale, explică Wikipedia.org.
Potrivit Ghidului pentru media „Reflectarea subiectului suicidului în presă”, relatările despre suicid din presă pot duce la un comportament de imitare a sinuciderilor, cunoscut sub numele de Efectul Werther. Acest nume își are originile în secolul XVIII, odată cu apariția romanului lui Goethe „Suferințele tânărului Werther”. Personajul principal, pe nume Werther, s-a îndrăgostit de o femeie care era căsătorită și cu care nu ar fi putut fi împreună niciodată, ajungând în final să se sinucidă. Apariția și popularitatea romanului a avut ca rezultat o răspândire a suicidelor în întreaga Europă, mulți dintre cei care au murit fiind îmbrăcați similar personajului, aveau o copie a cărții în mână sau alegeau metoda de suicid descrisă în roman. Pentru o perioadă destul de lungă de timp, această carte a fost interzisă în câteva țări europene.
Ghidul precizează că efectul Werther sau efectul mimetic/imitativ poate fi agravat când:
- Se caută sporirea atenției prin plasarea informației pe prima pagină (în cazul ziarelor și revistelor tipărite), alegerea titlurilor de senzație și sublinierea acestora;
- Se oferă detalii despre persoana în cauză, cum ar fi numele complet al acesteia, se atașează o fotografie și/sau biletul de adio;
- Se oferă detalii despre metoda aleasă, prin folosirea frazelor și expresiilor de tipul „a murit prin…”;
- Se oferă detalii despre întreg actul, prin reconstrucții video sau relatări detaliate;
- Se glorifică persoana și alegerea acesteia prin folosirea expresiilor de tipul „a ales o moarte deosebită”;
- Se conferă un aer romantic suicidului, prin folosirea frazelor de tipul „uniți pe vecie”, „sunt împreună într-un loc mai bun”;
- Se iau interviuri persoanelor îndoliate când acestea încă se află în stare de șoc.
În context, e bine să vorbim și despre Efectul Papageno, care este opusul Efectului Werther. Acesta se manifestă atunci când relatările și prezentările din presă vorbesc despre metode, mecanisme și modalități eficiente prin care persoanele vulnerabile pot face față și pot depăși situațiile dificile. Termenul „Papageno” își are originile în opera „Flautul Fermecat”, a lui Wolfgang Amadeus Mozart. Personajul principal este pe punctul de a se sinucide din cauza fricii de a pierde persoana iubită, dar este oprit de prietenii săi, care îl susțin și îl ajută să depășească momentul de criză.
Efectul Papageno poate fi consolidat atunci când:
- Sunt descrise metodele prin care o persoană a reușit să depășească o criză suicidară;
- Sunt relatate cazurile de suicid într-un mod empatic;
- Sunt menționate soluții alternative de rezolvare concretă a situațiilor dificile, prin oferirea exemplelor și interviurilor cu alte persoane, precum și încurajarea persoanelor vulnerabile de a cere ajutor;
- Sunt indicate serviciile de asistență specializată;
- Sunt ilustrate semnele presuicidare.
Într-o analiză publicată pe Mediacritica la subiectul sănătății mintale, autoarea Constanța Popa amintește despre faptul că „peste 100 de studii realizate în întreaga lume au demonstrat că persoanele vulnerabile riscă să adopte comportamente imitative în urma materialelor de presă privind suicidul. Asta se poate întâmpla în special dacă evenimentul are parte de o acoperire mediatică extensivă, proeminentă și senzaționalistă. Riscul este deosebit de acut dacă persoana care a decedat prin suicid avea un statut social înalt sau/și poate fi recunoscută cu ușurință”.
„Pe de altă parte, apar din ce în ce mai multe dovezi ale faptului că reflectarea responsabilă a subiectelor legate de suicid poate să schimbe percepții, să distrugă stereotipuri și să informeze publicul despre complexitatea evenimentului. De asemenea, articolele de presă pot contribui la creșterea numărului persoanelor care vor căuta ajutor specializat pentru problemele lor de sănătate mintală”, precizează Constanța Popa.
