Întrebare: În materialele despre dezinformare și manipularea informației online întâlnim uneori expresia „recycled content”. Ce înseamnă acest termen și cum poate fi reutilizarea unor informații, fotografii sau videoclipuri mai vechi folosită pentru a induce publicul în eroare?
Răspuns:
Expresia „recycled content” se traduce prin „conținut reciclat” sau „conținut reutilizat”. În contextul dezinformării online, termenul descrie situațiile în care materiale mai vechi, cum ar fi fotografii, videoclipuri, articole de presă sau mesaje publicate anterior, sunt redistribuite, uneori cu modificări de context, pentru a crea o impresie falsă despre un eveniment actual.
Practica este întâlnită în special în perioade de criză, conflicte armate, proteste sau campanii electorale, când publicul caută informații rapide despre ceea ce se întâmplă. În astfel de momente, imagini autentice din trecut pot fi prezentate drept dovezi ale unor evenimente recente, deși nu au nicio legătură cu acestea.
Potrivit unei analize publicate de Deutsche Welle în februarie 2026, fotografii și videoclipuri mai vechi reapar pe rețelele sociale în contexte politice noi, fiind folosite pentru a susține anumite narațiuni. Materialele pot fi autentice, însă informațiile despre data, locul sau evenimentul pe care îl ilustrează pot fi false.
Este important de precizat că reutilizarea unui conținut nu reprezintă automat dezinformare. Publicarea din nou a unui articol mai vechi, de exemplu, poate fi legitimă dacă data și contextul sunt prezentate corect. Problema apare atunci când materialul este folosit în mod înșelător, astfel încât publicul să ajungă la concluzii greșite.
Organizația Reporteri fără Frontiere explică, în resursele sale despre dezinformarea online, că prezentarea unui conținut autentic într-un context fals reprezintă una dintre tehnicile prin care publicul poate fi indus în eroare. Printre exemple se numără și distribuirea unor imagini vechi ca și cum ar ilustra evenimente actuale.
Un exemplu din spațiul mediatic din Republica Moldova este cel semnalat de Mediacritica în contextul cazului de omor de la Măgdăcești. Canalul de YouTube al jurnalistului Adrian Prodan a readus în atenția publicului o serie de interviuri mai vechi despre crime violente și femicid. Materialele au fost republicate, iar titlurile inițiale au fost modificate prin adăugarea unor mențiuni precum „Omor la Măgdăcești” sau „Crimă la Soroca”, deși subiectele interviurilor nu aveau legătură cu aceste cazuri.
Prin asocierea unor materiale de arhivă cu un eveniment recent, se poate crea impresia că acestea conțin informații noi sau că se referă la cazul de actualitate. În realitate, este vorba despre conținut mai vechi, readus în circuitul public printr-o prezentare care îi schimbă contextul.
CARE ESTE DIFERENȚA DINTRE „RECYCLED CONTENT” ȘI DEEPFAKE?
Cele două practici nu trebuie confundate. În cazul conținutului reciclat, materialul original poate fi autentic, însă este reutilizat într-un context care induce publicul în eroare. În cazul unui deepfake, conținutul audio, video sau vizual este generat ori manipulat cu ajutorul unor tehnici de inteligență artificială pentru a imita persoane, acțiuni sau evenimente.
De exemplu, un videoclip autentic dintr-un protest desfășurat în 2022, prezentat în mod fals ca fiind filmat în 2026, reprezintă un caz de reutilizare înșelătoare a conținutului. Un videoclip generat cu inteligență artificială, în care o persoană pare să rostească declarații pe care nu le-a făcut, este un exemplu de conținut sintetic manipulat.
Cele două tehnici pot fi folosite și împreună: un material vechi poate fi modificat, iar apoi redistribuit pentru a susține o narațiune falsă.
