Dezinformarea, manipularea informațională și ingerințele străine rămân provocări serioase pentru Republica Moldova, cu implicații asupra securității naționale, încrederii în instituții și proceselor democratice. Înființat în 2023, Centrul pentru Comunicare Strategică și Contracarare a Dezinformării, cunoscut și ca STRATCOM, a fost conceput pentru a consolida capacitatea societății de a rezista amenințărilor informaționale pe termen lung. Într-un interviu pentru Mediacritica, directoarea STRATCOM, Liliana Vițu, explică de ce segmentul digital rămâne una dintre principalele vulnerabilități ale spațiului informațional din Republica Moldova, cum sunt amplificate conținuturile manipulatoare pe platformele online și ce riscuri generează acestea pentru procesele democratice. Discuția abordează, de asemenea, atribuțiile și limitele Centrului, rolul presei independente în consolidarea rezilienței informaționale, precum și amenințările anticipate în perspectiva alegerilor locale din 2027.
Mediacritica: Doamna Vițu, care sunt cele mai mari vulnerabilități ale spațiului informațional din Republica Moldova astăzi?
Liliana Vițu: Dacă ne uităm la structura spațiului informațional, avem, în primul rând, audiovizualul, unde există reglementări clare. Acestea vin din legislația europeană, inclusiv din Directiva privind serviciile mass-media audiovizuale și din Convenția europeană privind televiziunea transfrontalieră. Sunt prevederi care țin de protecția minorilor, protecția consumatorilor, comunicările comerciale, dar și de conținuturile ilegale, în special cele care incită la ură și discriminare. În ultimii ani, Consiliul Audiovizualului a făcut eforturi pentru a curăța acest spațiu, inclusiv din perspectiva transparenței proprietății, astfel încât să fie clar cine deține instituțiile media și de unde provin banii. Din perspectiva dezinformării, cred că în audiovizual suntem acoperiți, stăm bine. Există și o definiție a dezinformării, au existat cazuri în care au fost aplicate sancțiuni, dar filozofia sancțiunilor este că acestea trebuie să aibă, în primul rând, un rol educativ și de prevenire.
Un al doilea segment este presa scrisă care acum activează preponderent în mediul online. În cazul presei scrise, am avut mult timp o lege anacronică, adoptată încă în 1994. Între timp, legislația a fost actualizată, inclusiv pentru a se apropia de cadrul european privind libertatea mass-mediei.
Și ajungem la segmentul digital care, din perspectiva dezinformării, este principala vulnerabilitate a spațiului nostru informațional. În primul rând, vorbim despre lipsa unor reglementări similare celor care există pentru audiovizual. Aceste reglementări vor putea fi aplicate Republicii Moldova odată cu aderarea la Uniunea Europeană, prin Regulamentul privind serviciile digitale, cunoscut drept Digital Services Act (DSA). Până atunci, Republica Moldova poate să-și pregătească legislația și cadrul instituțional. Trebuie însă să înțelegem o diferență importantă: legislația audiovizualului reglementează conținuturile, în timp ce DSA reglementează felul în care activează platformele digitale. Problema este că regulamentul nu se aplică deocamdată Republicii Moldova. Prin urmare, platformele nu au aceleași obligații față de țara noastră pe care le au față de statele membre ale Uniunii Europene.
Cum cooperează acum principalele platforme cu autoritățile din Republica Moldova atunci când sunt semnalate campanii coordonate de manipulare?
În procesele electorale din 2024–2025, autoritățile statului au stabilit anumite contacte cu platformele, numite escalation channel (din engleză, mecanism prin care o problemă este transmisă spre examinare sau soluționare unui nivel superior de responsabilitate, n.r.) sau escalation partner (din engleză, persoană sau organizație parteneră care facilitează transmiterea unor cazuri problematice către entitățile responsabile de examinarea sau soluționarea acestora, n.r.). STRATCOM a stabilit astfel de relații cu Meta și Google. Au existat situații în care platformele au reacționat, dar ele nu ne raportează sistematic rezultatele. Vreau să subliniez un lucru: rolul autorităților este să semnaleze comportamentul ilegal sau inautentic. Nu ne uităm la cine și ce spune. Nu este semnalată critica față de anumite procese, autorități sau față de guvernare. Este semnalat un comportament inautentic coordonat, amplificat, care încalcă regulile. Dar decizia privind măsurile care urmează să fie luate aparține platformelor.
Și în cazul TikTok și Telegram?
Pentru TikTok, partenerul de escaladare sau de comunicare este Serviciul de Informații și Securitate. În cazul Telegram, nu avem un asemenea mecanism pentru că platforma refuză cooperarea. Din câte cunoaștem, Poliția a încercat să ia legătura cu Telegram inclusiv în privința unor conturi care erau folosite de distribuitorii de droguri. Nici în aceste cazuri nu a existat un răspuns.
Cât de mult depinde „succesul” dezinformării de algoritmi și de amplificarea artificială?
Problema este că aceste conținuturi sunt monetizate, sunt promovate contra cost, iar platformele sunt afaceri care urmăresc profitul. De regulă, ele apelează la frică, la emoții, trezesc animozități și îi întorc pe oameni unii împotriva altora.
Mai este un aspect important: banii folosiți pentru promovarea acestor conținuturi pot duce la încălcarea prevederilor electorale privind finanțarea campaniilor. Deseori, astfel de sume nu sunt indicate, pentru că banii sunt transmiși prin terțe persoane, prin intermediari. Se creează o mulțime de pagini care promovează un anumit candidat, iar Comisia Electorală Centrală trebuie să demonstreze că au fost folosite pentru susținerea aceluiași concurent electoral.
La toate acestea se adaugă inteligența artificială, folosită nu doar pentru crearea conținuturilor, ci și pentru distribuirea lor. Aici intervine microtargetarea politică. Platforma îți construiește un profil și începe să-ți distribuie anumite narațiuni care să te demotiveze, să te deplaseze treptat din zona susținerii spre cea a scepticismului.
„ACUM VEDEM CĂ SE MANIPULEAZĂ MAI ALES CONTEXTUL”
Care sunt cele mai periculoase narațiuni de dezinformare care circulă în prezent în Republica Moldova? Ce le face convingătoare și cum s-au schimbat metodele prin care acestea ajung la public?
S-a schimbat felul în care suntem atacați, ca parte a operațiunilor de manipulare a informației și de ingerință externă. Nu se mai vine doar cu falsuri directe. Acum vedem că se manipulează mai ales contextul în care au loc anumite evoluții sau procese.
De exemplu, avem o criză energetică care duce la majorarea prețurilor. Există factori obiectivi, dar în spațiul informațional este promovată explicația că de vină este integrarea europeană sau că Maia Sandu nu s-a dus la Moscova. Sau avem o criză hidrologică, determinată de condiții meteorologice, dar explicațiile care circulă susțin că de vină sunt dronele sau faptul că Republica Moldova susține Ucraina.
R. Moldova se confruntă cu un lanț de crize, adesea folosite în campaniile de manipulare. Cum folosim comunicarea strategică în acest context?
Este important felul în care instituțiile comunică. Dacă nu explici tu ce se întâmplă, care sunt cauzele unei probleme și ce faci pentru a o soluționa, spațiul informațional va fi ocupat de altcineva. Dacă cineva a reușit deja să umple spațiul informațional cu un anumit context manipulat, tu ajungi în defensivă. De aceea, comunicarea strategică nu poate însemna doar să reacționezi sau să dezminți o informație falsă. Ea trebuie să fie un proces de planificare, prin care să anticipezi vulnerabilitățile și să explici din timp procesele care pot fi exploatate.
Rusia continuă să fie indicată drept una dintre principalele surse ale operațiunilor de influență împotriva Republicii Moldova. Cum s-au schimbat tacticile Kremlinului în ultimii ani?
Din ce vedem noi, în continuare se mizează pe acele voci proruse care nu condamnă războiul și care spun, de exemplu, că sunt pentru pace. Dar nu se mizează numai pe ele. Vedem că în această infrastructură de comportament inautentic apar și voci care sunt falși amici ai integrării europene, falși amici ai statalității. Sunt persoane care spun: „Noi suntem pentru integrarea europeană, însă…” și apoi încep să pună sub semnul întrebării anumite valori ale Uniunii Europene sau să promoveze mesaje care, în esență, subminează acest parcurs.
În acest caz, cum distingem critica autentică de o operațiune de influență?
Aici este foarte important să ne uităm la finanțare. De unde vin banii? Cum este susținută activitatea acestor persoane? Cine plătește pentru promovarea mesajelor? Și aici revin la cât de important este rolul presei independente și al jurnalismului de investigație. Este absolut în regulă ca cineva să susțină un partid politic din propriile venituri, respectând legislația. Dar trebuie să înțelegem cine finanțează, în realitate, activitatea politică sau promovarea unor mesaje.
„NU VINE STRATCOM SĂ COMUNICE O CRIZĂ ÎN LOCUL UNUI MINISTER”
STRATCOM funcționează de mai bine de doi ani, iar dumneavoastră ați preluat conducerea instituției în august 2026. Care sunt cele mai importante rezultate obținute până acum și ce s-a schimbat concret datorită activității Centrului? Există rezultate măsurabile care să demonstreze că societatea a devenit mai rezilientă?
STRATCOM și-a dezvoltat o metodologie prin care să măsoare această reziliență. Este vorba despre Indexul Rezilienței Informaționale. La începutul lunii noiembrie vom prezenta un raport privind acest index pentru anii 2024, 2025 și 2026. Vom încerca să surprindem o dinamică, să vedem dacă într-adevăr am devenit mai rezilienți. Nu este doar un barometru de opinie. Întrebăm, de exemplu, nu doar dacă Republica Moldova se îndreaptă într-o direcție bună sau greșită, câtă încredere au oamenii în instituțiile statului, dar privim răspunsurile din perspectiva rezilienței. Ne interesează, de pildă, și în ce măsură oamenii sunt mândri că sunt cetățeni ai Republicii Moldova. Privind acești indicatori împreună, poți înțelege dacă există vulnerabilități care pot fi exploatate.
Cum funcționează, concret, coordonarea dintre STRATCOM și celelalte instituții?
STRATCOM are atribuții de recomandare. Avem două direcții principale de activitate: analizăm spațiul informațional și formulăm recomandări pentru autorități, iar în paralel asigurăm coordonarea interinstituțională. Analizăm narațiunile, comportamentul inautentic și infrastructura prin care mesajele sunt distribuite și amplificate. Pe baza acestor analize elaborăm rapoarte săptămânale, pe care le prezentăm instituțiilor cu atribuții în domeniul securității.
Activitatea noastră este structurată în jurul a cinci piloni: integrarea europeană, coeziunea socială, reziliența economică, apărarea și securitatea regională. Nu monitorizăm tot ce se întâmplă în spațiul informațional fără să avem un scop. Analizăm atacurile care vizează acești piloni.
Puteți oferi un exemplu concret de intervenție?
Haideți să luăm incidentele cu dronele. Ministerul Apărării este una dintre instituțiile cel mai frecvent vizate de atacuri informaționale, iar analizele STRATCOM au arătat că fiecare incident este urmat de un val de dezinformare. Se promovează narațiunea că dronele ajung în Republica Moldova pentru că țara noastră susține Ucraina, nu pentru că Rusia le trimite. Sau că aceste incidente sunt provocate de faptul că Republica Moldova se militarizează.
Pe de o parte, explicăm public ce urmăresc aceste valuri de manipulare și ce tehnici sunt folosite, de exemplu răsturnarea vinei. Pe de altă parte, lucrăm la coordonarea comunicării strategice, pentru că este nevoie de o explicare mai amplă, nu doar de reacții punctuale. Atunci când vorbim despre investițiile în apărare, este important ca oamenii să înțeleagă de ce este necesară modernizarea armatei. Neutralitatea nu înseamnă să nu investești în capacitățile de apărare.
Care sunt limitele intervenției STRATCOM în comunicarea instituțiilor statului?
Trebuie să facem o delimitare între comunicarea strategică, comunicarea instituțională și comunicarea de criză. Guvernul are propria echipă de comunicare, ministerele au comunicatorii lor. Asigurarea comunicării Guvernului nu este atribuția STRATCOM. Nu vine STRATCOM să comunice o criză în locul unui minister.
Misiunea STRATCOM este să anticipeze unde putem fi atacați pe cei cinci piloni care țin de securitatea națională. Noi ne uităm la riscuri pe termen lung. Nu avem reacții la minut. Putem recomanda unei instituții o comunicare mai amplă, planificată în timp, prin care oamenilor să li se explice ce se întâmplă. Dar nu facem asta pentru a apăra imaginea instituției. Nu este misiunea noastră să construim imaginea cuiva. Misiunea noastră este să ne asigurăm că procesele democratice nu sunt alterate de ingerințe externe.
„PRESA INDEPENDENTĂ ESTE POATE UNA DINTRE CELE MAI REZILIENTE VERIGI DIN SOCIETATEA NOASTRĂ”
Cât de rezilientă este astăzi presa din Republica Moldova și ce spune starea ei despre capacitatea societății de a face față dezinformării?
Cred că presa independentă este poate una dintre cele mai reziliente verigi din societatea noastră, de rând cu organizațiile neguvernamentale și societatea civilă. Presa de investigație a avut un rol enorm. Avem câteva redacții care chiar au schimbat cursul unor evenimente istorice prin investigațiile pe care le-au făcut. Aș include aici și creatorii independenți de conținut care au înțeles că trebuie să aibă o voce civică. Sigur că nu aș spune același lucru despre presa servilă.
Ce rol credeți că are televiziunea publică în consolidarea rezilienței informaționale?
Televiziunea publică are o misiune amplă, care derivă din legislație și din mandatul pe care îl primește de la Parlament. Trebuie să țină cont de diferite categorii de public, de minorități, de tineri și să contribuie la coeziunea socială. De exemplu, avem subiecte care țin de memoria istorică, de deportări, de foamete și de felul în care aceste evenimente au marcat societatea noastră. Este important să-i aducem pe cei care au trecut prin aceste experiențe să vorbească, să-și spună propriile istorii. Și memoria istorică este un domeniu în care există tentative de manipulare. În același timp, independența editorială a televiziunii publice trebuie respectată. Nu poate veni o instituție a statului să-i spună ce să comunice și cum să comunice.
Cum poate colabora STRATCOM cu presa?
Eu sunt foarte atentă la acest aspect, pentru că nu vreau sub nicio formă să creez percepția că îi spun presei ce să spună și ce să facă. Noi putem să punem la dispoziția jurnaliștilor informații, analize, materiale și să facilităm discuții cu experții, dar decizia editorială aparține redacțiilor.
„NEMULȚUMIRILE LEGATE DE REFORMA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ VOR FI FOLOSITE MASIV ÎN CAMPANIA PENTRU ALEGERILE LOCALE”
Care sunt cele mai importante lecții pe care autoritățile le-au învățat din ultimele trei scrutine electorale? Ce greșeli nu ar trebui repetate și ce schimbări concrete au fost deja făcute în mecanismele de prevenire și combatere a dezinformării?
În primul rând, știm prin ce am trecut și cum am fost atacați, inclusiv pe palierul securității cibernetice. Pregătirea infrastructurii, modernizarea acesteia și eliminarea vulnerabilităților sunt lecții importante. S-a lucrat și la un pachet de amendamente la Codul electoral, în grupul de lucru constituit de Comisia Electorală Centrală participând și Consiliul Audiovizualului, și STRATCOM. Dar, în același fel în care noi ne însușim lecțiile și ne pregătim, o face și agresorul. Și el studiază cum au reacționat instituțiile, pentru a dezvolta noi linii de atac.
Alegerile locale din 2027 ar putea aduce riscuri specifice, inclusiv manipularea prin grupuri comunitare, lideri locali, conturi anonime și campanii online greu de urmărit. Unde vedeți cele mai mari vulnerabilități și cum se pregătește STRATCOM pentru acest scrutin?
În primul rând, avem reforma administrativ-teritorială. Cred că nemulțumirile legate de această reformă vor fi folosite masiv în campania pentru alegerile locale. De exemplu, că oamenii își vor pierde autonomia, că nu vor mai putea decide ce se întâmplă în localitatea lor, că puterea de decizie se va muta la centru. O altă întrebare care poate fi exploatată este ce se va întâmpla cu banii: vor mai ajunge resursele în sat sau nu? Vor exista și contrapuneri între localități, mai ales acolo unde au avut loc procese de amalgamare. Pot fi exploatate și diferențele dintre grupurile etnice.
O altă narațiune pe care o anticipăm este cea legată de programul „Satul European”: că banii vor merge doar către localitățile care au susținut guvernarea. Și aici trebuie explicat foarte clar cum sunt alocați banii și care sunt criteriile de finanțare. Altfel, lipsa informațiilor lasă loc interpretărilor și manipulării.
Deci avem mai multe vulnerabilități care se pot suprapune: administrative, economice, identitare și politice.
Cum ar trebui să comunice autoritățile pentru a nu lăsa aceste incertitudini să fie exploatate?
O primă recomandare este să se explice cât se poate de tehnic, pas cu pas, ce se întâmplă în fiecare comunitate. Trebuie să-i explici omului ce se întâmplă cu școala lui, cu grădinița, cu casa de cultură, cu serviciile sociale. Cine le va administra? Cum se vor aloca resursele? Cine va lua deciziile?
Cine poate transmite credibil aceste explicații la nivel local?
Comunicarea de la Chișinău, de la tribuna unei instituții, este una, dar în comunitate lucrurile funcționează altfel. Acolo, primarul este una dintre cele mai importante persoane, alături de preot și de alți lideri locali. Oamenii au încredere în persoanele pe care le cunosc.
Văd aici și un rol mai larg al caselor de cultură. Ele ar trebui să fie puncte de coeziune socială, să aducă oamenii împreună, să-i scoată din bulele lor polarizate. Când ai stat la aceeași masă cu un om, poate că, atunci când vezi pe TikTok un conținut care încearcă să te întoarcă împotriva lui, vei fi mai dispus să pui lucrurile la îndoială. Și aceasta este o formă de construire a rezilienței.
„MĂ ÎNGRIJOREAZĂ APATIA”
Privind spre următorii cinci ani, ce vă îngrijorează cel mai mult în evoluția spațiului informațional din Republica Moldova? Și ce vă dă motive să credeți că societatea poate deveni mai rezistentă la manipulare?
Lucrul care mă îngrijorează este apatia. Apatia cetățenilor, determinată și de o senzație de neputință, de sentimentul că nimic nu mai contează, că vocea mea nu contează. Pentru că asta este ceea ce vedem că agresorul vrea să obțină aici. Agresorul nu este interesat ca tu să vii la urna de vot. El vrea să te țină acasă. Și atunci este foarte important ca alegerea să fie a noastră, să nu fie alegerea unui algoritm sau a unor bani murdari care se află în spatele acestor algoritmi.
Din perspectiva securității, mă îngrijorează și războiul tragic și inuman din Europa și implicațiile pe care continuarea lui le poate avea pentru Republica Moldova.
Ce mă face optimistă? În primul rând, faptul că avem o reformă a Educației în care, din câte înțeleg, se urmărește inclusiv revenirea la lectură. Lectura, educația și capacitatea de a înțelege informațiile sunt esențiale pentru reziliență. În al doilea rând, faptul că noi înțelegem că suntem atacați. Reziliența democratică nu ține doar de instituția noastră. Văd că la această reziliență pun umărul foarte mulți actori din societate. Asta mă face optimistă.
